Cititoarea noastră Andreea ne-a trimis o poveste de naștere prin cezariană la Botoșani, scrisă la puțin timp după externare. Andreea s-a chinuit să nască natural, însă până la urmă a ajuns la cezariană. Spune că, în timpul travaliului, i-ar fi plăcut să fie susținută și ajutată mai mult, iar după naștere ar fi avut nevoie de sprijin în alăptare pe care, însă, nu l-a primit. Redăm povestea nașterii prin cezariană la Botoșani așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am născut la maternitatea din Botoșani fără bani! Da, și fără bani se poate! Și fără bani s-au comportat frumos cu mine, însă doar în momentul în care am ajuns la cezariană. Să încep cu începutul. În dimineața de 31 martie 2021 au început durerile, nu erau însă regulate. Au început a fi regulate mai pe seară, așa că după ce a venit soțul de la muncă am mers la maternitate. Era în jurul orei 19.00.
Doctorița mea nu a mai răspuns la telefon
Când m-a consultat doctorița de gardă, aveam dilatație 6 deja. În sinea mea eram fericită că voi naște natural și că nu voi ajunge la bisturiu. Toate bune și frumoase, până când doctorița mea, cea care mi-a supravegheat sarcina, nu a mai dat niciun semn, nu a răspuns la telefon sau la mesaje. Și nu numai ale mele, ci ale moașei și ale uneia dintre asistente, care a sunat-o în repetate rânduri, asta până când și-a închis telefonul.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Îmi era o jenă de îmi venea să intru în pământ, iar acum realizez că efectiv nu trebuia! Eu am venit să nasc, nu să crăp de rușine că nu răspunde doctorița. Pe la ora 9.00, mi-a rupt apa doamna doctor de gardă, cea cu care urma să nasc. După ruperea apei, au început durerile puternice.
„Nu mai țipa, că mă enervezi și rămâi singură”
În jurul orei 10.00, am simțit nevoia să împing. Am împins, dar nimic. Nu m-au ajutat doamnele din jurul meu deloc. Țipam de extaz și durere, iar vorbele uneia dintre ele au fost: „Of, dar nu mai țipa, că ma enervezi și rămâi singură!” De parca depindea totul de ea. Doctorița, în schimb, era foarte calmă și mereu cu vorbe calde la ea. Parcă mă ungea pe inimă când mă susținea și mă ruga sa împing.
Trecuseră deja 2 ore, iar bebe încă nu dădea să iasă. Eram plină de sânge, iar infirmiera (sau ce era doamna de acolo) mă ștergea cu scârbă și apăsa foarte tare pe zonele unde ștergea. Ultima dată când m-am urcat pe masă să împing, una dintre ele s-a urcat practic pe mine ca să mă ajute. M-a ajutat cu o durere de coaste care persistă și acum.
Cezariană la Botoșani. Medicul anestezist mi-a ridicat moralul
Aștept să aibă soțul o zi liberă ca să mă pot duce la un control, pe partea dreapta nu pot sta, abia respir, abia ma aplec. Da, mulțumesc mult de traumă! În fine, după 2 ore și ceva de împins, doamna doctor mi-a zis să fac cezariană, pentru că e posibil ca bebelușul să se sufoce și să îl pierd. Am semnat foile și am intrat în cezariană de urgență.
Acolo, altă treabă, alți oameni, cu adevarat OAMENI. Am avut un anestezist tânăr, foarte vorbareț și glumeț, chiar m-a ajutat să ies din starea aia de aproape depresie în care mă băgaseră doamnele de mai devreme. Am avut parte si de asistente foarte cumsecade, chiar m-am împrietenit cu una din ele, iar după operație am început să povestim de parca ne cunoșteam de o viață! O doamnă cu o privire foarte caldă și ochi foarte frumoși, verzi deschis, trecuti prin viață, căci cu masca doar ochii îi mai vezi la om.
CITEȘTE ȘI: Naștere la spitalul din Brașov. ”Când aveam dilatație maximă, am leșinat. Mi s-a făcut cezariană de urgență”
Copilul avea fren, dar în maternitate nu a văzut nimeni
Operația a decurs bine. Momentul cu bebe a fost de la distanță, asta pentru că nu era ajuns încă testul Covid ca să îl pot ține la piept. L-am născut la ora 1. A doua zi, pe la 9.00, l-am primit în brațe și trebuia să fiu întreagă pentru el. Pentru băiețelul meu bolfos. Căci de asta nu am putut naște natural, el cu 3 zile în urmă avea, la ecograf, 3,500 de grame și l-am născut de 4,040 grame! Deci a fost un băiat voinic.
Nu am fost mulțumită de doamnele ce trebuia să se ocupe de mine și bebe privind lactația. Mi se aducea lapte la biberon și nu mi s-a zis o dată cum să îi dau sân, cum să îl țin la piept sau să îl pun să râgâie. Bebele meu și acum refuza sânul. Nu știam de ce, până a venit nana lui la el și, uitându-se cum cască, a observat că are fren. Nu s-a uitat nimeni la el să vadă de ce nu suge la sân. Ți-l dau și de acolo te descurci.
Zilele viitoare urmează să mergem la doctor să taie acel fren și poate va accepta sânul pe viitor, eu nu mă dau bătută. Aceasta a fost experiența mea în maternitatea din Botoșani. Sper ca alte mame să fi fost mai norocoase decât mine”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prin cezariană la Botoșani, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Botoșani în pandemie. „Doctori de nota 10, sistem de nota 0”
- Poveste de naștere în Botoșani: „Am simțit că nu pot duce mai multă durere”
- Naștere prematură la Suceava. „Dacă puteam deschide geamul de la salon, m-aș fi aruncat”
- Naștere la Iași. ”Doctorița și asistentele au fost de 10”
