O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris experiența ei de naștere prin cezariană după travaliu, soluție la care medicul a apelat din cauza poziției în care se afla fătul. După o încercare eșuată de repoziționare, gravida a fost dusă în sala de operații și i s-a făcut cezariană de urgență. Nașterea a avut loc la Maternitatea Polizu din București, iar mama susține că experiența ei a fost una pozitivă, excepție făcând interacțiunea cu unele cadrele medicale de la Neonatologie. Redăm povestea de naștere integral, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Mă numesc Alina și în iunie 2023 am născut primul meu copil, un băiețel de 3,3 kilograme, la Maternitatea Polizu din București. Am rămas însărcinată la începutul lunii octombrie 2022, imediat ce eu și soțul meu ne-am propus acest lucru. Pentru confirmare, am mers la o clinică oarecare din București în săptămâna șapte de sarcină. Am aflat că totul era în regulă.
Am ezitat între spital de stat și privat, l-am ales pe cel de stat
Între timp, am început să mă interesez de un medic bun la stat sau la privat. Nu știam pe nimeni și nu prea aveam idee unde să merg. Auzisem povești cu experiențe traumatizante, inclusiv la Polizu, și am fost tentată o vreme să cer oferte la o clinică privată. În cele din urmă, având în vedere prețurile foarte piperate de la privat și faptul că, deși mi-aș fi permis să nasc acolo, am asigurare medicală obligatorie, am decis să încerc la o maternitate de stat.
Întâmplarea a făcut ca o rudă să știe pe cineva la Maternitatea Polizu. Ne-a fost recomandată dr. Daniela Oprescu, șefa secției de Obstetrică-Ginecologie. Am mers la dânsa în decembrie și de atunci până în iunie, când am născut, dânsa a fost cea care mi-a monitorizat sarcina. Doamna doctor este foarte solicitată. În general, la maternitățile de stat se așteaptă mult la controalele medicale. Am preferat ca morfologiile fetale să le fac la o clinică privată, la recomandarea dânsei. Doar morfologia de trimestrul I am făcut-o la Polizu cu dr. Pop, un medic foarte serios, tăcut și la obiect.
În ultimul trimestru de sarcină, dr. Oprescu m-a chemat mai des la controale. M-a sfătuit să fac testul de toleranță la glucoză și toate analizele necesare pentru a naște natural, așa cum îmi doream. Nu s-a împotrivit ideii de a naște natural, dimpotrivă. Mai mult decât atât, mi-a spus că sunt puține gravidele care își mai doresc să nască natural și că speră să să fie disponibilă dacă nasc în weekend sau noaptea.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am crezut că am contracții false, dar eram în travaliu
Dânsa este plecată adesea la conferințe medicale în afara Bucureștiului sau a țării. Dar, în general, când nu e disponibilă, discută cu cineva din spital să consulte pacientele. La 38 de săptămâni am mers la un consult de rutină. Cu o noapte înainte, am simțit contracții foarte dureroase, dar care nu erau ritmice. Am bănuit că nu e momentul să nasc. Spre surprinderea mea, la control am aflat că nu mai am deloc lichid amniotic, că am colul moale și trebuie să nasc. M-am internat în acea dimineață și am fost dusă direct în sala de travaliu.
În prima zi nu m-am dilatat foarte mult, Mi-au fost administrate analgezice în branulă, iar dna doctor a sugerat să mă odihnesc o noapte, iar de a doua zi să reluăm procesul. Următoarea dimineață, medicul mi-a rupt membranele și, pentru că deja avusesem parte de numeroase tușee vaginale destul de dureroase, dar și pentru că aveam contracții dureroase, mi s-a făcut anestezie peridurală.
- CITEȘTE ȘI: Cum știi că ai intrat în travaliu? Semnele la care să fii atentă și o experiență personală
Manevra de repoziționare a copilului nu a reușit
Am rămas în sala de travaliu, conectată la aparatele de monitorizare, până la 14.30, când a crescut dilatația. Alături de mine, au rămas două rezidente tinere, foarte amabile, care m-au monitorizat permanent, iar dna Oprescu venea periodic să vadă evoluția. În jurul orei 14.30, medicii și-au dat seama că fătul nu se află în poziția corectă pentru nașterea naturală.
Dr. Oprescu a încercat o manevră complexă, încercând să pună copilul în poziția normală, dar manevra nu a reușit. În aceste condiții, nașterea naturală devenea riscantă și pentru mine și pentru copil, acesta nemaiputând fi scos decât cu forcepsul. Am decis de comun acord să intrăm în cezariană de urgență. La scurt timp, s-a eliberat o sală de operație și s-a format o echipă medicală extraordinară. Am născut la ora 15.20.
Bebe a fost dus la Neonatologie, iar eu la Terapie Intensivă, unde am rămas peste noapte. Recuperarea a fost destul de dificilă. Am ieșit de la Terapie Intensivă cu anemie mare, mi s-au administrat perfuzii și am luat suplimente cu fier o lună după ce am născut.
Neonatologia a fost o dezamăgire
În rezerva de spital am fost dusă cu căruciorul. Am primit cele mai bune îngrijiri și mi-a fost adus bebelușul, chiar în acea zi. Singura dezamăgire de la Polizu rămâne Neonatologia. Am ales să stau în rezervă cu încă o mămică, mai tânără ca mine, care născuse cu o zi înainte tot prin cezariană. Ea avea lapte din plin și își alăpta fetița, în timp ce eu tot puneam copilul la sân pentru stimularea lactației. De la Neonaologie nu am primit asistență aproape deloc.
O asistentă a venit și a verificat dacă am lapte strângându-mă foarte tare de mameloane. Am simțit că mă doare și sufletul. Ce a fost și mai trist a fost că am fost descurajată să alăptez. Aveam foarte puțin colostru și bebe tot sugea. Pentru că nu se sătura, avea nevoie de completare cu formulă de lapte. Văzându-l pus la sân, doamnele de la Neonatologie nu i-au mai dat formulă. Din acest motiv, el era mai mult flămând și a pierdut mai mult în greutate.
Apoi, văzând că a slăbit, au început să îi dea formulă la ore fixe. Dar noapte între orele 23.00 și 5.00, bebelușii nu mai erau hrăniți. Cumva, mi s-a indus ideea că sunt de vină pentru că a slăbit bebelușul, că nu am lapte și că nu am cerut mai insistent formulă.
Copilul plângea disperat de foame
Chiar și așa, am avut nopți la Polizu în care am stat toată noaptea trează, cu bebelușul în brațe, care plângea disperat de foame. M-am plimbat ore în șir prin salon, fără să pot face mai nimic. De la Neonatologie, care se afla la trei uși de rezerva mea, am primit reproșuri că deranjez peste noapte. În special de la o doamnă anume – care a devenit brusc cea mai amabilă când, de disperare, i-am vârât 50 de lei în buzunar. Menționez că, în rest, nimeni nu a acceptat bani.
Pentru că la un sân am mamelon ombilicat, iar bebelușului îi este greu să prindă sânul și să sugă, am fost sfătuită să hrănesc mixt bebele. După externare, am venit acasă și de a doua zi am experimentat ceea ce se numește „furia laptelui” sau sâni angorjați. Am avut atâta lapte încât am pus în primele trei luni la congelator peste 100 de punguțe de stocare.
Acum, băiețelul are aproape 6 luni și este alăptat exclusiv din a patra zi de naștere. Și asta doar pentru că m-am documentat intens despre alăptare înainte să nasc și nu m-am lăsat descurajată de nimeni. Deși din sânul stâng bebe nu a reușit niciodată să sugă – încă scot cu pompa lapte pentru a evita alte complicații-, este foarte bine hrănit doar din cel drept.
Recomand Maternitatea Polizu
Lăsând la o parte experiența de la Neonatologie, recomand maternitatea Polizu și pe doamna dr. Oprescu din tot sufletul. Am primit toată asistența la naștere și am fost îngrijită corespunzător după încercarea eșuată de naștere naturală. Sunt convinsă că voi merge tot acolo și pentru următoarele nașteri. Recomand Polizu și le sfătuiesc viitoarele mame să fie documentate, să citească mult înainte despre tot ce înseamnă sarcină, naștere și alăptare. Doar așa vor avea o experiență frumoasă.
Neapărat să fie luate în evidență de un medic, să aibă analizele la zi, pentru că sunt gratuite, și să țină legătura cu personalul medical. Nașterea este un eveniment major. Perioada post-natală se poate dovedi copleșitoare dacă nu știți cât mai multe despre ce urmează. Pentru mine, prima naștere rămâne o experiență extraordinară. Mi-a dovedit, în primul rând, că atunci când avem așteptări realiste și o documentare serioasă – chiar dacă nu suntem medici, înțelegem mult mai ușor prin ceea ce trecem. Și, indiferent de situație, găsim resursele de energie pentru a ne recupera și a crește cu brio micii pui de om.
Acum, la aproape 6 luni de la naștere, sunt recuperată complet. Alăptez cu brio și simt că îmi doresc să mai am încă un copil sau doi. Plănuiesc să merg tot la Polizu. Iar pentru binele meu și al viitorilor copii am de gând să mă operez la sânul stâng, pentru o alăptare mai ușoară.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea Polizu, îți recomandăm să citești și:
- Naștere naturală la Polizu. ”În cele 10 ore în travaliu, doamna doctor nu a plecat o secundă de lângă mine”
- Naștere la Polizu. „Cine e mulțumit de Polizu, fie a dat șpagă, fie a dat peste unul din cei 5% medici minunați”
- Nașterea unui prematur la Polizu. „Fugiți de această maternitate! Se poartă oribil cu mamele de prematuri!”
- Naștere la Polizu. „O vedeam prima dată pe doctorița care m-a asistat. A fost extraordinară”
