Cezariană la spitalul Rotunda din Dublin. „Fiind inconștientă, asistentele au întrebat soțul dacă pot hrăni bebelușul cu laptele altei mămici”

Ilinca e mămică tânără și a avut norocul să nască într-o maternitate în care a fost tratată impecabil.

Theodora Fintescu, redactor
tată și nou născut
Nou- născutul și-a petrecut primele momente din viață alături de tată, până când mama și-a revenit după anestezie.

    Cititoarea noastră Ilinca, mama unui copil de 8 luni, ne-a scris cum a decurs nașterea ei prin cezariană la Spitalul Rotunda din Dublin. Ilinca a ajuns în Irlanda imediat după ce și-a dat bacalaureatul, și la scurt timp a rămas însărcinată. Nașterea și recuperarea ei au fost ușoare, chiar dacă, în plin travaliu, a fost nevoie de cezariană de urgență. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Mă numesc Ilinca, am 20 de ani și un copil minunat de 8 luni. Totul a început când după luarea examenului de bacalaureat, am plecat în Dublin, Irlanda, cu soțul meu, fiind proaspăt căsătoriți. La nici două săptămâni de la începerea serviciului, au început niște stări teribile de greață. În afara faptului că am avut două luni de vărsături, deshidratare, vizite la Urgențe și dureri, a fost totul bine. 

    Toți erau atenți și calzi cu mine

    Cei de la spitalul la care mă duceam regulat la control, Rotunda Hospital, un spital de stat, m-au ajutat foarte mult. Mi s-a pus la dispoziție un nutriționist care să mă susțină, am primit pastile și diverse băuturi pentru luarea în greutate, pentru că slăbisem exagerat de mult. Toată lumea de la spital era atentă și caldă, la fel și medicul de familie, român.

    Burtica creștea din ce în ce mai mult și am avut ocazional dureri. Eu credeam că este mică, dar nu era așa. Am lucrat până la 32 de săptămâni. La ultimul control, doamna doctor care mi-a monitorizat sarcina, o irlandeză minunată, m-a programat pentru inducerea nașterii în următoarea săptămână, pentru că bebe avea o ușoară complicație, care până la urmă s-a dovedit a fi inofensivă.

    Marți, la ora 14.00, am ajuns în camera de inducere și mi s-au pus toate acele centuri care monitorizează contracțiile și bătăile inimii bebelușului. Am descoperit că eram deja în travaliu, deși nu simțeam nimic. Mi s-a administrat lichidul care provoacă nașterea și am stat cuminte, așteptând să își facă efectul. Soțul meu a stat cu mine până seara la ora opt. Acolo, orele de vizită sunt între opt dimineața și opt seara.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

    Moașele m-au felicitat când mi s-a rupt apa

    Pe la ora 10.00, începusem să simt niște dureri de mijloc care se extindeau spre burtă. Erau din ce în ce mai puternice. Contracțiile erau dese, din 5 în 5 minute. Mergeam foarte des la baie, până mi s-a administrat o perfuzie. La miezul nopții, mi s-a rupt apa. Toate moașele m-au felicitat și mi-au spus să-mi sun soțul, să vină. Eram doar 1 cm dilatată, iar contracțiile, din 2 în 2 minute, erau foarte dureroase.

    Am cerut să mi se facă epidurală. După 10 minute, aveam 4 cm dilatație, dar bebe începuse să se sufoce. Eram speriată și nu știam ce se întâmplă. Anestezia nu-și făcuse de tot efectul, așa că am fost adormită și operată de urgență. În Irlanda, cezariana nu se face la cerere, ci doar la recomandarea medicului sau în caz de urgențe. Miercuri, la ora 2:02, am născut un băiețel sănătos de 4,370 g și 53,5 cm. A fost un șoc pentru toată lumea, pentru că eu am 1,50.

    Cât timp eram inconștientă, copilul a stat cu soțul meu. Moașele l-au îndemnat să-l hrănească cu biberonul, după ce l-au întrebat dacă e de acord să-l hrănească prima oară cu laptele altei mămici. Când mi-am revenit, eram atât de fericită când am văzut ce gogosică am! Bebelușul a stat în permanență lângă mine. Prima zi a fost mai greu, moașele veneau și îl schimbau, mă ajutau să-l hrănesc cu biberonul, iar ulterior, când mi-a venit laptele, mi-au arătat ce trebuie să fac.

    Cinci zile de răsfăț

    Am fost în multe restaurante și pub-uri, dar cea mai bună mâncare am gustat-o în spital. Am avut la dispoziție orice aveam nevoie, de la pastile, lapte praf, până la ajutor și o vorbă bună. Am stat 5 zile în spital și nu am plătit absolut niciun cent. Nici pe durata sarcinii nu am plătit nimic. O singură dată, o indiancă mi-a spus că sunt cam tânără (atunci aveam 19 ani), în rest, nimeni nu m-a judecat sau bârfit. M-am simțit foarte bine și m-am recuperat repede. Dacă ar fi să mai nasc vreodată, cu siguranță aș alege același spital”. 

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți-a plăcut această poveste de naștere prin cezariană la spitalul Rotunda din Dublin, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa