Nu există cezariană la cerere, cel puțin teoretic. Află când se programează cezariana din motive exclusiv medicale. În România, nașterile prin cezariană sunt mult mai frecvente decât impun recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (10% din totalul nașterilor recomandă OMS, peste 50% reprezintă numărul de cezariene de la noi). Mamele consideră metoda mai sigură sau mai puțin dureroasă, de multe ori, iar medicilor le este mai comod să programeze nașterile decât să stea în miezul nopții după gravide.
Sunt însă situaţii în care cea mai mare parte a medicilor recomandă o naștere prin cezariană pentru a preveni complicațiile.
Intervenția este vitală atunci când intervin complicații în sarcină și în timpul nașterii, dar când rata cezarienelor depășește 10-15% din totalul nașterilor, nu există dovezi că reduce riscul de deces al gravidelor și nou-născuților. Din contră, procedura poate genera complicații și ar trebui efectuată când este justificată medical.
dr. Nino Berdzuli, directorul Programului de sănătate sexuală și reproductivă derulat de OMS
Când se programează cezariana, informații generale
Nașterile prin cezariană sunt, în general evitate înainte de a ajunge la săptămâna 39 de sarcină, astfel încât copilul să aibă timp suficient să se dezvolte în uter. Există însă și cazuri în care pot să apară complicații, iar cezariana trebuie să se facă înainte de 39 de săptămâni.
Nașterea prin cezariană nu este un moft, nu trebuie făcută la cerere, ci doar din motive medicale. Iată care sunt acestea:
Motive care țin de mamă | Anumite afecțiuni cronice: bolile cardiace, bolile renale cronice, bolile de ochi (inclusiv miopia gravă care poate duce în timpul naşterii normale la complicaţii severe, chiar la dezlipire de retină), herpes genital activ (bebeluşul se poate infecta la trecerea prin canalul de naştere), mamă seropozitivă (infectată cu HIV). Afecţiuni dezvoltate în sarcină: preeclampsia ce poate declanşa la naştere eclampsia – complicaţie foarte gravă care pune în pericol atât viaţa mamei, cât şi a copilului; diabetul gestaţional ; placenta praevia (placenta jos inserată, care acoperă total sau parţial orificiul intern al colului uterin). Ai mai avut una sau două operaţii cezariene în trecut. Modificările de bazin – mămicile care au un bazin strâmt (aşa-numitul „bazin chirurgical”), încât capul copilului nu poate trece prin el. |
Motive care ţin de copil | Bebelușul are o suferinţă fetală cronică – pentru a evita traumatismul unei naşteri normale, care i-ar putea agrava suferinţa. Sarcinile gemelare cu anumite probleme sau cele cu tripleţi, cvadrupleţi. Incompatibilităţile de Rh. Copilul este aşezat orizontal în uter (prezentaţie transversă) sau coboară cu fundul sau picioarele(prezentaţie pelviană). În unele cazuri, în prezentaţie pelviană, este totuşi posibilă naşterea pe cale naturală. Capul fătului este prea mare pentru a putea trece prin canalul de naştere (disproporţie cefalo-pelvică). Circulara strânsă de cordon – cordonul ombilical „s-a înfăşurat” în jurul gâtului micuţului. |
Situații neprevăzute | Dilataţia colului nu este suficientă sau ai un col „dur”, care nu se dilată. Bătăile inimii copilului devin neregulate în timpul travaliului (indică suferinţă fetală), medicul va decide continuarea naşterii prin cezariană, protejând astfel bebeluşul. Cordonul ombilical alunecă prin canalul de naştere înaintea copilului (prolabare de cordon), diminuându-i astfel aprovizionarea cu oxigen. Placenta începe să se dezlipească de pe peretele uterin. |
1. Când se programează cezariana? Când apare prolapsul de cordon ombilical.
Această situaţie este destul de rară, dar în acest caz operaţia de cezariană trebuie efectuată de urgenţă. Un prolaps de cordon apare atunci când cordonul ombilical alunecă prin colul uterin şi iese din vagin înainte de naşterea copilului. Când uterul se contractă, se pune presiune pe cordonul ombilical şi se sugrumă vasele de sânge, fapt ce diminuează fluxul de sânge care ajunge la bebeluş.
- CITEȘTE ȘI: Riscuri de sarcină în funcţie de vârsta mamei
2. Când apare o desprindere de placentă sau o ruptură uterină.
Desprinderea de placentă reprezintă separarea placentei de peretele uterin, fenomen care poate apărea în al treilea trimestru. Aproximativ 1% din toate femeile gravide au desprindere de placentă. Mămica în cauză va sângera în locul separării şi va simţi durere în uter. Această separare poate împiedica oxigenul să ajungă la copil şi, în funcţie de gravitate, o naștere prin cezariană de urgenţă poate fi efectuată.
Rupturi uterine. În aproximativ 1 din 1500 de cazuri, uterul suferă o ruptură în timpul sarcinii sau al naşterii. Acest lucru poate duce la hemoragie în cazul mamei şi poate împiedica aportul de oxigen al copilului, motiv pentru efectuarea imediată a unei operaţii de cezariană.
4. Când se programează cezariana? Când copilul nu mai coboară, din diverse motive.
Acest lucru se întâmplă atunci când cervixul nu este dilatat complet, travaliul s-a încetinit sau s-a oprit, sau copilul nu este într-o poziţie optimă de naştere. Atenţie, această situaţie nu poate fi diagnosticată decât atunci când femeia este în faza a doua (peste 5 cm dilataţie), întrucât prima fază a travaliului (0-4 cm dilataţie) este aproape întotdeauna lentă.
5. Când copilul este într-o prezentaţie transversală sau pelviană.
Când un copil se află în poziţie pelviană, o operaţie de naștere prin cezariană este adesea singura opţiune, deşi naşterea naturală se poate face în anumite circumstanţe. Cu toate acestea, în cazul în care copilul este în pericol sau are prolaps de cordon ombilical (frecvent la copiii în poziţie pelviană), cezariana este necesară. Cezariana se impune şi când fătul este în prezentaţie umerală, atunci când bebeluşul stă orizontal, nu e nici cu capul în jos, nici cu picioarele sau cu fundul.
6. Când copilul are o suferinţă sau o anomalie care se poate vedea deja în ecografiile de sarcină.
În acest caz cezariana poate fi necesară pentru a reduce alte complicaţii în timpul naşterii.
7. Când există mai mulţi fetuşi.
În caz de tripleţi sau mai mulţi copii, naşterea naturală este mai puţin probabilă, dar şi în cazul gemenilor se recomandă adesea o naștere prin cezariană, pentru a preîntâmpina complicațiile. Atenție, sarcina multiplă nu este o indicație obligatorie de cezariană!
8. Când gravida are malformaţii congenitale de bazin osos ori afecţiuni cardiace grave sau boli pulmonare severe.
În acest caz naşterea pe cale naturală implică un efort foarte mare din partea mamei.
10. Când viitoarea mamă are o infecţie care poate fi transmisă copilului printr-o naştere vaginală.
Dacă mama are un herpes genital activ (diagnosticat cu o cultură pozitivă sau leziuni reale), o naștere cezariană poate fi programată pentru a preveni expunerea copilului la virus în timpul naşterii.
11. Când gravida prezintă placenta praevia, adică placenta este inserată foarte jos în uter şi blochează ieşirea copilului.
1 din 200 femei gravide prezintă placenta praevia în timpul ultimului trimestru. Tratamentul presupune odihnă la pat şi monitorizare frecventă. Dacă o placentă praevia completă sau parţială a fost diagnosticată, de obicei, cezariana este necesară. În cazul în care diagnosticul este de placenta praevia marginală, atunci naşterea vaginală poate fi inclusă în opţiunile mămicii.
- CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă placentă îmbătrânită?
12. Când gravida suferă de preeclampsie.
Deoarece preeclampsia afectează tensiunea arterială, această afecţiune de care suferă aproximativ 7% dintre gravide ar putea împiedica sângele să ajungă la placentă şi ar putea reduce fluxul de oxigen la copil. Numai preeclampsia severă necesită cezariană.
14. Când se programează cezariana? Când se constată stresul fetal.
Cea mai frecventă cauza a stresului fetal este lipsa de oxigen la copil. Dacă este detectată o problemă cu cantitatea de oxigen primită de copil, atunci o cezariană de urgenţă poate fi necesară.
15. Când se programează cezariana? După o cezariană anterioară.
După o naștere prin cezariană, este suficient să treacă 10-12 luni pentru ca femeia să poată aduce pe lume un copil pe cale naturală. Nu trebuie să aștepte doi ani pentru a concepe un alt copil. Contează mult mai mult ceea ce își dorește ea. Ce recomandăm noi este să treacă un an de la o naștere la alta doar pentru ca femeia să se refacă în deplinătatea organismului ei, ceea ce înseamnă să nu alăpteze când vine pe lume cel de-al doilea copil și să nu devină excesiv de solicitată emoțional. A îngriji un copil înseamnă nopți nedormite, extenuare fizică și emoțională, iar venirea pe lume a altui copil o va solicita suplimentar.
Prof. dr. Gheorghe Peltecu, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Filantropia, din București
De cele mai multe ori, medicii recomandă ca, după o cezariană, următoarea naştere sau următoarele naşteri să aibă loc tot pe cale chirurgicală din cauza riscului de ruptură uterină. Cu toate acestea, există posibilitatea să naşti natural post-cezariană.
Autorul dedică în cartea sa un capitol acestui argument pentru că el consideră că 70-80% dintre femeile care au născut prin cezariana pot naşte natural următorul copil. Cu o singură condiţie vitală pentru desfăşurarea travaliului: ca prima cezariană să fi fost făcută după dilatarea colului, fapt ce ar contribui la o cicatrice mai rezistentă, şi deci, să evite riscul de rupere uterină.
Dr. Michel Odent, în cartea Cezariana, spune: „Chiar şi atunci când eram convins de necesitatea unei a doua cezariene (de exemplu, bazinul mamei deformat de un accident), aveam tendinţa să aştept primele contracţii şi să fac cezariana în timpul travaliului fără să fie un caz de urgenţă (cezariana electivă în timpul travaliului). Pentru mine era o garanţie că bebeluşul a dat semnalul şi mama şi bebeluşul începuseră să secrete cocteilul complex de hormoni specifici.”