Cititoarea noastră Bianca ne-a scris povestea ei de naștere prin cezariană la Bistrița, după un travaliu dureros, început chiar de ziua ei de naștere. Pentru că starea fetiței s-a înrăutățit chiar înainte de expulzie, Biancăi i s-a făcut cezariană de urgență. După naștere, mama și fetița au stat separat, din cauza unui test pozitiv pentru coronavirus. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Deși aveam ca dată probabilă a nașterii ziua de 12 ianuarie, am ajuns în data de 18, iar colul meu nu dădea niciun semn de dilatare, deși fetița era deja poziționată pentru naștere. La controlul din data de 18, doctorița mi-a spus că îmi va declanșa nașterea în 23 ianuarie, când urma să fie de gardă. Eram deja în săptămâna 42 de sarcină, nu mai puteam trece în următoarea.
Eram în izolare, cu un test pozitiv, dar fără simptome
În 22 ianuarie, chiar de ziua mea de naștere, vorbeam la telefon cu familia și ne întrebam cum ar fi să nasc chiar acea zi. Iată că s-a și întâmplat! După ce am terminat de pregătit geanta de maternitate, am ațipit, iar în jurul orei 1:30 au început contracțiile. Mă aflam în izolare, fiind testată pozitiv pentru COVID, deși nu aveam simptome și nici nu ieșisem din casă, tocmai pentru a nu avea astfel de probleme.
Contracțiile erau suportabile și nu erau foarte dese. La ora 9 am plecat spre spital, iar soțul meu, buimac și nerăbdător, a stat cu mine până am fost dusă pe secție. La ora 9.40 eram dilatată 3 cm, iar contracțiile erau din 15 în 15 minute și destul de dureroase. Doctorița mi-a spus așa : „Mergem sus în sala de nașteri, pe Secția Covid, și punem perfuzie cu oxitocină ca să vă ajut să nașteți mai repede!” Zis și făcut! Mi-am luat la revedere de la soț și am plecat spre secție.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Moașa mă ținea de mână
La ora 12.00 perfuzia era instalată și simțeam cum fiecare contracție doare de cel puțin 10 ori mai tare decât înainte. Durerile se intensificau de la un minut la altul, bebelina era ok, pulsul și bătăile inimioarei ei erau perfecte. Suportam durerile cum puteam, fără epidurală. La ora 15:55, într-o contracție foarte mare, doamna doctor mi-a rupt membranele. Eram dilatată 5 cm.
Mă uitam cu groază la perfuzie și vedeam cum curge așa de încet, părea un secol până curgea o pictătura. Contracțiile erau și mai intense și dureroase, dar suportam cum puteam. Moașa săraca mă ținea de mână, mă ajuta să mă ridic, mă masa pe spate….În jurul orei 18.00 moașa a chemat-o pe doamna doctor pentru că simțeam nevoia de a împinge.
Doctorița m-a implorat să nu împing
M-a urcat pe masa de control, una foarte, foarte veche și vai de ea, și a constatat că eram dilatată 10 cm, iar fetița era poziționată foarte bine. Când să îmi spună să împing, a văzut că pulsul copilului a urcat dintr-o dată, avea 186 de bătai….Doamna doctor m-a implorat să nu împing, spunându-mi că trebuie să intrăm în operație de urgență.
Contracțiile erau extrem de dureroase și senzația de a împinge era extremă. O asistentă mi-a pus sonda și altele cinci m-au ajutat să cobor de pe masă și să merg în sala de operație, unde mă așteptau deja medicii și anestezistul. Nu știu cum am reușit să stau nemișcată pentru a mi se face rahianestezia. Știu doar că o rugam pe doamna doctor să facă tot posibilul să fie bine fetița.
Cinci zile fără fetiță
Când i-am auzit plânsul m-am liniștit și nu a mai contat absolut nimic. A doua zi dimineața m-au dus în salon, pe secția COVID. Prima ridicare a fost groaznică, simțeam că îmi cad toate pe jos, dar am reușit să mă așez în scaunul cu rotile pentru a fi transferată. Aveam de gând să mă recuperez repede, să pot să îmi văd bebelina, îmi era deja dor de ea. Am primit însă vestea că nu o voi vedea decât aunci când ies din spital.
Cu toate durerile din lume, cea mai grea era să nu am fetița lângă mine. Doar eu știu cum au trecut acele 5 zile fără ea. Când am revăzut-o, toată durerea a trecut, chiar dacă aveam probleme cu operatia, care s-a deschis și curgea. Ținând-o în brațe nu am mai simțit nicio durere”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prin cezariană la Bistrița, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Spitalul Județean din Bistrița. „Am fost martora travaliului altor gravide, iar asta a fost o traumă…”
- Naștere la Bistrița, cu anestezie totală. ”Personalul s-a purtat exemplar, iar condițiile au fost ca la privat”
- „Mi s-a indus travaliul, am ajuns la cezariană și am rămas fără uter”
