Cezariană la Drobeta Turnu Severin. „Doamnelor asistente, nu vă aduceți la serviciu nervii de acasă. Mămicile nu au nicio vină!”

Mămica este recunoscătoare medicului cu care a născut și unora dintre asistentele care se ocupă de lăuze și nou născuți.

Theodora Fintescu, redactor
asistenta in secția de neonatologie
Mămica ar fi vrut să petreacă mai mult timp cu nou născutul imediat după naștere, însă l-a văzut doar pentru câteva secunde.

Cititoarea noastră Mădălina ne-a scris povestea ei de naștere prin cezariană la Drobeta Turnu Severin. Mămica apreciază profesionalismul și dedicarea medicului cu care a născut și a unora dintre asistente, însă altele, spune ea, își varsă frustrările și neîmplinirile personale pe paciente. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am devenit mămică în septembrie 2019 în Drobeta Turnu Severin. Am născut prin cezariană, deoarece copilul meu era destul de mare în greutate ( 3.850 gr ) și eu la fel (123 kg) și avea și cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. Doamna doctor mi-a recomandat operația de cezariană ca fiind cea mai indicată în cazul meu și mi-a relatat riscurile ce le pot avea dăcă voi alege să nasc natural.

Pentru binele copilului meu, am ales cezariana, deși eram foarte speriată, fiind la prima sarcină și neavând suficiente informații despre această operație. Am născut într-o zi de luni , la ora 11:15, având 39 de săptămâni.  Operația a decurs foarte bine, mi-au spus că am un băiețel perfect sănătos, însă am fost tare dezamăgită să văd că pe bebe mi l-au arătat doar 3 secunde și atât; eu care mă așteptam să mi-l pună pe piept, să-i simt mirosul și să-l sărut.

Fotografierea copilului, interzisă

După ce au terminat operația, m-au dus la reanimare, unde am stat în jur de 3 ore, după care m-au mutat în salon, unde asistentele mi-au adus lucrurile și cam atât. Au venit cei dragi la mine și s-au dus la copil, dar nu i-au lăsat să facă poză să îl pot vedea și eu. După câteva ore după operație, durerile au început să fie din ce în ce mai mari și am cerut să mi se facă un calmant.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

Asistenta a venit să îmi facă calmantul după 2 ore, timp în care mă rugam atât eu de ele, cât și colegele de salon, să vină pentru că deja plângeam de durere. După ce mi-a făcut calmantul, mi-a spus că acestea se fac la un anumit program și că dacă cerem calmante extra atunci ne vom obișnui cu ele și nu ne vom reveni prea curând după operație.

Cezariană la Drobeta Turnu Severin. Fără informații, fără ajutor

A doua zi, a venit o infirmieră să ne ajute să ne ridicăm din pat, însă, surpriză, doamna stătea lângă patul meu și îmi spunea să mă ridic singură, întorcându-mă într-o parte. I-am spus că la 120 de kg nu am cum să mă ridic singură și abia atunci mi-a dat o mână să mă ajute.

Până la urmă, cu chiu, cu vai, m-am ridicat, dar apoi ne-a spus că trebuie să mai repetăm ridicarea din pat singure, că ea mai are si alte fete la care trebuie să meargă. 

Asta am și făcut, pentru că nimeni nu venea să ne dea nicio informație despre bebelușii noștri și am fost nevoite să mergem singure să vedem ce fac, ei fiind în alt salon. După amiază am mers la copil și am început să plâng de emoție când l-am văzut, era acolo o asistentă care mi-a spus să îmi stăpânesc emoțiile și să revin spre seară la alăptat.

Numai cuvinte de laudă pentru doctorița cu care am născut

Zis și făcut, însă, cum am ajuns în salon, nu mai era nimeni. Au venit și celelalte mămici la alăptat, iar una dintre ele, văzându-mă că nu știam cum să îl iau în brațe, m-a ajutat, punându-mi-l ea în brațe. Cert este că nu ne-a învățat nimeni cum să stimulăm lactația (ni se spunea doar să bem ceaiuri), cum să ținem bebelușii corect pentru a-i alăpta, cum să-i ridicăm din pătuț.

Abia în penultima zi de spitalizare am avut noroc cu o asistentă de la neonatologie foarte bună, care mi-a arătat cum să-l țin, cum să-mi țin sânul astfel încât să-l pot alăpta corect și multe alte informații de care am fost privată în 4 zile de spitalizare.

Am numai cuvinte de laudă pentru doamna doctor cu care am născut și căreia nu i-am dat șpagă, însă anumitor asistente, atât de la mămici, cât și de la bebeluși, le-aș spune să-și reamintească de ce au ales această meserie și să nu își mai aducă problemele și nervii de acasă la serviciu pentru că noi, mămicile, nu avem nicio vină și nu trebuie să-și verse nervii pe noi. Asistentelor, infirmierelor (celor ” bune”), femeilor de serviciu, cât și doamnei doctor cu care am născut vreau să le mulțumesc din suflet pentru tot”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prin cezariană la Drobeta Turnu Severin, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa