Cititoarea noastră Mădălina C ne-a trimis, pentru rubrica Povești de naștere, experiența ei de alăptare la un singur sân. Un accident suferit în copilărie a făcut imposibilă alăptarea la ambii sâni, însă Mădălina s-a ambiționat și a reușit să-și hrănească fetița cu laptele ei, așa cum și-a dorit. Redăm povestea acestei experiențe de alăptare la un singur sân, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”A fost poate cel mai ambițios lucru din viața mea. Am doar 27 de ani și nici o experiență la crescut copii. M-am trezit efectiv după 9 luni de sarcină că trebuie să am grijă de o ființă umană. Am fost conștientă de problema mea până să fiu însărcinată și îmi făceam griji că nu pot alăpta.
Să vă spun și ce s-a întâmplat. La 1 an și jumătate m-am opărit la brațul și sânul drept. Am două operații plastice pentru întindere a pielii, însă nu m-a ajutat și cu mamelonul, nu simt nimic pe mamelonul drept dacă mă ating, deci șansele de alăptare erau zero.
Am fost hotărâtă să alăptez
Însă am dat de un doctor obstetrician extraordinar, care mi-a spus că nimeni nu va putea spune dacă pot să alăptez sau nu și că, dacă îmi doresc din tot sufletul, se va întâmpla și cu și fără acel sân.
A venit și momentul mult așteptat. Pentru că au fost probleme la naștere, nu am putut vedea pruncul 3 zile decât de la distanta, așa am întâlnit pompa de sân (electrică), cu care m-am amăgit, nu ieșeau decât câțiva stropi de colostru.
Făceam asta la fiecare sân câte 15 minute la interval de o oră pentru stimulare, sânul drept producea în aceiași măsură, însă nu se forma, pentru a putea suge bebelusul (și nici pe parcurs nu am reușit, se frustra și începea sa plângă). În momentul în care am putut tine copilul în brate, am și alăptat, acel moment m-a marcat plăcut și am știut că asta voi face.
Mă simțeam neputincioasă
Doamna neonatolog mi-a băgat pe gât efectiv lapte praf, spunându-mi că nu se va hrăni și că mai rău fac, că ar trebui sa renunț la alăptat, să stopez lactația.
Am lăsat capul în jos și mă simțeam neputincioasă. Însă am ajuns și acasă, am început cu sân și lapte praf, dar ce credeți, doar 3 zile, pentru că nu mânca nici măcar 30 de ml. Am renunțat la el, am început să alăptez de la sânul stâng, sânul drept să îl pompez (pompa manuală) și să îl dau ca supliment (o lună).
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Apoi, nu mai scoteam mai nimic în pompă, în 15 minute dacă scoteam 10 ml era bine. Bebelușa meu nu a plâns de foame, adormea mulțumită la sân tot timpul, se trezea foarte activă, avea scaune normale, pipi la fel, 7-8 scutece pe zi, plus somn bun noaptea, cu 2 treziri.
Însă am revenit la un control cu ea, doctorița uitase de problema mea, a controlat copilul, a spus că este foarte bine și greutate și tot ce se mai vede fizic, însă când m-a întrebat de alăptat și am spus că alăptez de la un singur sân, s-a sucit la 90° și nimic nu mai era bine, insista în continuare cu lapte praf.
Plângeam, crezând că nu pot să-i acopăr nevoile
Și a început consumul meu. Am plâns foarte mult următoarea săptămână, iar pitica era agitată. La sfârșitul săptămânii am constatat că greutatea fetei era doar cu 60 de gr în plus, ceea ce m-a dărâmat și mai mult și am început suplimentarea cu lapte praf. Plângeam când îi dădeam biberonul și simțeam că sunt neputincioasă, că nu sunt demnă de a fi mamă, că nu pot să îi acopăr nevoile.
Parcă toți din jurul meu îmi tot spuneau să îi dau supliment, numai când auzeam cuvântul mă bufnea plânsul și mă linișteam foarte greu. De multe ori plângeam noaptea, ca să nu mă vadă nimeni și să nu mai aud: „dacă îi dai supliment, nu îi faci rău, îi faci un bine”, însă psihicul meu lucra și îmi tot repeta că nu sunt destul de bună.
La 2 luni, am scos suplimentul
Auzeam tot felul de prostii, cum că sânul este foarte solicitat și că se diluează laptele, că fetița obosește și se mulțumește cu cât vine, apoi renunță, însă după nopți de documentări am dezmințit aceste lucruri.
Soțul meu a fost lângă mine și m-a sprijinit foarte mult acea perioada, inclusiv mă îndemna să mai încerc și să nu mă las bătută.
La 2 luni ale fetei, am scos treptat suplimentul. Din acel moment m-am liniștit psihic, am încercat să acopăr nevoia de vitamine zilnice ale mele și să am 3 mese pe zi. Pitica mea are 5 luni, ne apropiem cu pași mărunți de diversificare, însă în momentul de față este alăptată exclusiv, de la un singur sân, și ia cam 150 de gr/săptămână.
Confortul psihic și aportul de vitamine al mamei este esențial în primele luni de viata ale bebelușului. Dragi mămici, laptele se produce cu ajutorul hormonului fericirii în primele luni și cu cât alăptezi mai des (la cerere), cu atât creste și producția de lapte. Nu te înfometa, ai timp să slăbești, nu te judecă nimeni, ești o eroina!
Alăptatul a fost o plăcere din prima clipa, iar dacă și pentru tine este, nu renunța. Nu este ușor, dar nici greu, iar critici vor fi tot timpul”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesant această poveste de alăptare la un singur sân, îți recomandăm să citești și:
- Totul despre alăptare. De la pregătire până la înțărcare
- Alăptarea nou-născutului. 20 de întrebări comune despre alăptat
- Ai mameloane ombilicate? Dr. Jack Newman: „Alăptarea este mai dificilă, dar nu imposibilă”