O cititoare dezamăgită de experiența ei de naștere ne-a scris despre cum a ajuns la nașterea prin cezariană impusă de medic și despre atitudinea lipsită de empatie de care a avut parte în spital. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Vreau să mă vindec sufletește, așa că aleg să împărtășesc cu voi experiența mea de la naștere. Data de 09 iunie a fost una plină de emoții contradictorii. Cu o zi înainte, m-a contactat telefonic doctorul care mi-a urmărit sarcina și m-a rugat să mă prezint a doua zi la spital pentru că era de gardă și să vadă cum se prezintă copilul, întrucât sarcina era destul de avansată (41 de săptămâni și 3 zile). Mi-a spus foarte frumos că în urma consultului vom decide împreună cum voi naște (pentru că știa că îmi doresc să nasc natural).
Pas cu pas, mi-au fost stricate emoțiile pozitive ale nașterii
Sarcina a fost fără probleme, fără grețuri sau altele. Ajunsă în dimineața de 09 iunie la spital, după urmarea protocolului din pandemie (completat acte), mi-a spus să îmi aduc bagajul pentru că mă internează să nasc, fără nici un control așa cum stabilisem telefonic. De ce nu am ripostat? Pentru că în momentul în care am întrebat de ce mă internează a ridicat tonul la mine că am sarcina foarte avansată și nu se mai poate aștepta.
Apoi s-a luat de mine că am adresa din buletin dintr-un oraș care era la vremea respectivă focar de Covid și mi-a spus că trebuia să fi venit cu un test făcut pentru că îl vor certa colegele dumnealui. Cu toate acestea, în acea perioadă apăruse în presă directorul spitalului să spună că nu trebuie să facă nimeni test înainte, pentru că se fac în momentul internării.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Acesta a fost primul pas care mi-a stricat din emoțiile pozitive ale nașterii. La înregistrarea pentru internare, doamna de la ghișeu s-a răstit la mine pe motiv că i-am spus pinul cardului de sănătate greșit și că nu are toată ziua la dispoziție să stea să îmi amintesc eu codul corect. Piesa de rezistență a fost când în salon a venit medicul și mi-a spus că am contracții și că nu le simt și de aceea nu pot naște natural. Ulterior am aflat că este o scuză a medicilor pentru cezariană.
- CITEȘTE ȘI: Naștere la 41 de săptămâni. „Doctorița se pregătea de cezariană, însă la control a văzut capul copilului”
Nici vorbă de empatie față de mine
Nu știu alte persoane care au avut parte de cezariană ce au simțit, dar eu personal pe masa de operație aveam sentimentul că mor (stare de rău, frisoane, amețeală puternică și senzația că pic în gol și sfârșesc prin a muri). Pe tot parcursul operației de cezariană auzeam vag doar cum se ceartau între ei pentru sala de operație, deci nici vorbă de empatie vizavi de mine.
Coșmarul a urmat a doua zi după ce am plecat în salon de la ATI unde am avut parte de asistente care m-au făcut să mă simt ultimul om de pe pământ. Pe lângă faptul că nu mi s-a explicat nici o clipă cum se ține un bebeluș, cum se spală, cum se alăptează, i s-a făcut testul auditiv și mi s-a spus că nu aude și că va reveni peste câteva ore să îl refacă, însă am plecat din spital iar testul nu a mai fost refăcut.
De față cu toți colegii, medicul mi-a spus că trebuie să slăbesc
Copilul meu a făcut icter și, știind cum se manifestă, am rugat o asistentă să îl consulte și nu a fost consultat pe motiv că am eu grupa de sânge Ab4 pozitiv și că nu fac icter acești copii, însă pe fișa de externare scrie că a urmat tratament în cadrul spitalului. Am fost surprinsă pe holul spitalului plângând și tot ce mi s-a spus a fost să intru în salon pentru că nu am voie să stau pe hol.
În ziua în care am fost să mi se schimbe pansamentul, pe lângă faptul că era plin cabinetul de medici, asistente care stăteau la bârfă, medicul care mi-a urmărit sarcina a considerat că este momentul cel mai oportun să îmi spună că am luat foarte mult în greutate pe parcursul sarcinii și că trebuie neapărat să slăbesc pentru că sunt tânără. Nu știu voi cum v-ați fi simțit în situația mea, însă mie mi-a venit să intru în pământ de rușine, având în vedere faptul că era plin de bărbați și femei în cabinet.
Am cerut externarea pe proprie răspundere
În ziua în care a fost consultat de către un cardiolog (diagnostic – suspiciune de suflu sistolic, infirmat în urma controlului), doctorul acela a fost singurul care m-a tratat uman și mi-a spus că pot merge și eu să asist la consultație. O doamnă doctor cred (pentru că nu își țin ecosoanele la vedere) pe care am îndrăznit să o întreb când se fac externarile a început să țipe la mine că ea nu este birou de informații și să nu mă mai plimb ca la mine acasă.
Menționez că am avut parte de „atenție” doar în momentul în care am cerut să fiu externată la cerere pe propria răspundere. În acea dimineață am fost vizitată de foarte multă lume, printre care și de psihologul spitalului, care mi-a spus frumos că acesta este protocolul și că trebuie să mă întrebe de ce vreau să plec (măcar a fost sinceră doamna).
Îmi mai doresc copii, dar mă îngrozește gândul nașterii într-un spital în care lipsește cu desăvârșire empatia, unde ești tratat ca un om incapabil să gândească, unde nu ți se spune nimic ce ține de tratamentul tău, al copilului și ești „încurajat” să dai lapte praf copilului să nu moară de foame. Nu mai vorbim de condițiile din salon (căldură infernală, mobilier antic, toaletă murdară etc.).
- CITEȘTE ȘI: ”Am plâns, dezamagită că nu am putut naște natural. Moftul meu ar fi putut costa viața bebelușului”
Deși am oferit feedback, nu a existat nicio reacție
Dragilor, se dau chestionare la externare să îți spui părerea vizavi de experiența ta în spital, dar mă întreb eu de ce le mai oferă atâta vreme cât nu se iau și în calcul. Am scris în chestionar și numele persoanelor cu care am avut parte de experiențe neplăcute, am lăsat număr de telefon, dar nu m-a contactat nici o clipă nimeni să mă întrebe ce s-a întâmplat. În schimb, am primit același chestionar și pe telefon să îl completez.
După aproape 9 luni de la momentul nașterii, încă mă întreb – oare am avut eu ghinion să am parte de astfel de situații/oameni, sunt eu prea sensibilă, am prea multe așteptări de la oameni, de la sistem sau este sistemul mizer și cadrele medicale fără pic de empatie și respect vizavi de pacienți? Dacă veți spune că la privat lucrurile stau altfel, să știți că am cunoscut mămică care a născut prin cezariană și s-a ales atât ea cât și copilul cu bacterii, ba mai mult copilul a avut clavicula ruptă. Vă mulțumesc și vă doresc să aveți parte de o naștere împlinitoare!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă povestea acestei mămici care a făcut cezariană impusă, îți recomandăm să citești și:
- Vocea ta: „Am făcut pace cu mine și am născut prin cezariană”
- Naștere naturală la Sibiu. „Medicul meu a spus că nu voi reuși, eu fiind mică și burta mare. Am născut cu medicul de gardă”
- Naștere la Sibiu. „Am fost pedepsită de medicul de gardă pentru că am vrut să nasc natural”
- Naștere naturală fără epidurală. ”Medicul mi-a spus că nașterea naturală este pedeapsa adusă femeii pentru că a mușcat din măr”
- Naștere în UK la 42 de săptămâni. ”Deși copilul avea cordonul de trei ori în jurul gâtului, au făcut totul pentru naștere naturală”
