„M-am întins pe pat, în dormitor, și am văzut capul copilului. Până a venit ambulanța, născusem”

Durerile nașterii au fost nesemnificative în raport cu cele din timpul curățării de după.

Theodora Fintescu, redactor
fetiță născută acasă
Mama fetiței spune că a avut parte de cea mai ușoară naștere posibilă. În fotografie este micuța Anais Gabriela.

Cititoarea noastră Gabriela este mama unui copil născut acasă, în urma unui travaliu care a durat doar câteva minute, timp în care i-a fost imposibil să ajungă la spital. A fost asistată doar de soțul ei, iar ambulanța a sosit la câteva minute după naștere. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Numele meu este Gabriela, am 31 de ani și locuiesc într-un oraș de lângă Târgoviște, Dâmbovița. Am avut parte de cea mai ușoară naștere și vreau să împărtășesc experiența mea.

În noiembrie 2020 am aflat că sunt însărcinată cu primul copil. A fost bucurie mare, deși am fost luată prin surprindere deoarece aveam niște probleme de sănătate, iar șansele să rămân însărcinată în perioada aceea erau mici. La 20 de săptămâni am aflat că voi avea o fetiță și că este totul în regula cu ea, crește și ia în greutate. Conform calculelor, perioada nașterii ar fi fost la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie 2021.

Aveam recomandare pentru cezariană

Pe data de 28 aprilie 2021 am mers la control, iar doctorul mi-a spus că a crescut foarte mult și că nașterea va avea loc mai devreme, pe data de 19 iunie. Din cauza problemelor de sănătate pe care le aveam, îmi era recomandată cezariana. Am plecat acasă, toate erau bune și frumoase.

Pe data de 4 mai, la ora 17:00, am intrat să fac un duș, iar la ieșire, în timp ce mă ștergeam, simțeam că am prea multă apă pe picioare și auzisem și un zgomot de apă pe parchet. I-am spus soțului că cred că mi s-a rupt apa, iar el a zis să stau liniștită, că poate am avut apă pe mine de la duș și mi s-a părut. A trecut momentul acesta, dar mai târziu, când am mers la baie, pe chilot am găsit ceva gelatinos, incolor, și o pată roz.

Moașa a fost chiar soțul

L-am sunat pe domnul doctor care îmi monitoriza sarcina, și care mi-a spus să merg la maternitate să vadă despre ce este vorba. Nu am apucat să ies pe ușă, că au început contracțiile. Fiind la primul copil, nu știam că așa sunt contracțiile, așa că m-am întors din drum și i-am spus soțului că merg la toaletă, că simt că sunt constipată. Stând la baie, am observat puțin sânge și am simțit că ar ieși copilul.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

L-am rugat pe soțul meu să mă ducă în dormitor să mă așez pe pat, iar când m-am întins, se vedea deja capul copilului și jumătate din frunte. Soțul, socat, a sunat la maternitate și la 112 să cheme o ambulanță. În 5 minute am născut o fetiță de 2,020 de kg și 45 de cm, iar moașă a fost chiar sotul.

La spital nu am fost crezută că nu am născut intenționat acasă

În 3 minute de la naștere au venit fetele de la maternitate și domnii de la ambulanță. Au tăiat cordonul, au aspirat fetița și au învelit-o și am plecat la Spitalul Județean Târgoviște. Acolo am avut parte de cea mai urâtă experiență. Asistente fără suflet, răutăcioase, când am fost curățată am simțit mai multă durere decât nașterea în sine, contracțiile și scoaterea placentei, la un loc. M-au certat că am ales să nasc acasă și nu am fost crezută o clipă că nu am avut încotro și că în 10 minute a fost tot procesul de contracții și naștere.

Apoi, la secția de Neonatologie, o altă asistentă, plictisită de meserie și lipsită de compasiune, se purta urât cu toate mămicile, avea pretenția ca seara să i se facă munca de asistentă, ne spunea să ne hrănim copiii de la incubator pentru că noaptea nu va veni dânsa să îi hrănească. Unei mămici care a născut prematur o fetiță de 800 de grame i-a spus să ducă copilul la morgă, pentru că nu va supraviețui. Am avut o experiență groaznică în Spitalul Județean Târgoviște, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că fetița mea este puternică și nu a fost nevoie să stăm prea mult în spital. Ne-a iubit Dumnezeu și a făcut să fie bine. Am o fetiță neînfricată, curajoasă și cuminte”.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea acestui copil născut acasă, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa