Naștere la Giulești. Să te chinui ani buni să ai un copil, iar nașterea să fie una care să te marcheze din cauza comportamentului personalului medical: este o experiență prin care a trecut o cititoare care a născut în februarie 2019 la Maternitatea Giulești din București. Mai jos, citiți mărturia Cristinei Ioniță, care a născut o fetiță după mai multe sarcini extrauterine.
„Am 30 ani și pe data de 19.02.2019 a venit pe lume minunea noastră de fetiță Eva-Gabriela. Povestea noastră începe în urmă cu 5 ani. Am rămas gravidă imediat după nuntă, însă, din păcate, am avut o sarcină extrauterină.
Au urmat multe investigații, operații, alte 2 sarcini extrauterine, până când am acceptat ideea că am o problema de fertilitate și că, fără ajutor, prin Reproducere umană asistată (Fertilizare in vitro), nu pot avea copii. Nu eram prea bine pregătită financiar, dar m-am zbătut, și, prin fonduri oferite de Ministerul Sănătații, am reușit să încep tratamentul și să obțin sarcina mult dorită.
O realitate mult prea dură după bucuria reușitei
A urmat o sarcină grea, dar nu a mai contat, visam la momentul mult așteptat: nașterea micuței. Numai că m-a lovit o realitate mult prea dură după atâția ani de vise și bucuria reușitei. Momentul nașterii se apropia, iar Maternitatea Giulești, unde trebuie să nasc, era în plin scandal din cauza unor streptococi aurii depistați la bebeluși.
Eram speriată, dar nu doream să nasc nici la Ploiești, unde ani de zile am căutat sursa problemei mele de fertilitate și nimeni nu a știut să îmi dea un răspuns, așa că aveam încredere maximă în medicii de la Giulești și mai ales în doctorița mea care mi-a îndeplinit visul.
Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.
Naștere la Giulești. În fața mea o doamnă urla și năștea în chinuri
Am fost programată la cezariană când aveam 39 de săptămâni de sarcină, pentru că fetița mea nu a vrut să se întoarcă. Sperietura mea a început când m-au dus într-o sală unde o femeie năștea în fața mea, în urlete și chinuri groaznice.
După câteva ore de stat cu aparatul stricat pe burta mea să vadă contracțiile și dat explicații la fiecare asistentă despre istoricul meu medical, deoarece ele nu știu să citească fișa mea, pe care o aveau în mâna, doctorița mea a dispărut în concediu, lăsându-mă pe mâna unei doctorițe pe care nu o mai văzusem până atunci.
Pot spune că am intrat în operație speriată după ce văzusem o naștere în direct. Medicii urlau la mine să mă aplec să îmi facă anestezia, iar eu nu puteam să mă aplec deoarece sunt mică de înălțime iar burta îmi era enormă.
Tot ce îmi mai amintesc este că am început să plâng. M-au întins pe masă, a venit doctorița care m-a tăiat, apoi neonatoloaga, care mi-a arătat fetița de la depărtare. Am ajuns la Terapie Intensivă, unde am petrecut toată noaptea, trează și buimacă.
Telefonul, cu toate că era pe silențios, îl „confiscau” asistentele, dar veneau și îmi cereau documente pe care trebuia să le cer de la soț. Cum născusem cu două săptămâni mai devreme, nici măcar numele nu îl stabilisem cu soțul, iar ele insistau să îl treacă pe foaie.
Naștere la Giulești. 7 mame în salon și o singură baie
După noaptea petrecută la Terapie Intensivă, am ajuns în salon și au început șocurile cu adevărat. Rezerva mea nu mai era, pentru că am născut mai devreme și chiar dacă erau rezerve goale nu aveai cu cine vorbi, pentru că rezervările se fac prin medicul pacientei, iar al meu era în concediu. Bun, am zis, nu oi muri 3 zile cu încă 7 mămici în salon și o singură baie, chiar dacă toate aveau nevoie des la toaletă.
Era prima naștere și primul copil și nu știu de ce am crezut eu că în spital voi fi ajutată, însă asistentele nu te ajutau decât cu niște priviri jignitoare. Am ajuns la bebeluș, unde aveam program de alăptat din 3 în 3 ore.
Naștere la Giulești. Mă trimiteau afară când mergeam să o alăptez
După vreo 3 ture de dus la fetița mea, o asistentă s-a luat de mine să nu mă mai duc, că nu am sfârc de supt și înghesui celelalte mămici. După vreo 2 zile, mi-am găsit copilul la geam, expus total la razele soarelui și cu febră mare.
Menționez că mă duceam la fiecare 3 ore să îmi văd fata, chiar dacă nu mă lăsau să o alăptez și mă dădeau afară. Insistăm numai să mă lase măcar să o țin în brațe. Plecată de la salonul bebelușilor cu lacrimi în ochi și speriată, am aflat în salon că unei colege îi murise un copil din gemeni. A început să mă cuprindă disperarea și frica dar am așteptat alte 3 ore să mă duc să aflu ceva de copila mea.
După 3 ore eram la copii, plângeam și imploram să îmi spună cum se simte micuța mea și dacă mai are febră. Am fost trimisă în salon cu asigurarea că îndată ce apare neonatoloaga va veni să vorbească cu mine (era în jur de 15). Neonatoloaga nu a apărut, dar tot prin insistențe am aflat că nu mai are febră și m-am liniștit.
Naștere la Giulești
Într-un final, am reușit să plec cu copilul acasă vineri la ora 19.00, când, obosită și sătulă de tot ce întâmpinasem pe acolo, am cerut să plecăm în ziua respectivă, nu contează cât de târziu.
Am ajuns acasă pe la ora 21-22.00, pe o vreme foarte urâtă și realizând că eu nici nu știu să îi fac măcar lapte copilului în biberon, iar la sân nici nu aveam lapte că nu stimulasem și nici nu știam să o atașez corect.
Am învățat cu timpul să am grijă de bebelina mea și acum suntem familiarizate una cu cealaltă, dar în urmă experienței neplăcute și nestimulării la timp, am rămas să ne alimentăm numai cu biberonul, ceea ce nu e o bucurie prea mare pentru mine.
Aceasta e experiența mea ca proaspătă mămică. Mi-aș dori foarte mult să se poată schimba ceva în țara asta, în maternități, ca proaspetele mămici să aibă parte de ajutor, încurajare și de sprijin în primele luni de la naștere”.
Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.
