„Bebelușul a făcut șoc hipotermic, iar asistentele m-au acuzat că l-am înecat cu lapte”

„Afară era foarte frig, iar în salon un curent extraordinar, infirmiera nu ne lăsa să închidem nici ușa, nici geamul”, povestește mămică.

Theodora Fintescu, redactor
Cadrele medicale din Spitalul Universitar au avut o atitudine nepotrivită față de mămici și copii, acuza mămica
Cadrele medicale din Spitalul Universitar au avut o atitudine nepotrivită față de mămici și copii, acuza mămica

Cititoarea noastră Alina, care a născut în luna mai 2021 la Spitalul Universitar din București primul ei copil, ne-a trimis experiența nașterii care a marcat-o, în special din cauza cadrelor medicale medii (asistente si infirmiere), a căror atitudine a lăsat mult de dorit. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Vreau să încep prin a spune că bebelușul nostru s-a născut din dragoste, a fost dorit de amândoi foarte mult. După ce am rămas însărcinată, am decis să-mi aleg un medic din orașul natal, care venea la un cabinet particular și care practica în București, la Spitalul Universitar.

Bineînțeles că am plătit toate consultațiile, chiar dacă am un serviciu prin care cotizez la bugetul de stat. Prin luna a 4-a, am aflat că doctorița este pro cezariană și nu am vrut să mă pun eu contra, am ales cezariana.

Pe 26 mai 2021 am dat viață unei minunății de fetiță: 3,400 kg, 50 cm. Durerile după cezariană au fost suportabile, am avut un cateter în spate (menționez că dacă nu cotizai suficient la anestezist, nu-ți punea acel cateter, care-ți lua durerea ”cu mâna”, cum s-ar spune).

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

A doua zi m-au mutat în salon, mi-au adus bebelușul și descurcă-te!! Fiind primul copil, mă așteptam să vină să mă învețe, cum să-l atașez la sân, cum să-l schimb, cum să-l spăl, dar nimic.

Seara a venit o asistentă drăguță să facă băiță la copii și cam atât. Durerile de după cezariană persistau, trebuia să mă ridic mereu la bebeluș. La 4 dimineața, alergam cu copilul în brațe pe holurile secției de neonatologie după un biberon cu lapte, pentru că laptele la sân încă nu-mi venise, iar asistentele dormeau.

A venit și ziua în care trebuia să mă externez. Au venit două asistente, ne-au cântărit bebelușii și ne-au spus să nu-i îmbrăcăm pentru că urma să vină doctorița să-i consulte. Afară ploua, o infirmieră spăla pe jos în salon, fereastra și ușa ambele deschise, copilul înfășat într-un scutecel subțire, era ținut de mine în poziția în care trebuie să râgâie după lăptic. Afară era foarte frig, iar în salon un curent extraordinar, infirmiera nu ne lăsa să închidem nici ușa, nici geamul.  

Rezidenta doctoriței care m-a operat tocmai ce intrase în salon să mă întrebe cum sunt, și brusc am început să plâng și să-i spun că sunt nemulțumită de cum s-au comportat cu mine, cu bebelușul, etc. Mi-a văzut copilul vânăt, eu nu observasem, îl țineam într-o poziție în care nu-l puteam observa. A țipat la asistente, au intrat buluc pe ușă, mi-au întors copilul cu fața în jos și au fugit cu el să-i ia saturația. Am fost acuzata apoi, ca mi-am înecat copilul cu lapte, mi s-a spus ca dacă eram cu copilul acasă, acum îl aveam mort. Am făcut un soc, a fost o traumă.  (Menționez, că sunt foarte mulțumită de doctorița care m-a operat și de operația în sine, după 4 zile nici nu se cunoștea că am fost operată, mă mișcam foarte, foarte bine).

Problema copilului, depistată în orașul natal

M-am externat la cerere, n-aș mai fi rezistat încă o noapte singură acolo. Am ajuns acasă și mi-am făcut programare la neonatolog în orașul natal. De fapt, în analizele din spital a reieșit că bebelușul suferă de o ușoară formă de policitemie, adică are sângele mai gros, dar nu este de tratament, se va vindeca de la sine.

La frig, copilul se învinețește, numai că mie nu mi-a spus nimeni asta acolo, mi-au spus că analizele sunt bune. Saturația copilului a fost 98, din câte știu eu este un rezultat bun, dar din nou nu mi-a zis nimeni nimic”.

„Data viitoare nu voi mai naște acolo”

Câteva zile mi-a fost frică să dau bebelușului să mănânce, îl vedeam tot timpul vânăt, îmi speriam și familia. Îmi răsunau în cap vocile asistentelor, cum că acum aș fi avut copilul mort. Și acum după două săptămâni, încă retrăiesc momentul acela.

Dar slavă Domnului, bebelinda mea e bine, e sănătoasă acum și creștem pe zi ce trece.

Nu am reclamat situația la spital și nu am de gând. Mă bucur că am copilul sănătos și atât. Data viitoare nu voi mai naște acolo”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea Spitalului Universitar, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa