Nume de sfinți din luna mai. Prenume inspirate pentru părinți aflați în impas

Cristina Călin, redactor-șef
Nume de sfinți din luna mai.
5 variante de nume de sfinți din luna mai pentru fete și 3 pentru băieți.

Alegerea numelui bebelușului este o decizie care pune în dificultate proaspeții părinți. Unii caută variante mai exotice, alții vor un nume comun, dar majoritatea caută să adauge și un nume de sfânt. Dacă vei naște în luna mai ai mai jos o listă cu nume de sfinți din luna mai din care să te inspiri.

4 mai. Monica

Numele Monica este cel mai probabil de origine nord-africană sau feniciană. Primele referiri la acest nume sunt făcute în niște inscripții antice din Numibia, un regat berber din Nordul Africii.

Istoricii cred că poate avea legătură cu o zeitate din Liban, Mon, care a se trage din Zeul Amun al Egiptenilor. 

Încă din Evul Mediu, a fost asociat cu moneo din limba latină „consilier” sau  monos care se traduce prin „unu” sau ”singur” din greacă. 

Sfânta Monica din Africa, mama Fericitului Augustin, s-a născut în anul 322 și a trecut la cele veșnice în vara anului 378, la vârsta de numai 56 de ani. Este ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii trăiesc departe de Dumnezeu, rătăcind pe căi greșite. Este prăznuită în ziua de 4 mai.

Variante ale numelui Monica

Monika, Mona, Monique

5 mai. Irina

Numele Irina este folosit cu precădere în zona Balcanilor, fiind foarte des întâlnit în țările creștin-ortodoxe. La originea numelui stă zeitatea greacă Eirene care era considerată personificarea păcii. 

Sfânta Irina

Pentru ortodocși numele are o însemnătate aparte pentru că Irina este prima femeie recunoscută ca martir.

Sfânta Irina s-a născut în cetatea Maghedon din Persia, în secolul al IV-lea. Era fiica regelui Maghedonului, Licinius. Fiind păgân, tatăl ei îi pusese numele de Penelope. Era o fată foarte frumoasă, dar tatăl ei o ținea izolată într-un turn înalt al palatului său pentru ca nu cumva să fie influențată de credința creștină, care se răspândea cu repeziciune și în Persia. Împreună cu ea stăteau, pentru a o sluji, alte treisprezece fecioare frumoase.

Licinius i-a repartizat apoi Penelopei, ca tutore, un bătrân învățat, pe nume Apellian, pentru a-i da cea mai bună educație posibilă. Apellian era însă creștin, și în timpul lecțiilor i-a povestit Penelopei despre Iisus Hristos, Mântuitorul, despre credința creștină și despre virtuțile creștine. Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: ”Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina („pace”), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. 

Sfânta Mare Muceniță Irina este chemată mai ales de cei care își doresc o căsătorie grabnică și fericită.

În Grecia, ea este și sfânta ocrotitoare a polițiștilor. Cele care poartă numele Irina își sărbătoresc onomastica în data de 5 mai

Variante ale numelui Irina

Irena, Ena (Croația), Irena, Irenka (Cehia), Eirini, Irini (Grecia), Irén (Ungaria), Irene (țările vorbitoare de limbă engleză, franceză sau limbi germanice)

Variante masculine

Irinel, Irineu

8 mai. Arsenie

Nume de origine greacă, redat în latină prin Arsenius. Numele grecesc avea semnificație clară întrucât are la bază termenul “arsenios”, care înseamna “bărbătesc, viril”. În onomastica modernă nu este foarte folosit, fiind utilizat cu precădere ca nume de familie. În România este folosită și forma de feminin, Arsenia, mai ales în zona Moldovei. 

Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe 8 mai pe Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare. Acesta s-a născut la Roma din părinți creștini și a făcut studii înalte. A devenit atât de reputat încât împăratul Grațian și papa Damasus l-au recomandat împăratului Teodosie I cel Mare de la Constantinopol, pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împărați Arcadie și Honorius.

În anul 394, sfântul părăsește lumea și curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria, mărețul oraș antic al Egiptului și se duce în pustia schetică, unde se face monah pe lângă Ioan Colov. Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din Patericul egiptean: mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți faraniți. De la Daniel au rămas, în Patericul egiptean, cele mai multe informații pe care le deținem despre Arsenie cel Mare.

Variante ale numelui Arsenie

 Arsen – Armenia, Arsène – FranțaArsenio – Italia/ SpaniaArsênio – Portugalia/ Brazilia 

10 mai. Simona

Numele Simona este varianta feminină a numelui Simion care vine de la numele Symeon, forma greacă din Vechiul Testament a numelui ebraic Shim’on care se traduce prin ascultător.

În Vechiul Testament, Simion este al doilea fiu al lui Iacob și Leei și fondatorul uneia dintre cele 12 triburi ale Israelului. Este recunoscut ca un sfânt în majoritatea tradițiilor creștine.

Sfântul și Dreptul Simeon, cunoscut și sub numele de Simeon Bătrânul sau Simeon cel Bătrân, a fost un evreu, „un om drept și cu frica lui Dumnezeu”, care apare în Noul Testament din Biblie în câteva versete din Evanghelia după Luca.

Aici se povestește că atunci când Iisus a fost adus la Templu, părinții lui, Iosif și Maria l-au întâlnit pe Simeon. Potrivit evangheliei, Simeon era un bătrân căruia Duhul Sfânt i-a prezis că el îl va vedea pe Mesia. Simeon l-a luat în brațe pe pruncul Iisus. Cuvintele rostite de Simeon cu acest prilej sunt numite în ortodoxie „Cântarea lui Simeon”.

Variante ale numelui Simona

Simone, Simonette, Cymone, Simonne, Jimena, Ximena, Simina

20 mai. Lidia

Numele de fată Lidia își are originea în cuvântul grecesc ”ludia” care se traduce prin ”cea frumoasă”, ”cea nobilă”, fiind o formă a numelui antic Lydus.

Unii istorici sunt de părere că la început numele a fost folosit pentru a denumi o persoană care locuia în regiunea Lydia din Grecia, teritoriu care acum se află în Anatolia, Turcia. De obicei, desemna o sclavă, pentru că statul era sclavagist, ocupat fiind de perși.

Numele este menționat și în Biblie ca fiind o creștină din Macedonia, care este amintită și în Noul Testament – prima creștină din Filipi, o colonie romană din Macedonia, din vechea Grecie, care este considerată prima comunitate creștină din Europa.

Forma Lidia a numelui este folosită în România, Spania, Italia și Portugalia. 

Variante ale numelui Lidia

Lidziya (Belarus), Lidiya (Bulgaria), Lidija (Croația, Macedonia), Lydie (Cehia, Franța), Lídia, Lilla (Ungaria), Lidka (Polonia), Lidiya, Lidochka (Rusia)

21 mai. Constantin

Numele Constantin este de origine latină, după cognomenul lat. Constantinus. Constantinus este un derivat cu suf. -inus de la Constantius (fem. Constantia), cognomen roman frecvent care provine, la rândul lui, din cuvântul Constans, gen. Constantis. El a fost format pe baza adjectivului constansconstantis are înseamnă “constant, ferm”, participiul verbului latin consto “a fi ferm, puternic” — compus al verbului sto “a sta”, după model grecesc. 

Este un nume destul de popular încă în Grecia, Cipru și România și folosit, dar nu la fel de des, în majoritatea țărilor unde există populație ortodoxă. 

Sfântul Constantin

Constantin cel Mare, Sfântul Constantin cel Mare, a fost și rămâne una dintre cele mai mari personalități ale istoriei. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 274 e.n., Naissus, Imperiul Roman– d. 22 mai 337 e.n., Nicomedia, Imperiul Roman), cunoscut sub numele Constantin cel Mare sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.

În 312, „a trecut la credința creștină” și a continuat să dețină funcția Pontifex Maximus funcție care permitea conducerea religioasă, pe care o avuseseră toți cei cărora li se atribuise titlul de „Caesar”, adică conducător al statului roman și al religiei,- bineînțeles păgâne -, funcție deținută de toți Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Hristos.

În urma întrevederii dintre Constantin și Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano”. Textul acestui edict este dat de Lactanțiu în latină și de Eusebiu de Cezareea în greacă. Este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină.

Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul Constantin cel Mare și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman. 

Au fost împărați cu numele Constantin în Armenia, Grecia, Scoția, Georgia, Bulgaria. De asemenea, Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe și Papi au purtat acest nume. 

În calendarul creștin ortodox este prăznuit alături de soția sa, Elena, pe 21 mai. 

Variante

Costache, Costel, Costică, Costin, Dinu (România), Kostandin (Albania), Konstantin, Kosta, Kostadin (Bulgaria), Constantijn, Stan, Stijn (Olanda), Konstantine (Georgia), Konstantin (Germania, Ungaria, Serbia), Konstantinos, Gus, Kostas, Kostis (Grecia), Costantino (Italia), Konstantin, Kostya (Rusia)

21 mai. Elena

Prenumele Elena provine din limba greacă (Ἑλένη, cu caractere latine Elene, Helene), și înseamnă în traducere „cea solară, cea strălucită, cea luminoasă” (de la Helios). Tot în mitologia greacă, Elena din Troia era fiica lui Zeus și a Ledei. Ea a fost răpită, recuperată și ulterior căsătorită, ca în final să fie din nou furată prin sprijinul zeiței Afrodita, care a văzut-o ca fiind o răsplată pentru cel care a furat-o în final.

Sfânta Elena

A fost mama Sfântului Împărat Constantin Cel Mare. Din porunca sa au fost făcute săpături pe Muntele Golgota, fiind descoperită Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul.Tot la îndemnul ei au fost ridicate numeroase biserici și mănăstiri, Sfânta  rămânând un exemplu de bunătate, fiind recunoscută dragostea cu care împărțea pomeni săracilor și prizonierilor. Sfinții sunt prăznuiți în data de 21 mai.

În onomastica românească, numele este atestat încă din secolul al XV- lea, sub formele de Elena, Ileana, Olenca. Astăzi, cel mai des folosit derivat este Ileana. Diminutivele sale sunt în limba română sunt Leana, Lenuța, Lențica. În anul 2013, în România 880.574 de femei purtau acest nume. În ce privește derivatele numelui, 122.285 de persoane se numeau Ileana, 64.690 – Lenuța, 4.099 – Leana și 1.467 Nuți. 

Variante 

Helena, Jelena, Ela, Jela, Jelica, Jelka (Croația), Helena, Alena, Helenka, Lenka (Cehia), Elin, Helen, Helena, Helene, Eli, Eline, Ella, Elna, Lena, Lene (Danemarca),  Heleen, Helena, Eline, Heleentje (Olanda), Hélène, Léna (Franța)

Diminutive

Ileana, Lenuța, Leana, Lențica, Nuți, Nuțica, Nuța (Romania), Alyona, Lena (Rusia), Lena (Grecia), Alena, Lena, Lene, Leni (Germania), Ella, Elle, Ellie, Elly, Lena, Nell (țările vorbitoare de limba engleză)

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa