Helping Hands, colac de salvare pentru părinții cu prematuri

Raluca Dumitrică
Unu si Unu | Totul despre mame
Asociaţia Unu şi Unu, una dintre fondatoarele programului „Helping Hands”
Unu si Unu | Totul despre mame
Programul „Helping Hands” îi va ajuta psiho-emoţional pe părinții copiilor născuți prematur

Părinţii de copii prematuri pot beneficia de ajutor specializat prin intermediul programului Helping Hands

Aducerea pe lume a unui copil reprezintă întodeauna un prilej de bucurie şi produce o explozie de sentimente înălțătoare pentru întreaga familie. Altfel stau lucrurile în cazul nașterii premature. Teama, neputința și disperarea își întind umbrele într-un păienjeniș din care părinților le este aproape imposibil să se iasă fără ajutor. 

Helping Hands este un program de susținere psiho-emoțională a părinților cu copii născuți prematur pus la cale de Asociația Unu și Unu, alături de Comunitatea părinților cu gemeni și prematuri Micolino și Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT). Este un demers care răspunde unei nevoi reale, reflectată de rata ridicată a mortalității infantile din țara noastră (9 la 1000 de copii născuți vii), a cărei cauze principale este prematuritatea. Vă întrebați ce legătură are spijinul acordat părinților cu șansa la viață a copiilor? Este o legătură esențială! Despre acest lucru ne vor vorbi Diana Gămulescu, vicepreședintele Asociației Unu și Unu, și Diana Frazzei, psiholog și memebru fondator al ISTT. Două Diane – două luptătoare și învingătoare!

„La scară largă, lucrurile decurg la fel pentru fiecare mamă atunci când este vorba despre o naștere prematură.”

Diana Gamulescu | Totul despre mame
Diana Gămulescu, vicepreședintele Asociației Unu și Unu

Când o prietenă a adus pe lume o fetiță cât un ghemotoc, născută la nici șapte luni de sarcină, am văzut ce furtună de emoții stârneşte o naștere prematură. Sentimentul de neajutorare este de-a dreptul terifiant. De aceea, țin să vă felicit pentru inițiativă şi aş vrea să aflu care este povestea programului Helping Hands.

Diana Gămulescu: O mamă știe unde să caute profunzimea lucrurilor. O întrebare caldă care îmi stârnește emoție, pentru că acest proiect își are rădăcinile în experiența trăita de mine și de prietena mea, Corina Croitoru, amândouă născând prematur și confruntându-ne cu efectele acestei experiențe. De fapt, pe noi ne-au unit multe lucruri și așa s-a și născut Asociația Unu și Unu. Împreună am decis că trebuie să dăm viață  și acestui proiect.

Ce fel de sprijin primesc părinții în cadrul programului Helping Hands? 

Diana Gămulescu: Acesta este un proiect pilot și am reușit să găsim deschidere în două spitale care au secția de neonatologie de gradul III, adică performantă: Spitalele Cantacuzino și Municipal. Aici oferim suport și consiliere mamelor care au născut prematur, mai precis prin mamele care fac parte din comunitatea Micolino (o comunitate formată din părinți de prematuri), dar oferim şi consiliere psihologică prin specialiștii acreditați din cadrul Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei, ISTT. Încercăm să facem transfer de know-how prin mamele care au trecut printr-o experiență asemănătoare și știu exact care sunt etapele din spital și după externare. Contează enorm acest suport emoțional. Proiectul se derulează din martie și vizăm să-l extindem până la finele lui 2014 și să includem și gravidele care sunt internate, pentru că au risc crescut de naștere prematură.

De asemenea, vom modifica și îmbunătăți actuala structură, astfel încât să avem o secțiune de parenting independentă de cea de consiliere, pentru a discuta deschis despre prematuritate (riscuri, evoluție), alăptare, primul ajutor la nou-născut, monitorizarea prematurilor (urmărirea evoluției lui până la 2 ani) etc.

Cum se pot înscrie părinții în programul vostru? Cum află despre voi?

Diana Gămulescu: Programul este oferit momentan doar părinților din spitale, însă vrem sa extindem acest proiect și pentru mamele care su fost externate și care au nevoie de consiliere. Avem nenumărate cereri și lucrăm la acest aspect, pentru că înțelegem nevoia, beneficiile unui asemenea suport și „golul” care trebuie umplut prin terapie.

Care a fost atitudinea corpului medical, a doctorilor, a asistentelor?

Diana Gămulescu: Variată! Au fost cadre medicale care au îmbrățișat ideea proiectului din prima clipă și ne-au susținut necondiționat. Sunt, însă, și situații când nu înțeleg ideea de voluntariat, minimalizează și ignoră aceste traume, refuză proiectul din lipsă de timp sau de spațiu necesar desfășurării acestui program. Uneori se simt ofensați că venim să îmbunătățim ceva în instituția pe care o conduc, iar în alte dăţi ne sugerează că trebuie să le oferim și bunuri materiale ca să putem derula acest proiect.

Care sunt principalele obiective ale proiectului?

Diana Gămulescu: O mare parte din decesele prematurilor și din problemele de sănătate pe care le pot dezvolta ulterior pot fi prevenite prin programe de suport psiho-emoțional pentru mame, care să asigure reducerea stresului, managementul și/sau prevenția unor probleme de sănătate mintală ce pot apărea în urma sarcinii și nașterii premature.

Unul dintre obiectivele de cercetare ale proiectului Helping Hands este investigarea stării psihologice a părinților cu nou-născuți internați la terapie intensivă și conturarea unui profil demografic al acestora. Datele disponibile în literatura de specialitate se referă numai la populația altor țări și de aceea considerăm relevant să colectăm informații despre mamele și părinții cu nașteri premature din România.

Asemenea date ar fi de mare folos multor specialiști din sănătate care tratează mame cu nașteri premature. În acest scop, dorim să colectăm date de la cât mai multe mame din toate secțiile de terapie intensivă/neonatologie. Echipa de psihologi a elaborat un chestionar comprehensiv care investighează factori demografici și psihologici relevanți experienței de părinte de prematur. Dintre aceștia menționăm: starea de bine psihologic, simptome depresive, stresul specific, impactul traumatic al evenimentelor recente, capacitatea de a face față și de a se adapta, suportul social. Analiza datelor și interpretarea rezultatelor vor fi efectuate de către un cercetător principal, asistent doctor universitar cu expertiză în domeniu, în colaborare cu cercetătorii ISTT. Datele vor fi prelucrate în cel mai scurt timp de la strângerea numărului optim recomandat și rezultatele vor fi furnizate asociațiilor partenere în timp real, astfel încât să se procedeze cât de curând la adaptarea programelor la nevoile populației servite.

De asemenea, dorim să îmbunătățim starea psiho-emoțională a mamei care trece prin această traumă, pentru ca starea mamei este direct corelată cu starea bebelușului și a întregii familii, influențând-o nemijlocit.

Un alt obiectiv este educarea prin informare și pregătirea părinților atât pentru confruntarea cu această situație, cât și pentru etapa de după externare.

Vorbind în cifre, există vreo estimare în ceea ce privește impactul programului?

Diana Gămulescu: Există, sigur. Noi am estimat un număr de peste 100 de beneficiari la finalului proiectului pilot, dar acest lucru variază în funcție de ciclicitatea mamelor care vin, de staționarea lor cu bebeluşii în terapie, de perioada pe care o petrec în spital. Acum, pentru că am extins progamul până la finalul lui 2014, ne este aproape imposibil să apreciem corect o cifră, pentru că sunt prea multe variabile. Însă vă ținem la curent și vă anunțăm care sunt evaluările intermediare.

Dacă ar fi să faci un top „al bețelor în roate” apărute pe parcursul desfășurării proiectului, care ar fi acesta?

Diana Gămulescu: Lipsa de comunicare în instituții este singurul element pe care nu îl putem controla și care afectează evoluția acestui proiect, dar sperăm să remediem cumva acest lucru.

Spune-ne trei lucruri memorabile din experiența obținută în cadrul programului până la acest moment.

Diana Gămulescu: Cred că mi s-au confirmat anumite lucruri, nu știu dacă am învățat neapărat ceva nou. Sau poate încă nu-mi dau seama de noutate, pentru că au fost lucruri pe care le-am asimilat natural și au fost chestiuni firești. În schimb, mi s-a reconfirmat că la scară largă lucrurile decurg la fel pentru fiecare mamă, indiferent de mediu social, educație etc., atunci când este vorba despre o naștere prematură. Toate resimt fragilitatea acelei perioade, sunt marcate de încărcătura și de intensitatea nașterii premature, toate sunt dezorientate și au nevoie de ajutor imediat. Evident că suferim și plângem alături de ele, dar ne bucură că ideea acestui proiect a fost una atât de necesară și putem să intervenim în cel mai important moment.

Când estimați să extindeți proiectul?

Diana Gămulescu: Dacă ne referim la extindere, atunci vizăm extinderea programului la nivel național, însă preferăm să oferim informații la momentul potrivit, pentru că nu vrem să ne hazardăm. Acest lucru depinde de foarte multi factori, majoritatea independenți de noi: finanțare, deciziile spitalelor, deciziile Ministerului Sănătății etc. Sperăm că raportul pe care îl vom avea disponibil la finele proiectului pilot să fie „grăitor” și să deschidă ușile, mințile și sufletele factorilor de decizie.

Dacă vorbim de perioadă, atunci lucrurile sunt deja demarate în acest sens și încercăm să semnăm un act adițional cu cele două instituții care sunt deja în program pentru extinderea proiectului pilot până la finalul lui 2014.

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa