Poveste de naștere în Belgia: „Am născut cu un picior în mâna soțului și cu mătușa și sora mea pe webcam”

TOTUL DESPRE MAME
poveste de naștere în Belgia
O naștere cum și-ar dori orice gravidă: dureri suportabile, soțul alături și multă bună dispoziție.

Cititoarea care ne-a trimis această poveste de naștere în Belgia și-a adus fetița pe lume la 20 de ani și spune că experiența nașterii a fost, pentru ea, amuzantă. Micuța a venit pe lume într-un spital din Belgia, nașterea a fost ușoară, cu glume și râsete printre contracții. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost scrisă de tânăra mămică.

„Vreau să îmi incep povestea nașterii prin a spune un singur cuvânt: amuzant! Nu mă criticați, este vina soțului meu. La 20 de ani am adus-o pe lume pe micuța Kataleya. Când am aflat că sunt însărcinată, eram la facultate, iar prietenul meu, actual soț, locuia în Belgia.

Contracții aproape tot timpul

În acea perioadă mi-am dat seama cât de răi sunt oamenii și cum privesc aceștia o mamă tânără. După atâtea etichete și bârfe, m-am mutat în Belgia, unde am și născut. Pot spune că am avut o sarcină ușoară, iar nașterea, cât se poate de relaxantă. Cu două săptămâni înainte de naștere aveam dilatație 2 și contracții mai tot timpul. Pe lângă două alarme false la spital, a treia a fost cu noroc.

De dimineață începusem să am contracții regulate, iar la amiază soțul meu trebuia sa ajungă acasă să mergem la spital. Mă apucasem să fac curățenie și să urc scările din casă, în speranța că mă voi dilata și voi naște. Ei, ce să vezi? Când a venit soțul acasă, contracțiile s-au oprit. În primă fază m-am enervat extraordinar și m-am pus la somn. Am dormit 3 ore și au apărut iar contracțiile.

După epidurală, am dormit toată noaptea

Am plecat spre spital și, ce să vezi, tot dilatație 2. M-au pus să mă plimb prin curtea spitalului o oră, cu dureri groaznice, de-abia puteam merge, însă în dreapta mea aveam un soț glumeț ce mi-a luat gândul de la durere, și în stânga mătușa mea ce îl acompania. După o oră de plimbări, eu tot aceeași dilatație aveam, așa că am dorit să plec acasă.

Îmi era așa de foame, încât pe drum am oprit la un Mc (poftele astea), apoi am venit acasă să fac o baie. M-am pus în pat, iar în jumătate de oră aveam contracții atât de dureroase cum nu avusesem până atunci.

Am ajuns înapoi la spital, însă era aceeași dilatație. Am cerut epidurala și am dormit toată noaptea, durerile disparuseră. Soțul meu a stat lângă mine tot timpul. La ora 5 dimineața mi s-a rupt apa, iar dilatația era 8, ca în jurul orei 11 să fie 10.

Copilul a stat 2 ore pe pieptul meu

Singurul lucru ce m-a deranjat a fost decizia asistentei să o lase pe bebe să coboare singură, fără să o ajut, fapt pentru care timp de 10 minute nu îi revenea culoarea. Însă am simțit că trebuie să o ajut, iar în timp ce asistenta era plecată am început să împing cum am fost învațată de către acesta. În 5 minute, când asistenta s-a întors, i se vedea capul bebelușului.

Aici mi-a început nașterea. Cu o mână în buzunarul soțului meu, eu așezată pe o parte, el cu piciorul meu în mână, și mătușa și sora mea pe web. Însă a trecut rapid, o împingere, o glumă, puțin râs și de la capăt.

Poveste de naștere în Belgia: experiență memorabilă

Din atâtea experiențe de naștere citite, mă consider o norocoasă. Am născut fără să fiu stresată de asistente, iar bebelușul l-am avut pe piept când nu avea nici cordonul ombilical tăiat. A fost tăiat după 2-3 minute, în timp ce era pe pieptul meu, unde a stat încă 2 ore. După cele două ore a fost luat de către tată pentru a o îmbrăca, asistenta forțându-l mai mult, acesta fiind foarte speriat de mica făptură din brațele lui mari.

Când mi-a pus copilul pe piept a creat legătura mamă-fiică, iar când i-a pus bebelușul în brațe tatălui panicat, a creat legătura tată-fiică. În concluzie, îi mulțumesc soțului meu care m-a ajutat să trec peste cea mai mare temere într-un mod memorabil și asistentei care s-a purtat cu noi exemplar”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere, te invităm să citești și:

Te-ar mai putea interesa