Totul despre nașterea prematură: factori de risc, cauze, prevenție, mărturii ale mamelor

Nașterea prematură are un impact semnificativ asupra sănătății copilului pe termen scurt și lung. În mod normal, o sarcină completă durează aproximativ 40 de săptămâni, iar un copil născut înainte de termen ar putea avea nevoie de îngrijire specială, deoarece nu a avut suficient timp pentru a se dezvolta complet în uter. Acest lucru poate afecta diferite funcții și organe, cum ar fi plămânii, inima, sistemul digestiv și sistemul nervos.

Ce este nașterea prematură și care sunt implicațiile sale

Se consideră că un copil s-a născut prematur atunci când vine pe lume înainte de împlinirea a 37 de săptămâni de sarcină, în condițiile în care durata normală a unei sarcini este cuprinsă între 39 și 41 de săptămâni. „Orice zi petrecută în plus în uterul mamei este importantă pentru dezvoltarea fătului, prevenind apariția problemelor medicale ulterioare. Asta pentru că multe organe, inclusiv creierul, plămânii și ficatul, încă se dezvoltă în ultimele săptămâni de sarcină. Problemele pot varia de la ușoare la severe și pot include tulburări de respirație și hrănire, paralizie cerebrală, întârzieri în dezvoltare și defecte de vedere și auz”, precizează Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Cauzele nașterii premature

Nașterea prematură poate fi cauzată de o varietate de factori, iar în multe cazuri, există mai mulți factori implicați simultan. Printre cauzele comune se numără:

Complicații ale sarcinii, cum ar fi preeclampsia, ruperea prematură a membranelor sau insuficiența cervicală.
Infecții materne: Infecțiile genitale, urinare sau sistemice pot declanșa travaliul prematur.
Sarcini multiple: Femeile care poartă gemeni, tripleți sau mai mulți copii sunt mai predispuse la nașteri premature.
Probleme de sănătate preexistente ale mamei, precum diabetul sau hipertensiunea arterială.
Factori comportamentali: Fumatul, consumul de alcool sau droguri și stresul sever pot contribui la declanșarea nașterii premature.

Simptome de naștere prematură

Semnele și simptomele unei nașteri premature variază, dar includ adesea:

Contracții uterine regulate.
Ruperea prematură a membranelor (ruperea apei).
Dureri de spate sau presiune pelviană persistentă.
Modificări ale secrețiilor vaginale, cum ar fi creșterea cantității sau prezența sângelui.

Cele mai importante semnale de alarmă ce pot indica un travaliu prematur și care impun intervenția medicală de urgență sunt contracțiile uterine la fiecare 10 minute, crampele în zona abdominală (asemănătoare celor de la menstruație), presiunea pelvină, secrețiile vaginale abundente (dacă s-au rupt membranele) sau cu sânge și durerile intense de spate.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie.

CITEȘTE ȘI: Naștere prematură la privat, la 35 de săptămâni, după un travaliu rapid, petrecut în mașină

Când este considerat un copil prematur? Cele 3 niveluri sau stadii de prematuritate la copii

Dintre copiii care se nasc prematur, 85% sunt prematuri medii, 10% foarte prematuri si 5% prematuri extremi.

Între 32 și 36 de săptămâni: prematuritate medie. Se spune că prematuritatea bebelușului este medie atunci când nașterea are loc între a 32-a și a 36-a săptămână de amenoree completă (7 până la 8 luni de sarcină). Sub 35 de săptămâni, copilul trebuie să fie transferat împreună cu mama sa într-o maternitate de tip II cu o unitate de nou-născuți sau direct la o unitate de nou-născuți. În general, este puțin expus complicațiilor după săptămâna 35/36 . Într-un număr mare de cazuri, este pur și simplu mai fragil.
Între 28 și 32 de săptămâni: prematuritate mare. Prematuritatea mare se referă la nașterea care are loc între a 28-a și a 32-a săptămână ( 6-7 luni de sarcină ). Copilul trebuie să beneficieze de îngrijiri speciale în secția de terapie intensivă neonatală, unde este transferat după naștere.
Înainte de 28 de săptămâni: prematuritate foarte mare (sau extremă). Vorbim de prematuritate extremă atunci când nașterea are loc înainte de 28 de săptămâni de amenoree (înainte de 6 luni de sarcină). Nou-născutul trebuie neapărat transferat într-o secție de terapie intensivă neonatală (cu excepția cazului în care este născut într-o maternitate de tip III, specializată în îngrijirea bebelușilor foarte prematuri).

O naștere prematură poate fi spontană sau indusă din motive medicale. Sarcinile gemelare sau multiple prezintă cel mai mare risc de a duce la o naștere prematură, jumătate dintre acestea încheindu-se astfel. În privința nașterii premature induse, decizia se ia de către medic, din motive de sănătate ce pun în pericol atât viața mamei cât și a copilului, cum ar fi preeclampsia, diabetul, anomaliile placentei, restricțiile de creștere intrauterină sau tulburările de coagulare a sângelui.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie.

CITEȘTE ȘI: Nașterea unui prematur la Polizu. „Fugiți de această maternitate! Se poartă oribil cu mamele de prematuri!”

Factori de risc ai nașterii premature

Bebelușii născuți prematur pot avea probleme de sănătate imediat după naștere, dar și pe termen lung, deoarece nu au avut suficient timp pentru a se dezvolta complet în uter. Înțelegerea factorilor de risc asociați nașterii premature este esențială pentru prevenirea și gestionarea acestei situații. Există numeroși factori care pot crește riscul unei nașteri premature. Aceștia pot fi legați de sănătatea mamei, condițiile medicale existente, stilul de viață sau complicațiile care apar pe parcursul sarcinii.

Printre cauzele și factorii de risc asociați nașterii premature se numără infecțiile la nivelul tractului genital, malformațiile fătului, istoricul de avorturi multiple, stresul emoțional puternic, problemele la nivelului colului uterin, placentei sau uterului, dar și vârsta – prea tânără, sub 20 de ani, sau prea avansată, peste 40 de ani –, fumatul sau kilogramele în plus ori în minus ale gravidei. Totuși, vreau să subliniez că orice gravidă poate naște prematur, dacă ținem cont de faptul că cele mai multe astfel de nașteri au loc în absența oricărui factor de risc cunoscut.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate

Factori medicali preexistenți

Antecedente de naștere prematură: Femeile care au avut anterior o naștere prematură sunt mai predispuse să nască prematur și la sarcinile următoare.
Afecțiuni cronice: Bolile cronice precum diabetul, hipertensiunea arterială, bolile renale sau bolile autoimune pot crește riscul de naștere prematură.
Infecții: Infecțiile materne, mai ales cele ale tractului urinar sau genital, pot provoca inflamații care duc la nașterea prematură.
Complicații uterine: Probleme precum insuficiența cervicală, unde colul uterin se deschide prea devreme, sau anomaliile structurale ale uterului pot contribui la un risc mai mare de naștere prematură.

Factori legați de sarcină

Sarcină multiplă: Femeile care poartă gemeni, tripleți sau mai mulți copii au un risc crescut de naștere prematură, deoarece uterul poate deveni suprasolicitat mai repede.
Probleme cu placenta: Placenta previa (placenta care acoperă parțial sau total colul uterin) sau desprinderea prematură a placentei (abruptio placentae) sunt complicații care pot duce la naștere prematură.
Preeclampsia: Aceasta este o afecțiune gravă care se manifestă prin hipertensiune arterială și afectare a altor organe, de obicei după 20 de săptămâni de sarcină. Pre-eclampsia poate necesita o naștere prematură pentru a proteja sănătatea mamei și a copilului.

Factori demografici și socio-economici

Vârsta maternă: Femeile mai tinere de 18 ani și cele peste 35 de ani prezintă un risc mai mare de naștere prematură. Aceasta poate fi legată de sănătatea generală și de capacitatea organismului de a susține o sarcină.
Statut socio-economic scăzut: Accesul limitat la îngrijire medicală de calitate, alimentația insuficientă sau condițiile de locuit precare pot crește riscul de naștere prematură.
Nivelul de educație: Femeile cu un nivel mai scăzut de educație pot avea un acces redus la informații privind sănătatea și îngrijirea prenatală, crescând riscul de complicații.

Factori comportamentali și de stil de viață

Fumatul: Fumatul în timpul sarcinii este un factor major de risc pentru nașterea prematură. Nicotina și alte substanțe toxice din țigări pot afecta dezvoltarea placentei și fluxul de sânge către făt.
Consumul de alcool și droguri: Acestea pot provoca multiple complicații în sarcină, inclusiv nașterea prematură.
Stresul și oboseala: Stresul cronic sau sever în timpul sarcinii poate duce la o naștere prematură. Stresul fizic sau psihologic poate provoca modificări hormonale care să declanșeze travaliul prematur.
Nutriția insuficientă: O dietă săracă în nutrienți esențiali poate afecta dezvoltarea fătului și poate contribui la un risc crescut de naștere prematură.

CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea copiilor născuţi prematur

Prevenirea și gestionarea riscurilor. Recomandări OMS

Recunoașterea și gestionarea factorilor de risc este crucială pentru prevenirea nașterii premature. Femeile însărcinate ar trebui să aibă parte de îngrijire prenatală regulată, pentru ca medicul să poată monitoriza dezvoltarea fătului și să identifice din timp orice problemă. Fiecare sarcină este unică, iar înțelegerea și comunicarea deschisă cu medicul specialist pot face diferența în aducerea pe lume a unui copil sănătos. Păstrarea unui stil de viață sănătos, evitarea factorilor de risc comportamentali și accesul la îngrijire prenatală de calitate sunt pași esențiali în această direcție.

CITEȘTE ȘI: Cum previi o naștere prematură și ce categorii de femei sunt la risc?

Prevenirea deceselor și a complicațiilor de la nașterea prematură începe cu o sarcină sănătoasă. Ghidurile OMS de îngrijire prenatală includ intervenții cheie pentru a ajuta la prevenirea nașterii premature, cum ar fi consilierea privind alimentația sănătoasă, nutriția optimă și consumul de tutun și substanțe; măsurători fetale, inclusiv utilizarea ecografiilor pentru a ajuta la determinarea vârstei gestaționale și la detectarea sarcinilor multiple; de asemenea, se recomandă minimum 8 controale medicale pe parcursul sarcinii – începând cu săptămâna 12 – pentru a identifica și gestiona factorii de risc, cum ar fi infecțiile.

Dacă o femeie suferă de travaliu prematur sau este expusă riscului de naștere prematură, sunt disponibile tratamente pentru a ajuta la protejarea bebelușului prematur de viitoarele tulburări neurologice, precum și de dificultăți de respirație și infecții.

CITEȘTE ȘI: Naștere prematură la Deva. „După ce am așteptat ore în șir Ambulanța, asistenta a refuzat să mă ia, pentru că nu avea incubator”

Cum recunoști travaliul prematur și ce ai de făcut

Travaliul prematur reprezintă declanșarea contracțiilor uterine care duc la dilatarea colului uterin înainte de săptămâna 37 de sarcină, ceea ce poate rezulta într-o naștere prematură.

CITEȘTE ȘI: Totul despre travaliu. Ghid complet pentru marele moment

Simptomele travaliului prematur:

Contracții uterine regulate: Care pot fi dureroase sau nu și care apar la intervale regulate, mai frecvent de 10 minute.
Dureri în zona lombară: Dureri constante sau intermitente, care nu se ameliorează.
Presiune în pelvis: Senzație de presiune în zona pelviană sau de greutate în abdomenul inferior.
Modificări ale scurgerilor vaginale: Scurgeri de lichid amniotic (lichid incolor sau rozaliu), sângerări sau creșterea cantității de secreții.
Crampe abdominale: Similare cu crampele menstruale, care pot fi însoțite de diaree.

Importanța recunoașterii și tratamentului precoce

Depistarea și tratamentul prompt al travaliului prematur pot ajuta la întârzierea nașterii și la reducerea riscurilor asociate cu nașterea prematură. Medicul poate administra medicamente pentru a încetini contracțiile și poate recomanda repaus la pat sau spitalizare pentru monitorizare atentă. În anumite cazuri, se administrează și corticosteroizi pentru a ajuta la dezvoltarea mai rapidă a plămânilor bebelușului.

Ce trebuie să faci dacă recunoști aceste semne

Dacă o femeie intră în travaliu prematur, este important să acționeze rapid pentru a proteja sănătatea ei și a copilului. Iată pașii pe care ar trebui să îi urmeze:

Sună la urgențe (112): Dacă ai simptome de travaliu prematur (contracții regulate, scurgeri de lichid amniotic, sângerări), sună imediat la urgențe sau mergi la cel mai apropiat spital care are o secție de obstetrică și ginecologie.
Odihnă: Încearcă să te întinzi pe partea stângă și să rămâi cât mai calmă posibil. Acest lucru poate ajuta la reducerea contracțiilor și la îmbunătățirea fluxului de sânge către uter.
Hidratare: Bea apă pentru a te menține hidratată. Uneori, deshidratarea poate provoca contracții uterine.
Monitorizarea contracțiilor: Dacă poți, notează frecvența și intensitatea contracțiilor pentru a oferi aceste informații medicului la sosirea la spital.
Evită deplasările inutile: Dacă ești acasă și simptomele nu sunt severe, așteaptă să ajungă ambulanța în loc să conduci singură sau să folosești alte mijloace de transport.
Ascultă sfatul medicului: Odată ajunsă la spital, personalul medical va evalua situația și va decide cea mai bună cale de acțiune, care poate include medicamente pentru a încetini travaliul, tratamente pentru maturarea plămânilor bebelușului sau chiar nașterea de urgență dacă situația o impune.

Sfat: Este important să acționezi prompt, deoarece travaliul prematur poate fi o situație de urgență medicală care necesită intervenție rapidă.

CITEȘTE ȘI: A intrat în travaliu la 29 de săptămâni, însă a ignorat contracțiile. Povestea nașterii unui copil-miracol

Complicații pe termen scurt și lung ale nașterii premature

Deși intervențiile medicale au avansat semnificativ, riscurile și complicațiile rămân o preocupare majoră. Iată care sunt complicațiile asociate cu nașterea prematură, pe termen scurt și pe termen lung.

Complicații pe termen scurt

Probleme respiratorii: Bebelușii prematuri sunt adesea afectați de sindromul de detresă respiratorie, cauzat de lipsa de surfactant, o substanță care ajută la menținerea alveolelor pulmonare deschise. Această afecțiune poate necesita tratament cu oxigen sau ventilare mecanică și poate duce la probleme respiratorii severe.
Infecții: Sistemul imunitar al bebelușului prematur nu este complet dezvoltat, făcându-l mai susceptibil la infecții. Infecțiile pot apărea în spital și pot complica recuperarea, necesită tratamente antibiotice și pot prelungi perioada de spitalizare.
Probleme de alimentație: Bebelușii prematuri pot avea dificultăți în a se hrăni, având un reflex de supt și de înghițire subdezvoltat. Ei pot necesita alimentație prin sondă.
Probleme de termoreglare: Bebelușii născuți prematur pot avea dificultăți în menținerea unei temperaturi corporale stabile. Acest lucru poate necesita utilizarea incubatoarelor.
Sângerări: Riscul de hemoragie intracraniană este mai mare la bebelușii prematuri, având potențialul de a provoca daune neurologice imediate.

Complicații pe termen lung

Probleme respiratorii cronice: Chiar și după ce au părăsit spitalul, bebelușii prematuri pot suferi de bronhopneumonie cronică, o afecțiune care implică inflamarea și cicatrizarea căilor respiratorii. Aceasta poate duce la respirație șuierătoare și la necesitatea unor tratamente pe termen lung.
Probleme neurologice: Bebelușii prematuri sunt expuși unui risc crescut de probleme neurologice, cum ar fi paralizia cerebrală, întârzieri în dezvoltare și dificultăți de învățare. Aceste probleme pot necesita intervenții educaționale și terapeutice continue.
Probleme vizuale și auditive: Retinopatia prematură, o afecțiune care poate cauza orbire, este o problemă serioasă. De asemenea, pierderile de auz sunt mai frecvente, necesitând evaluări și intervenții timpurii pentru a maximiza dezvoltarea senzorială.
Probleme de dezvoltare și învățare: Pe parcursul copilăriei și adolescenței, copiii născuți prematur pot experimenta întârzieri în dezvoltare, inclusiv dificultăți în învățare și probleme de comportament. Suportul educațional și psihologic e esențial pentru a-i ajuta să își atingă potențialul maxim.
Probleme cardiovasculare: Riscul de hipertensiune arterială și alte afecțiuni cardiovasculare poate fi crescut în rândul celor născuți prematur, necesitând monitorizare pe termen lung.

Monitorizarea bebelușilor născuți prematur

Bebelușii prematuri necesită o monitorizare atentă pentru a detecta și gestiona problemele de sănătate pe termen scurt și lung.

Monitorizarea în spital

Evaluarea funcțiilor vitale:

În unitățile de terapie intensivă neonatală (UTIN), bebelușii prematuri sunt monitorizați nonstop.

Temperatura: Folosirea incubatoarelor pentru menținerea unei temperaturi stabile.
Respirația: Monitorizarea frecvenței respiratorii și a oxigenării sângelui pentru a detecta sindromul de detresă respiratorie.
Ritmul cardiac: Verificarea ritmului cardiac pentru a identifica posibile probleme cardiovasculare.

Monitorizarea creșterii și a dezvoltării:

Greutatea: Măsurarea zilnică a greutății pentru a evalua creșterea și a ajusta planul de alimentație.
Alimentația: Monitorizarea aportului de nutrienți și adaptarea acestuia în funcție de necesitățile bebelușului.

Evaluarea neurologică:

Reflexe: Testarea reflexelor pentru a verifica dezvoltarea neurologică.
Imaginile cerebrale: Utilizarea ecografiei craniene pentru a detecta hemoragii sau alte probleme neurologice.

Supravegherea infecțiilor:

Monitorizarea semnelor de infecție, cum ar fi febra.

Monitorizarea după întoarcerea acasă

Consultații regulate la medic:

Examinări periodice: Vizite regulate la pediatru pentru a evalua dezvoltarea generală, creșterea și sănătatea.
Vaccinări: Respectarea planului de vaccinare adaptat pentru copiii prematuri.

Monitorizarea creșterii și dezvoltării:

Greutatea și înălțimea: Măsurarea periodică pentru a monitoriza creșterea.
Dezvoltarea motorie și cognitivă: Evaluarea dezvoltării motorii, cognitive și a abilităților de comunicare.

Probleme respiratorii și cardiovasculare:

Supravegherea respiratorie: Monitorizarea semnelor de probleme respiratorii, cum ar fi respirația șuierătoare sau tusea persistentă.
Verificarea cardiovasculară: Observarea posibilelor simptome de probleme cardiace.

Evaluarea dezvoltării senzoriale:

Vedere și auz: Evaluări periodice pentru a detecta probleme de vedere sau auz.

Suportul și îngrijirea pe termen lung

Intervenții timpurii: Accesul la terapii de stimulare și intervenții educaționale, dacă este necesar.
Consiliere psihologică: Asistență pentru părinți și sprijin în gestionarea stresului și a provocărilor asociate cu îngrijirea unui copil prematur.

CITEȘTE ȘI: Naștere prematură la Maternitatea din Ploiești. „Personalul medical s-a purtat impecabil cu mine și cu micuța mea”

Îngrijirea bebelușilor prematuri

Bebelușii prematuri necesită adesea îngrijiri speciale într-o unitate de terapie intensivă neonatală (TINN), unde sunt monitorizați atent și primesc sprijin pentru respirație, nutriție și menținerea temperaturii corporale. Intervențiile pot include administrarea de surfactant pentru a ajuta plămânii să funcționeze corect, utilizarea de aparate de ventilație și alimentația intravenoasă. Pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă, echipa medicală poate începe să reducă treptat aceste intervenții, pregătindu-l pentru externare. În unele cazuri, copiii prematuri pot necesita îngrijiri suplimentare pe termen lung, inclusiv terapii de dezvoltare și monitorizarea sănătății lor generale.

Mărturii ale mamelor care au născut prematur

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, am adunat mărturii ale mamelor din comunitatea noastră care au trecut prin această experiență. Ele ne oferă o perspectivă personală și profundă asupra ceea ce înseamnă să naști prematur și să îți vezi copilul luptând pentru viață.

Mărturia Andreei: „Fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire”

„Am născut la 29 de săptămâni, cu aproape trei luni înainte de termen. Am avut o sarcină relativ normală până la un moment dat, când am început să am contracții puternice și s-a rupt apa. Am fost transportată de urgență la spital, dar nimic nu a putut opri nașterea prematură. Îmi amintesc cum medicii îmi spuneau că bebelușul meu va avea nevoie de îngrijiri intensive și că există riscul să nu supraviețuiască.

Atunci când l-am văzut pentru prima dată, era atât de mic și fragil, cântărea doar 1 kilogram. A fost imediat dus în incubator și conectat la aparate care să-l ajute să respire. Fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire, și nu știam ce va urma. Cu toate acestea, echipa medicală a fost extraordinară, iar sprijinul lor ne-a dat putere. Astăzi, la aproape doi ani de la naștere, băiețelul meu este sănătos, deși încă mai avem vizite regulate la medic pentru a ne asigura că totul este în regulă.”

Mărturia Ioanei: „Mi-am văzut copilul doar printr-un geam de sticlă”

„Nașterea prematură a fost cea mai dureroasă experiență din viața mea. Am născut la 32 de săptămâni, iar sentimentul de neputință a fost copleșitor. Mi-am văzut copilul doar printr-un geam de sticlă în primele zile, pentru că era prea fragil pentru a fi luat în brațe. Fiecare vizită la secția de terapie intensivă neonatală era un amestec de frică și speranță.

Când am putut în sfârșit să îl țin în brațe, a fost un moment de neuitat. Mă temeam că orice mișcare greșită l-ar putea răni, dar în același timp simțeam căldura și puterea lui. Am stat în spital aproape două luni înainte să putem să îl aducem acasă. Chiar dacă am trecut prin momente de disperare, astăzi îmi privesc copilul și sunt recunoscătoare pentru fiecare progres pe care l-a făcut.”

CITEȘTE ȘI: Naștere prematură în UK. „Dacă plânge, ți-l lăsăm ție! Dacă nu, îl luăm noi!”

Mărturia Dianei: „Nu voi uita niciodată sunetul aparatelor”

„Când am intrat în travaliu la 26 de săptămâni, am fost în stare de șoc. Nu mă așteptam la o naștere prematură, mai ales că primele luni de sarcină fuseseră fără probleme. Când am ajuns la spital, medicii mi-au spus că bebelușul meu are doar 50% șanse de supraviețuire și că va avea nevoie de îngrijire intensivă pe termen lung.

Nu voi uita niciodată sunetul aparatelor din TINN (Terapie Intensivă Neonatală) și senzația de frică constantă. Mi-am dorit doar să-mi iau fetița în brațe și să-i spun că totul va fi bine, dar era atât de mică și fragilă încât abia puteam să o ating. Am învățat să fiu răbdătoare, să mă bucur de fiecare mic progres – prima dată când a respirat singură, prima dată când a deschis ochii.

După trei luni, am putut să o aducem acasă. În prezent, este o fetiță puternică și plină de viață, dar amintirea acelei perioade rămâne vie. Mi-a schimbat complet perspectiva asupra vieții și asupra lucrurilor cu adevărat importante.”

Mărturia Alinei: „Am simțit sprijinul altor mame care au trecut prin aceleași experiențe”

„Am avut o sarcină complicată și știam că există riscul de a naște prematur. Când am ajuns la 30 de săptămâni și am intrat în travaliu, m-am simțit pierdută și copleșită. Nașterea a fost rapidă, iar fiul meu a fost dus direct la secția de terapie intensivă. Au urmat săptămâni lungi de așteptare și de îngrijorare constantă.

În acea perioadă, am simțit sprijinul altor mame care au trecut prin aceleași experiențe. Am găsit o comunitate de femei puternice care mi-au împărtășit poveștile lor și m-au ajutat să nu mă simt singură. Este uimitor cât de mult poate conta sprijinul unei persoane care înțelege cu adevărat prin ce treci. Acum, fiul meu are trei ani și este plin de energie. Experiența nașterii premature ne-a unit ca familie și ne-a făcut să apreciem fiecare moment petrecut împreună.”