„Am născut acasă, cu soțul și cu moașa. De două ori. Nu concepeam sub nicio formă cezariana”

Ileana Mirescu

Naștere acasă cu soțul și cu moașa. Nașterile nu înseamnă doar povești triste. Alina, o mămică din București, cu doi băieți, a avut parte de experiențe incredibile. Și nu în vreun spital, cu medici de top, ci acasă, alături de o moașă și soț, deși a avut dorința de a ajunge la medicul care i-a promis că o ajută să nască natural. Numai că primul ei băiat a vrut altfel. Iar cu al doilea totul a venit de la sine  iar nașterea a fost mult mai atent pregătită. Alina ne povestește toate amănunutele nașterilor ei incredibile, acasă, cu soțul și cu moașa.

„Sunt mămica a doi băieței frumoși și nemaipomeniți, unul de 3 ani și jumătate și unul de 1 anișor. Dacă ar fi să caracterizez printr-un cuvant nașterile mele, aș spune că au fost MINUNATE!! Ambele au avut loc acasă, cu soțul meu și cu moașa.

Naștere acasă cu soțul și cu moașa: „Nu concepeam sub nicio formă nașterea prin cezariană”

Voi începe prin a povesti prima naștere. Inițial, nu știam nimic despre naștere, știam doar că vreau neapărat să nasc natural. Fac sport de mai bine de 10 ani, nu sunt bolnăvicioasă de fel, nu am avut nici o operație niciodată așa că nu concepeam sub nici o formă nașterea prin cezariană. După ce am început să întreb în stânga și în dreapta deapre clinici, spitale, doctori, am ajuns să aleg să nasc la Eva, în Brașov. La vremea respectivă, era recunoscut ca spital baby-friendly, mother-friendly, susținător al nașterii naturale, aveau chiar un program numit Naștere cu blândețe prin care te sprijineau să naști în ritmul tău, natural, fără intervenții, în apă, sau cum simte fiecare mămică. Buun.

Așadar, fiind din București, având în vedere că doar sâmbăta puteam merge la controale, în timpul săptămânii fiind prinsă cu munca, mi-am făcut programare la o doamnă doctor care avea consultații sâmbăta despre care însă nu știam mai nimic. Dar având în vedere reputația spitalului aveam convingerea că toti doctorii sunt ok cu siguranță. Am mers la controale lunar, toate analizele erau ok, doamna doctor mă susținea cu convingere în ideea mea de a naște natural. Între timp, am început să mă și documentez, să citesc cărți, să merg la cursuri, să mă uit la filme etc. Am ajuns astfel să văd cât de mincinoși și de nemernici sunt unii doctori și cum le prostesc pe săracele mamici și le bagă în toți sperieții ca să ajungă să le taie pentru a le scoate copilul, deși peste 90% dintre ele ar putea naște natural fără probleme. Am ajuns să fiu avertizată dinainte de toate “scuzele” pe care medicii le oferă pentru a convinge tânăra mămică să ajungă la cezariană și surpriză: la unul dintre controalele mele, în 6-7 luni fiind, doctorița mi-a spus că bebe are circulară de cordon și că asta mă poate împiedica să nasc natural. Știam că este o maaare vrăjeala, dar am lăsat-o asa, am zis că totusi poate se va mai schimba.

Doctorița mi-a spus: „Mai vedem cu nașterea naturală”

Peste încă vreo două luni, fiind deja în luna a 8-a, mi-a repetat aceeași scuză și de data asta mi-a spus ferm: “mai vedem cu nașterea naturală”. Atunci mi-am dat seama că nu mă va susține și nervoasă fiind, când am ieștit din cabinet, i-am spus soțului: “Dacă mă mai supără mult, o să nasc acasă și gata!” Știam de nașterea acasă, auzisem mămici care au ales să facă asta, dar fiind totuși prima naștere parca nu am avut curajul să aleg varianta asta, mai ales că aveam și încredere în clinică, că e foarte ok. Așadar, însărcinată în 38 de săptămâni și patru zile, mi-am schimbat medicul, și anume cu dr. Aurel Ionel, un om minunat, managerul clinicii la vremea aia, datorită căruia clinica era recunoscuta ca fiind pro-naștere naturală. Am fost la dumnealui la un singur control, cu întreg dosarul meu de analize, pe care nici măcar nu s-a uitat, m-a rugat să mă urc pe masă, mi-a facut un tușeu și mi-a spus doar atât: “Poți naște natural fără probleme, ne vedem la naștere!” Am plecat de la el foarte fericita și mai ales liniștită. Dar se pare că bebelușul meu a vrut să se nască acasă… Au mai trecut două zile după acel control și am început să am contracții. Foarte slăbuțe și haotice. Dar nu încetau. Am plecat de la serviciu și în drum spre casa mi-am sunat moașa care m-a chemat mai pe seara la un control. În urma controlului, mi-a spus ca mă aflu în pre-travaliu care poate avansa sau se poate opri.

Naștere acasă cu soțul și cu moașa. „A pornit travaliul, dar nu aveam tragere să plec spre clinică”

Mi-a spus să merg liniștită acasă și dacă contracțiile devin mai puternice să o anunț și să îi spun când vreau să pornim spre Brașov. Nu eram speriată deloc, eram chiar fericită și nu voiam să plec spre clinică prea repede. Așadar, m-am băgat în pat și așteptam contracțiile puternice. Am avut contracții toată noaptea, am reușit să dorm câte 1h, 1h 30, apoi mă mai trezeam și tot așa, până la ora 6 dimineața când contracțiile deveniseră desturi de tari încat mă trezeam din 5 în 5 minute. Atunci a fost practic momentul cand mi-a pornit travaliul, dar totuși nu aveam tragere să plec spre clinică. Soțul meu a plecat la serviciu spunându-mi să îl anunț cum decurg lucrurile. Îmi era extrem de bine acasă, eram singură, liniștită, fericită, știam că o să nasc, nu știam însă când. Contracțiile erau destul de tari, dar mie atunci nu mi se păreau. La indicațiile moasei, am făcut o baie caldă și contracțiile au început să fie mai tari. Dar totuși nu m-au convins să plec spre spital. Le suportam foarte bine și mă așteptam să vina durerile acelea îngrozitoare despre care povestesc toate femeile. Așa că nu am plecat, orele au trecut, iar în jurul orei 10, am început să pierd dopul gelatinos și să îmi fie rău. Corpul meu se pregătea de naștere. Peste puțin timp a venit și senzația de a împinge. Mi-am dat seama că urmează faza de expulzie. Dar eram la fel de liniștită și lucidă ca până atunci. Știam clar ce urmează să se întâmple, văzusem în filmulețe cu nașteri naturale frumoase, acasă, cu femei liniștite și puternice.

Naștere acasă cu soțul și cu moașa: „Le-am spus că nu mai plecăm nicăieri”

Așa că mi-am sunat soțul și moașa, le-am spus că urmează să nasc și că nu mai plecăm nicăieri. Au venit amândoi cât au putut de repede, soțul meu a ajuns primul, apoi moașa și dupa vreo trei-patru contracții a ajuns și bebe în lumea noastră. Toată expulzia a durat încă o oră. Mi l-a pus pe piept, lipit de mine, timp în care ea s-a ocupat de placentă și de micile fisuri.A fost minunat! Cu o zi înainte stăteam în pat cu o burta maaare iar acum stăteam în același pat cu un bebeluș lângă mine. Am avut parte de ora magică, skin to skin și tot tacâmul. Mi l-a pus la sân, am început încet cu alăptarea și chiar și acum, la trei ani și jumătate încă mai papă țiți, din când în când.

Naștere acasă cu soțul și cu moașa

După o asemenea experiență frumoasă, bineînțeles că a doua naștere a fost planificată din start acasă cu piscina de naștere, uleiuri esențiale, lumânări, și o atmosferă intimă. Așa și ar trebui să fie nașterea fiecărui bebeluș, la fel de intimă ca momentul concepției, nu cu sute de neoane în cap și 10 doctori și asistente care nu fac decât să îți facă rău!

După o săptămână plină de contracții care ba porneau seara și se opreau dimineața, într-o zi de luni am început dimineața cu contractii. Foarte slabe, dar era prima dimineață pe care o începeam așa. I-am spus soțului să nu mai plece la serviciu de data aceasta și am petrecut toata ziua acasă cu el și cu băiețelul care atunci avea 2 ani și jumătate. Conform ultimelor controale, moașa mi-a spus că bebe este situat foarte jos și că voi naște mult mai ușor ca prima dată. Aveam experiență oarecum, știam cum evoluează travaliul și cum se succed lucrurile. Dar după o zi în care contracțiile au rămas la fel, slabe și haotice, începusem să mă întreb dacă până la urmă voi naște în ziua aceea sau va mai trece încă una cu bebe în burtică. Dar iată că în jurul orei 9 seara au început contracțiile mai tari, după care toate celelalte semne prevestitoare, pierderea dopului, grețuri etc.

Ma plimbam dintr-o camera în alta, contracțiile parcă mi se păreau mai tari decât la prima naștere. Și după mai puțin de 1h deja eram la faza de expulzie! Care a durat nici mai mult nici mai puțin de 7 minute, iar în patru contracții bebe 2 a și venit!

Deci practic toata nașterea, cu tot travaliul, a durat o oră de data aceasta:) moașa nu a mai apucat să ajunga înainte de a naște, iar tati a fost cel care l-a prins pe bebe:) Nici măcar nu am mai apucat să intru în piscina pregătită, dar cel mare s-a bucurat apoi de o ditamai bălăceala cu bebe mic în brate, pe pieptul meu, am așteptat vreo 20 de minute după care a ajuns și moașa pentru a se ocupa de restul lucrurilor.

Naștere acasă cu soțul și cu moașa

Având în vedere nașterile mele, pot spune cu mâna pe inimă că aș naște zeci de mii de copii! Este un sentiment și o stare atât de frumoasă! Sunt într-adevăr niște dureri dar niște dureri împlinitoare, iar tot corpul este inundat de hormoni de fericire, iubire care ne ajuta pe noi femeile! S-au făcut atâtea experimente pe bărbați simulând durerile nașterii, dar pentru ei sunt îngrozitoare pentru că ei nu beneficiază de cocktail-ul de hormoni din timpul travaliului și al nașterii.

Așa că dragi femei, nu uitați că sunteți perfecte, puternice și nu lăsați pe nimeni să vă fure sau să vă strice aceste momente! Nașterea este a voastră și a bebeluțului și nu a doctorului sau a asistentelor.

Până și sotul meu, care a asistat la ambele nașteri mi-a spus că totul ține de mine, eu sunt cea care controlez tot, pot să am și zeci de moașe și doule lângă mine, totul ține de psihicul meu. Vă recomand cu drag să citiți cât mai mult, să vă informați și să țineți cu dinții de nașterea voastră. O carte de început care mie mi-a luminat mintea este cea de Hypnobirthing, a Mariei Mongan, așa trebuie să fie nașterea, ca o stare de hipnoză autoindusă. Mult succes și nașteri cât mai frumoase și împlinitoare!

Cu drag,
Alina

(Articolul acesta a fost publicat în anul 2017)

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa