O cititoare Totul Despre Mame ne-a trimis o poveste impresionantă despre nașterea ei prin cezariană după un travaliu greu. Medicii și-au dat seama la timp că fătul este în pericol și au recurs la operația prin cezariană. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Zilele acestea am tot citit și auzit poveștile cutremurătoare ale unor mame care au trecut prin iad în maternitățile din România și mi-am dat seama că eu am fost o norocoasă. Deși travaliul a fost unul lung și dureros, chiar am avut o naștere mult mai frumoasă și fără incidente atât de urâte încât să mă facă să nu îmi mai doresc să mai fac copii.
Prima sarcină, în Marea Britanie, nu a fost deloc ușoară. Cu probleme la circulația sângelui, cu probleme de oxigenare și durerile de burtă, a fost o sarcină lungă și destul de grea. Am trecut de termen cu o săptămână, iar moașa m-a sfătuit să încerc un masaj vaginal timp de trei zile pentru declanșarea travaliului. Au venit la mine acasă și au efectuat procedura, una foarte dureroasă. Vreau să vă spun că moașele au fost foarte drăguțe, toate, mă întrebau dacă au voie să mă atingă, dacă mai rezist, dacă vreau să se oprească și tot așa.
Aveam contracții la 20 de minute
A doua zi am fost în vizită la niște prieteni și peste noapte am simțit o durere ca atunci când îți vine menstruația și m-am dus până la baie. Acolo am constatat că am sângerat, era o cantitate medie de sânge, nici foarte mult ca să mă sperii, dar nici puțin să nu iau în considerare. Am crezut că este vorba de acel dop pe care îl pierzi în travaliu, așa că știam că intru în travaliu.
Moașa trebuia să vină de dimineață să mă vadă, așa că nu am mai sunat-o în toiul nopții, am stat pe canapea și am așteptat, durerile nu erau atât de mari, așa că am văzut un film și am băut o cafea. La ora 9 dimineața a venit moașa și i-am comunicat de sângerare, iar ea mi-a zis că trebuie să merg de urgență la spital, ca voi fi așteptată de medici acolo. La 10 dimineața nu mai puteam să merg atât de dreaptă, contracțiile erau undeva la 20 de minute, nu foarte rele, dar supărătoare.
Primul calmant primit a fost paracetamol
Am ajuns la spital și a început monitorizarea. M-au consultat și mi-au zis că sunt dilatată 3 cm, așa că voi naște peste 12-24 de ore, dar trebuie să rămân în spital sub supravegherea lor. M-au sfătuit să încerc să mănânc ca să prind putere și să beau apă, să rămân hidratată, nici vorbă de clismă sau ulei de ricin, așa cum am auzit la alte mămici.
Spre seară, durerile se accentuau și deja nu mai puteam rămâne în salon cu alte 3 femei, deoarece eu făceam gălăgie, așa că m-au mutat într-o cameră separată, unde eram doar eu și soțul meu. Singurul calmant pe care le-am primit atunci a fost paracetamol. Mă rugam de moașă să vină să vadă cât sunt dilatată și, săraca, încerca să îmi spună că o să mă doară și că ea știe ca nu sunt încă de naștere. Dar nu te puteai înțelege cu nebuna, așa că mă verifica.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
La dilatație 5, mi-au făcut un calmant injectabil în picior, efectul a fost minim, dar am reușit să mă odihnesc. După trecerea efectului calmantului, cred ca era 3 dimineața, am început să am dureri mari în piept, care veneau din stomac, de sub coaste, și se opreau în partea stângă, în mijlocul cutiei toracice. Era groaznic! Au chemat de urgență medicul cardiolog și m-au băgat la aparate să îmi monitorizeze inima.
Nu mi-au dat voie să nasc în apă din cauza sângerării
După 10 minute, cardiologul a venit în salon, dar a prins o contracție mare, eu țipam, așa că a ieșit în fugă din cameră. La ultima consultație aveam dilatație 7 cm, m-au dus în sala de naștere si mi-au dat gaz. De aici, mi s-a rupt filmul. Durerile erau atât de mari încât parcă mă teleportam în altă lume, simțeam că mă rup în două și copilul nu va ieși. Mă rugam de soț, agățându-mă la propriu de el, să mă ducă acasă, că eu nu mai vreau să nasc.
Vreau să precizez un lucru foarte important pentru mine. Nu am plătit niciun ban, camera era imaculată, aveau monitoare să mă monitorizeze atât pe mine, cât și pe bebe. În mijlocul camerei erau un pat cu sprijin pentru picioare, lângă era un pat pentru copil, pe pereți erau tablouri cu bebeluși și era totul foarte frumos. Eu am optat pentru o naștere în apă, dar, pentru că sângerasem, nu mi s-a dat voie să nasc în apă. Am avut voie să stau în apă călâie în timpul travaliului, dar pe mine nu m-a ajutat statul în apă.
CITEȘTE ȘI: Naștere în apă în UK. ”Cu soțul și o moașă blândă alături, am împins de câteva ori și bebe a ieșit”
Când mi-au rupt apa, aceasta era neagră
În sala unde trebuia să nasc era o altă moașă, care a început să monitorizeze fătul și încerca să vorbească cu mine. Nu reușeam să comunic, eram leșinată, adormită, durerea era atât de mare încât nu mai puteam nici să deschid gura să vorbesc sau să țip. Am cerut la un moment dat să mi se facă epidurală, dar nu au dorit să îmi facă și m-am supărat. Credeam că soțul meu complotează cu moașa să nu îmi facă epidurală.
Prin ceață, la un moment dat auzeam cum cineva țipa la mine și îmi zicea să încerc să mă mut pe o parte, dar nu reușeam să îmi fac corpul să mă asculte. Simțeam cum copilul împingea să iasă și parcă se rupeau toate în mine. Cineva țipa să mă mut, să nu împing, dar clar, corpul nu mai asculta. Au chemat medicul, care m-a întrebat dacă sunt de acord să îmi rupă apa, moment în care am conștientizat că mie nu mi se rupsese încă apa.
Când mi-au rupt apa, aceasta era neagră, după cum mi-a spus soțul meu. Tot ce am auzit prin ceață a fost: ”Pregătiți sala de operație!” Plângeam, și acum plâng când îmi aduc aminte, abia atunci am realizat că ceva nu e în regulă. În 5 minute eram în sală, înconjurată de medici și asistente, unii mă dezbrăcau, alții vorbeau cu mine să mă liniștesc, alții îl ajutau pe soțul meu să se echipeze. Îmi aduc aminte că un asistent m-a ridicat în fund pe marginea patului și mi-a zis să mă las în bratele lui, pentru a-mi face anestezia în coloană.
CITEȘTE ȘI: „Mi s–a indus travaliul, am ajuns la cezariană și am rămas fără uter”
Copilul ieșea cu naul înainte
Acele brațe puternice, care mă țineau să nu cad, au fost cele mai liniștitoare brațe. După, m-au întins pe pat și nu reușeam să amorțesc, plângeam foarte mult și simțeam cum încă mă înțeapă pe burtă. L-am auzit pe doctor când a spus: „O adormim de tot!” și atunci am început să mă rog de el să nu mă adoarmă, ca voiam să îmi văd fiul. În următoarele secunde am amorțit și au început procedura, în alte câteva secunde i-am auzit glasul.
Un grăsuț de 3, 800 gr, 50 de cm. O frumusețe de băiat, pe care mi l-au pus în brațe și aceea a fost cea mai intensă iubire pe care am simțit-o vreodată. De ce am născut așa de greu? Tudor ieșea cu nasul, da, cu nasul și împingând își rupea gâtul. Am avut o naștere pe cat de dureroasă și înspăimântătoare, pe atât de frumoasă, și aș mai trece de alte două ori prin asta. Dar nu în România, cred că mamele care au născut în țară, la stat, sunt adevărate eroine, eu nu aș putea. Am avut lângă mine oameni buni, profesioniști și calmi, înțelegători, blânzi. Si le sunt recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru mine. Sarcină ușoară, dragi mămici, și o naștere cât mai ușoară!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prin cezariană după un travaliu greu, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la spitalul din Brașov. ”După un travaliu greu, cu dilatație maximă, am leșinat”
- Naștere în timpul pandemiei în Italia. „Când am cerut să vină medicul, copilul era deja în suferință fetală”
- Poveste de naștere naturală după cezariană. „Am petrecut travaliul acasă, cu doula, și am pornit spre spital când eram dilatată 8 cm”
- Naștere în UK la 42 de săptămâni. ”Deși copilul avea cordonul de trei ori în jurul gâtului, au făcut totul pentru naștere naturală”
