„Al 5-lea medic care m-a văzut, recomandat pe un grup de mame, a fost singurul care a luptat alături de mine. I-am dat fetiței numele lui”

Am făcut o postare pe un grup de mame, cu toată povestea mea. Am primit sute de comentarii, printre care unul de la o mămică care mi-a recomandat medicul ei. Era chiar în spitalul unde eram internată.

Ileana Mirescu
medic recomandat grup de mame
„Pentru viitoarele mămici: vreau să vă transmit să nu aveți încredere în orice medic! Luptați pentru puiuții voștri și nu renunțați. Am să îi fiu veșnic recunoscătoare domnului doctor pentru ca a fost al V-lea medic care m-a văzut și singurul care a luptat alături de mine”

Cititoarea nostră Cristina Isabela ne-a scris povestea ei de naștere. Mămica a mers la mai mulți medici pentru ca sarcina ei să poată fi salvată. Medicul care i-a salvat copilul a fost recomandat de alte mame.

„Mă numesc Cristina Isabela. Povestea mea a început în 2019, când eu și soțul ne-am hotărât să avem un bebe. Am rămas însărcinată repede.

Mi s-a recomandat un medic de la Maternitatea Filantropia din București. Mergeam în fiecare săptămână la control. Toate au fost bune și frumoase până la 22 săptămâni, când din cauza unei supărări, mi s-a deschis colul. M-am dus pe 19 septembrie în Urgență. Medicul de garda mi-a făcut control și mi-a aruncat o bombă la care nu mă așteptăm: „Col deschis cât un bănuț, cu săculețul ieșit parțial în vagin”.

Medicul care îmi urmărea sarcina mi-a spus că nu se mai poate face nimic

Eram răvășită. M-a internat spunându-mi că a doua zi de dimineață medicul meu va veni și vom începe un tratament. A doua zi doctorul a venit, m-a consultat și mi-a spus foarte relaxat și liniștit că nu se poate face nimic. Mi-a comunicat că în curând vor începe contracțiile. Când am văzut că nu mă ajută, mi-am cerut externarea pe semnătură.

Soțul m-a luat de la Filantropia și m-a dus la alt spital din București. Acolo alte două doamne doctor mi-au spus același lucru, că nu se poate face nimic. M-au internat, dar nu m-au băgat în seamă. Celorlalte colege de salon le făceau tratamente, mie nimic.

Spre seara eu am făcut o postare pe un grup de mame, cu toată povestea mea. Am primit sute de comentarii, printre care unul de la o mămică care voia cu disperare aproape să mi-l recomande pe medicul ei. Bineînțeles că am acceptat, mai ales că eram distrusă.

Medicul recomandat pe grupul de mame se afla chiar în acel spital

Nu știu dacă au fost coincidențe sau a fost de la Dumnezeu, dar medicul recomandat lucra chiar la spitalul în care eram eu internata. Mi-a cerut numele întreg, etajul și salonul unde eram internată. La 9 seara și-a sunat medicul, i-a povestit și dânsul i-a spus „Da, cum o cheamă și unde o găsesc? Maine dimineață mă duc să o văd”.

Imediat a venit o asistentă să îmi pună o perfuzie, iar eu speriată am întrebat-o ce îmi pune. Dânsa răspunde „punem no-spa, să păstrăm sarcina”. Pentru că nu mă băgase nimeni în seamă până atunci, mi-am dat seama că domnul doctor sunase la spital anunțând că mă preia dânsul. A cerut să îmi administreze no-spa.

Nu era totul chiar atât de grav

A doua zi am fost chemată la cabinet. Când am ajuns în fața lui, domnul doctor stătea pe scaun. O asistentă mi l-a prezentat. În momentul acela am simțit ceva greu de exprimat în suflet ca o liniște. Mi-a spus că se uita chiar la situația mea. Avea fișa mea în mână. Mi-a pus câteva întrebări, apoi a vrut să mă consulte. Eram pe masa de consultații, mă uitam pe tavan așteptând o minune, aud „Mda, nu e cea mai grava situație din câte am văzut”.

Am simțit ceva incredibil. Aveam din nou speranțe și starea mea de spirit a devenit una pozitivă. Domnul doctor a pus infirmiera să îmi pună la picioarele patului două rânduri a câte două cărămizi, pentru a sta cu capul mai jos și picioarele mai sus, să nu vină bebelușul spre col. A mai cerut să mi se aducă plosca atunci când am nevoie la toaletă.

Mi-a făcut cerclaj, apoi am stat la pat o lună acasă. După aceea m-am dus la control și mi-a spus că, mi se deschide din nou colul. În două zile m-am internat din nou, pe 19 octombrie 2019. Am fost monitorizată mereu. Dânsul venea zilnic să vadă cum sunt. Între timp spitalul devenise casa mea. Am stat internată până pe 14 ianuarie 2020.

Am stat 3 luni în spital, dar acum îmi țin fetița în brațe

Pe 17 decembrie mi s-au rupt brusc membranele și au și început contracțiile. Totul s-a întâmplat foarte rapid, iar în mai puțin de două ore, deja născusem. Fetita mea mult iubită s-a născut la 35 de săptămâni și 6 zile, cu 1,980 g și 47 cm.

Am mai stat cu ea internată având diverse probleme până pe 14 ianuarie când am plecat în sfârșit acasă. Timp de 3 luni, spitalul a fost casa mea. Tot personalul mă cunoștea. Am îndurat multe, dar pot să vă spun că a meritat din plin! 

Pentru viitoarele mămici: vreau să vă transmit să nu aveți încredere în orice medic! Luptați pentru puiuții voștri și nu renunțați. Am să îi fiu veșnic recunoscătoare domnului doctor pentru ca a fost al V-lea medic care m-a văzut și singurul care a luptat alături de mine. Un medic de milioane, calm, blând, cald, empatic. În semn de mulțumire și recunoștință, i-am pus fetitei mele numele domnului doctor. Aceasta este povestea mea cu final fericit!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa