Naștere la Spitalul Județean Galați. Cristina, una dintre cititoarele Totul despre mame, ne-a trimis pe adresa [email protected] povestea celor două nașteri de care a avut parte la Spitalul Județean Galați. Vă invităm să citiți despre cele două experiențe așa cum au fost ele descrise de cititoarea noastră.
„După multe povești ale altor mame, am decis că este timpul să îmi povestesc și eu oful.
Am rămas însărcinată la 18 ani. Prin luna a șaptea, am început să am dureri, ce știam eu de dureri…nimic, contradicții..ce-s alea?!
Bineînțeles că aveam un medic la care mergeam la clinica particulară, medic care lucrează și la Spitalul Județean Galați, care m-a pus în temă cu ceea ce va urma, dar cui îi păsa?!
Eu eram fericită ca voi deveni mamă, nu mă speria nimic, până când am ajuns la spital cu acele dureri. Am plecat pe jos la spital, noaptea (stau vis a vis, norocul meu). Medicul de gardă m-a urcat pe masă, m-a „consultat” (mai degrabă m-a violat), mi-a spus că am „o potențială eminență de avort” și că trebuie să rămân internată.
După o noapte nedormită, speriată că nu știam ce se întâmplă, dimineața am fost chemată la control. De data aceasta era alt medic de gardă, mai plictisit și mai arogant decât primul. Prima întrebare a fost: „Cine îți monitorizează sarcina mai fetiță?”, iar a doua „Să înțeleg că nu ești căsătorită…” Ce legătură avea căsătoria cu durerile și incertitudinea mea, nu știu.
Naștere la Spitalul Județean Galați: „Screme-te să scoți mortăciunea din tine”
Am urcat din nou pe masă, iar daca prima dată m-am simțit violată, acum am crezut că sunt o vită, da exact o vită, nu mai spun de durere. M-am dus înapoi în pat și după o oră maxim am început să sângerez și m-am dus speriată la asistentă, care m-a trimis înapoi în pat, revoltată că am îndrăznit să o deranjez.
Am început să plâng și am chemat-o pe mama, care a venit imediat și a cerut explicații, iar explicația a sunat cam așa: „Nu avem doamnă ce să facem, medicul de gardă este la sala de nașteri, trebuie să stea în pat că dacă naște acum COPILUL NU ARE NICI O ȘANSĂ”.
Mai trece o noapte tot nedormită, de spaimă și groază… Mai ales după ce am auzit în salonul alăturat „Screme-te să scoți mortăciunea din tine”, am crezut că o să înnebunesc.
În sfârșit, a venit momentul să nasc, știam că va trebui să dau bani, acesta este sistemul bolnav de pe vremea comunismului, pe care noi îl promovăm.
Doctorița mea a ținut să îmi spună în față cât trebuie să dau, cui trebuie să dau. În sfârșit, nașterea naturală a decurs bine.
Pentru a doua naștere, am vrut să încerc să nasc natural
A doua naștere nu a mai decurs atât de «bine». Am venit din Anglia să nasc, speriată de poveștile pe care le auzeam acolo, cu același medic ginecolog, la același spital din Galați.
Am născut prin cezariană, pentru ca fătul era mult prea mare pentru o naștere naturală (4.500 kg), plus dioptrii, plus că nu era coborât capul în colul uterin. M-am internat când doctorița mea era de gardă și m-a consultat, m-a dus la ecograf, totul era bine.
Dupa care m-a întrebat cum vreau să nasc, am spus că aș vrea să încerc natural, aveam deja 40 de săptămâni, dar nu sunt hotărâtă.
M-a lasat să mă mai gandesc și să îi spun când se întoarce. În sala de naștere, încă o fată de etnie romă se refăcea dupa nastere, au ridicat-o să o duca la salon, au trimis-o la baie, iar o moașa țipa de pe scaun „nu stii să te speli pe mâini, dar să faci puradei pe bandă rulantă știi”.
Între timp a mai venit o femeie, cu naștere pelviană, cu dilatație 5 și cu sângerari cu apa ruptă. A venit doctorița înapoi, eu eram hotărâtă să fac cezariană, i-am dat o sumă mare de bani, pentru că eram oripilată și toata amorțită de frică. După care totul a început să se miște amețitor de repede. Mi-a spus că în cateva minute intrăm în operație.
„Am dat bani la toți absolut toti, de la infirmieră până la mâna a doua”
Am dat bani la toți absolut toti, de la infirmieră pănă la mâna a doua. Anestezistul mi-a spus că sunt cam grăsuță și că este posibil să nu nimerească din prima, după ce a văzut banii a «nimerit» fără probleme.
Operația a fost ok, atât de ok ca oricare operatie. Când au scos copilul, am auzit «vai, ce lichid verde” și „suferință fatală”.
Nu stiam ce se întâmplă pe masă, așteptam să se termine. Dupa multe ore, timp în care îmi era dat să beau apă cu paiul de către moașă, mi-a adus fetița să o văd, am întrebat ce se întâmplă cu ea și mi s-a raspuns scurt și rece că nu îmi poate da detalii, să vorbesc cu medicul neonatolog.
Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.
După o zi si o noapte la reanimare, am fost transferată la rezerva pentru care am optat, ca să stau singură în salon cu copilul, numai că fetița mea era la terapie intensivă în incubator. Nimeni nu îmi spunea nimic. Am căutat medicul neonatolog, nu era. Doar asistentele care nu îmi spuneau nimic, am făcut o criză de plâns și am leșinat.
O nouă zi, aceeași poveste, eu singură în salon, copilul la terapie intensivă, nu știam nimic, doar străbatem holul mare să o pot vedea printr-un geam. Am avut noroc că am găsit o asistentă (mama unei foste colege de liceu) care m-a recunoscut și mi-a spus că e grav, dar nu foarte grav.
A treia zi am «prins» medicul neonatolog care mi-a explicat nu foarte bine la cât eram de disperată, ca fetița mea «putea să facă o convulsie și să moară». După opt zile de coșmar, ne-am externat pe semnătură si am mers la medicul pediatru care a constat că totul este bine cu copilul”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
