Cititoarea noastră Olga Sirbu, din Republica Moldova, ne-a scris poveștile de naștere ale celor trei fetițe ale ei, prima naștere fiind una traumatizantă, fetița suferind de hipoxie la naștere. Din cauza complicațiilor din timpul travaliului, fetița s-a născut cu probleme severe, iar la un an a fost diagnosticată cu tetrapareză spastică și epilepsie. Redăm cele trei povești de naștere, așa cum au fost scrise de cititoarea noastră:
„Am 32 de ani și sunt mama a trei fetițe minunate. Când am născut prima fetiță aveam 21 de ani, a fost o naștere naturală care și-a lăsat amprenta pe toată viața noastră. Anestezia epidurală mi-a fost injectată de trei ori în timpul travaliului, iar în urma complicațiilor am născut o fetiță care a suferit de hipoxie foarte mare și fractură de claviculă.
Dimineața la facultate, după-amiaza prin spitale
Scorul Apgar al fetiței a fost 8, iar la vârsta de un anișor a primit diagnostic de Paralezie Cerebrală- Tetrapareză spastică și Epilepsie. Această primă naștere m-a traumatizat complet, a fost o experiență foarte urâtă, în urma căreia nu îmi mai doream copii. M-am învinovățit că nu pot naște ca toate femeile un copil sănătos, credeam că eu sunt vinovată de tot, credeam că eu am greșit cu ceva și doream să-mi cer scuze tuturor celor cărora le-am greșit cu ceva. Mai mult decât atât, eram studentă în anul II și am reușit să termin și facultatea, mergând la ore dimineața și după-masa la proceduri. Primul an a trecut de parcă ar fi fost 10, eram toată ziua prin spitale, reabilitări și clinici.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Cînd Cleopatra avea 3 luni, am rămas însărcinată. A fost groaznic, nu puteam să mă bucur, nu aveam nicio susținere. Medicii mi-au spus că trebuie să aleg între a întrerupe sarcina sau a întrerupe alăptarea lui Cleo, deși alăptarea era foarte importantă pentru ea deoarece atunci când făcea convulsii se liniștea doar la sân.
Îmi doream să fiu strigată „mama!”
Nimeni dintre apropiații mei nu m-a sfătuit să păstrez sarcina, mie îmi era foarte frică, așa că în final am decis să avortez. Acest lucru m-a convins că niciodată nu trebuie să spui „niciodată”, eu mereu spuneam că niciodată nu voi avorta.
După un timp, am început să îmi doresc mult încă un copil, un copil sănătos, pe care să îl duc la grădiniță, care să mă strige „mama”, care să-mi ofere prilejul de a aparticipa la întâlniri cu alți părinți. După 6 ani, Dumnezeu m-a binecuvântat cu a doua fetiță, Eva, a cărei naștere, prin cezariană, a fost o experiență frumoasă. După 3 ani și 8 luni, am mai născut o fetiță, Lia, tot o naștere prin cezariană. Aș putea să nasc 10 copii prin cezariană, dar natural nu aș mai naște niciodată.
În prezent, sunt o mamă fericită, cu trei fetițe nemaipomenite, iar Cleopatra se bucură enorm de surioarele ei. Este ceva deosebit să fii mamă de copil special, prețuiești fiecare detaliu și fiecare moment al copiilor, prețuiești faptul că ești strigată „mama”, că ești îmbrățișată. Ce n-aș da ca și Cleopatra să mă îmbrățișeze și să mă strige „mama!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
