„Am născut un copil de aproape 5 kg, eu având înainte de naștere 57 de kg”

Theodora Fintescu, redactor
nou născut mare londra
Două lucruri au uimit-o pe Andra: greutatea fetiței și nepăsarea moașelor care s-au ocupat de mamă în travaliu.

    Cititoarea noastră Andra a avut un nou născut mare, în ciuda faptului că ea este minionă și că avea, la internare, 57 de kg. Personalul maternității în care s-a născut fetița nu a văzut niciodată un nou născut atât de mare. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Am născut la un spital de stat din Londra, iar conform procedurii de aici, pe toată perioada sarcinii am fost văzută doar de moașă, lunar. Din săptămâna 36, controalele se fac săptămânal, moașa monitorizând bătăile inimii bebelușului și greutatea mamei. Se face, de asemenea, și o analiză de urină.

    Moașa care mă avea în grijă avea zero interes

    Bebelușul meu a început să dea semne că vrea să ne cunoaștem pe data de 3 iulie, seara. Am început cu contracții ușoare, iar pe 4 iulie, dimineața, mi-am trezit soțul, căci deja contracțiile erau din 3 în 3 minute și din ce în ce mai puternice! Ajunși la spital, am fost verificată de o moasă, s-a verificat dosarul ce conținea toate detaliile sarcinii și ecografiile făcute și am fost internată deoarece, zicea moașa, în scurt timp urma să îmi cunosc copilul.

    În scurt timp ni s-a alăturat și sora mea, căci înainte de pandemie aveai voie să fii asistată de două persoane la naștere. De pe 4 iulie, seara, a început calvarul! Contracțiile erau din ce în ce mai dese și insuportabile, iar moașa care mă avea în grijă avea zero interes în ceea ce mă privea. Se ducea soțul după ea în spital și o ruga să vină să îmi dea ceva pentru durere, pentru a mă putea odihni măcar.

    A doua moașă mi-a spus să nu mă cred la spa!

    Într-un final, am cerut să îmi fie schimbată moașa, dar am dat din rău în mai rău! O doamnă undeva la 50 de ani, de naționalitate senegaleză, a venit foarte revoltată să îmi spună că nu am venit la spa, ci ca să nasc, că toate femeile trec prin ce trec eu, așa că să las pretentiile și să mă concentrez pe nașterea în sine. Mi-a mai spus să savurez fiecare durere, căci asta înseamnă că mă apropii de momentul în care îmi voi cunoaște copilul. Apoi s-a dus în treaba ei și nici că am mai văzut-o!

    Dimineața, s-a schimbat tura și m-a preluat o moașă ceva mai tânără, care empatiza cu mine și cu cei din jurul meu. Mi-a oferit și epidurala, pe care am acceptat-o, fiind extenuată. Așa am ținut-o până pe data de 10 iulie! Moașa mi-a spus că la 8.30 voi începe să împing, pentru că a sosit ziua cea mare! Toți din salon (soțul și sora) eram extenuați, dar eu eram nerăbdătoare să îmi cunosc puiul.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

    Când m-am trezit, soțul plângea, copilul plângea

    La ora 8.30 a început distracția! Pe la 10.30 am început să mă simt rău, aveam palpitații și respiram cu dificultate. Soțul s-a panicat, moașa a țipat după ajutor, iar într-o clipă s-a umplut salonul de personal medical. M-au luat cu patul și m-au dus spre sala de operații, iar pe drum moașa îmi tot repeta să dau afirmativ din cap, că trebuie să mă opereze de urgență!

    M-am trezit în sala de operații cu soțul lângă mine, care plângea, și cu copilul pe piept, care plângea și el. Mi-am revenit, iar când mă pregăteau să mă ducă la terapie intensivă îi auzeam pe toți în jurul meu spunând că nu au mai văzut așa ceva de când lucrează în spital, că a fost ceva impresionant. Speriată, am întrebat-o pe moașă dacă totul e în regulă cu bebe și mi-a zis să stau liniștită acum, că mă va duce în curând la el și voi vedea cu propriii ochi! Vă puteți da seama că mi-au trecut mii de gânduri prin cap și mi-am făcut tot felul de scenarii, nici unul cu final fericit.

    Ajunsă în salon, dau cu ochii de soț, umflat de plâns și cu bebe în brațe. O fetiță, Amelia, născută pe data de 10 iulie, la orele 00:57, cântărind 4.910 kg, de o mămică de 1,55 înălțime și 57 de kg la internare!

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesantă povestea acestui nou născut mare, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa