„O asistentă a descuiat poarta spitalului şi ne-a dat afară. Cu tot cu bagaje. Aveam contracţii la 10 minute”

A străbătut mai bine de 50 de kilometri ca să ajungă noaptea la maternitatea unde era medicul care îi îngrijea sarcina, având contracții la 10 minute. A găsit poarta încuiată și personalul fără pic de empatie. Cu toate acestea nu s-a dat bătută.

Ileana Mirescu
contracții la 10 minute
Asistentele de la maternitatea din Ploiești s-au oferit să îi facă o fotografie după naștere.

Cătălina Andreea Petrescu este una dintre membrele comunității Totul despre mame care a dorit să împărtășească cu noi experiența nașterii. Cu toate că lucrurile au început cu stângul ea a ales să păstreze în memorie momentul unic în care s-a întâlnit cu băiețelul ei.

”Am decis să vă trimit şi experienţa mea de naștere. Nu este uluitoare, dar simt nevoia să o spun tuturor. Toate cele bune  şi mult succes în activitatea dumneavoastră ! Totul despre mame m-a ajutat enorm în minunata aventură cu sarcina şi venirea pe lume a bebeluşului. 

Toată sarcina m-am temut de reacțiile medicilor

Toată sarcina mi-a fost teamă de momentul naşterii. Nu de durerea în sine pentru că ştiam că se manifestă diferit la fiecare persoană. Mi-a fost teamă de experiența spitalizării, de atitudinea pe care medicii ar putea-o avea faţă de mine, care ar fi putut face din venirea pe lume a băiețelului meu un episod traumatizant. Dacă aş fi ştiut cum urmau să se petreacă lucrurile, nu mi-aş fi consumat energia cu astfel de gânduri.

Cu un lucru, totuşi, am avut dreptate. Comportamentul unor cadre medicale a fost descurajant. Dar asta nu a făcut decât să-mi transforme povestea naşterii într-o experiență ironică, amuzantă şi foarte frumoasă.

Ceea ce m-a pus în dificultate a fost că eu şi medicul care îmi supraveghea sarcina ne aflam în oraşe diferite. Situația epidemiologică actuală ne-a forțat pe mine şi pe soțul meu să ne mutăm din Bucureşti într-un moment în care am considerat că este prea târziu să trec sub supravegherea altcuiva.

CITEȘTE ȘI: Naștere în pandemie la Timișoara. „Este epuizant nu doar pentru mame, ci și pentru cadrele medicale. Ești doar tu cu tine!”

Cu trei săptămâni înainte de termen am început să am contracții la 10 minute

Bebeluşul a decis să vină cu trei săptămâni mai devreme. Am început să am contracții de dimineaţă, însă am crezut că sunt doar dureri comune, pe care le-am mai avut pe perioada sarcinii. Pe la ora 22.00, am descoperit adevărata lor natură, deoarece apăreau la un interval de 10 minute. Eu şi soțul meu ne aflam la locuinţa noastră din Prahova.

Nu aveam maşină, aşa că l-am sunat pe tatăl meu, care a venit de la o distanță de aproximativ 50 de km să ne ajute.

Am ajuns la Bucureşti pe la 1 – 2 noaptea. Am descoperit cu stupoare că intrarea de la maternitatea la care lucra medicul meu era închisă. În cabina de pază lumina era stinsă, iar la triaj nu părea să fie nimeni. Am intrat în curtea maternității pe o uşă lăturalnică şi ne-am îndreptat spre camera de gardă. Soțul meu m-a escortat până acolo deoarece am avut un bagaj de maternitate destul de greu, iar contracțiile erau frecvente.

Nu mi-am sunat medicul în momentul depistării contracțiilor. Era foarte târziu, iar şansele ca el să fie acasă şi să doarmă erau mari. Urma să nasc cu medicul de gardă oricum, pentru că nu se mai acceptă ca medicul supraveghetor să vină şi să intervină peste tura altcuiva.

Am fost dați afară din spital și ni s-a spus că este închis

Cu toate acestea, dacă aş fi luat decizia înțeleaptă de a-l suna, aş fi scutit un drum inutil. Am fost întâmpinați de o asistentă îmbrăcată într-un halat pluşat, care părea că abia se trezise. Imediat ce ne-a văzut a început să țipe: „Ce căutați aici? Nu ştiați că spitalul este închis? Dumneata ce faci în incinta spitalului? Niciun soț nu a intrat aici de când cu pandemia şi te-ai trezit tu! Ați făcut măcar testul pentru Covid? Cum nu l-ați făcut?! Nu contează că e naştere spontană, testul trebuie făcut înainte de a te prezenta la spital! De la triaj nu v-au spus? Cum nu era nimeni acolo? Haideți cu mine!”

Am pornit în urma ei, gândind că mergem să rezolvăm problema la triaj, apoi îmi va face internarea. În schimb, dânsa a trezit gardianul, i-a cerut cheia, a descuiat poarta spitalului şi ne-a dat afară. Cu tot cu bagaje. Şi cu contracții la 10 minute. Am auzit-o ţipând şi văitându-se în spatele nostru, despre cât „tupeu” am avut să ne prezentăm la spital în astfel de condiţii.

Ne-am întors de unde am plecat și am ales maternitatea din oraș

Aşa că am decis să merg la o maternitate mai aproape de casă. Tatăl meu ne-a dus la Ploieşti. Soțul meu a fost foarte revoltat. Pe parcursul drumului a căutat informaţii despre închiderea spitalului. Nu a găsit nimic. Nici doctorul, la ultimul comtrol, nu mi-a spus că urma să se închidă.

Astfel că, după cum m-am temut, am dat piept cu atitudinea descurajantă a unor cadre medicale. Dar asta nu mi-a transformat naşterea într-un moment traumatizant. Din contră. M-am simțit mai puternică şi mai încrezătoare ca oricând, iar episodul mi s-a părut amuzant. În cursul orelor ce urmau, aveam să îmi văd copilul pentru prima dată, să îi aud glasul, să-i miros pielea, să-i număr degețelele.

Toți s-au purtat exemplar cu mine la Ploiești

La Ploieşti am fost primită foarte frumos. Nu a strâmbat nimeni din nas când am spus că medicul care mi-a supravegheat sarcina nu lucrează acolo. Nu mi-a reproşat nimeni că aleg naşterea naturală în pofida cezarienei, mai uşoare, iar medicul de gardă a fost foarte deschis la ideea colectării de celule stem, deşi părea că nimeni nu îi mai solicitase asta de foarte multă vreme.

Deşi am avut dureri foarte mari, naşterea a fost de vis! Persoanele care m-au asistat au râs indignate de aventurile mele din noaptea respectivă. M-au încurajat constant şi mi-au vorbit foarte frumos. Momentul vederii bebeluşului a fost de nedescris. Nu îmi venea să cred cât este de mic! Mi l-au pus în brațe, iar imediat ce am început să vorbesc s-a oprit din plâns. Credeam că acest lucru se întâmplă doar în filme.

Asistentele s-au oferit să îmi facă poze cu bebeluşul, fără ca eu să le cer acest lucru. Iar medicul mi-a spus că am fost o pacientă foarte cuminte. (Nu m-am considerat, dar cine ştie ce fel de naşteri asistă ei zilnic?!)

CITEȘTE ȘI: Naștere la Ploiești. ”În locul filmelor de groază, am avut cea mai frumoasă experiență”

Indiferent de ce mi s-a întâmplat cred că trebuie să avem încredere în medici

Cred că teama multor oameni față de spitalele de stat este puțin exagerată. Deşi am avut şi eu experiențele mele neplăcute, există foarte mulți profesionişti care contrazic tot ce se spune. Cei care m-au ajutat să nasc, mi-au oferit încredere şi nu au aşteptat nimic la schimb. Le doresc tuturor femeilor o naştere la fel de frumoasă ca a mea, dar fără drumuri de o noapte în mai multe județe şi fără să fie date afară din spitalele în care vor să nască.”

Băiețelul ar fi trebuit să se nască la București, dar planurile s-au dat peste cap, așa că a venit pe lume în Ploiești.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa