Naștere în Anglia. Serviciile medicale oferite de spitalele din vestul Europei gravidelor pot fi de-a dreptul surprinzătoare. Nașterea naturală este regula, cezarienele fiind o excepție, iar internarea în spital pentru naștere se face pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Printr-o astfel de experiență a trecut o româncă care a ales să meargă în Anglia pentru a-și naște copilul, după ce în România i s-a spus că riscă un avort. Povestea nașterii ei, care în cele din urmă s-a făcut acasă și nu în spital, cum se aștepta, o spune chiar mămica în cele ce urmează.
„După ce am aflat că sunt însărcinată în 8 săptămâni am sângerat si la spitalul din România unde am mers mi-au pus diagnosticul de iminență de avort. Atunci am strâns din dinți și am decis să ne luăm bilete de avion spre Anglia – aveam ceva bănuți dar nici o direcție.
Zis si făcut! Am ajuns în Anglia, unde am avut totuși ceva suport de la verișorii partenerului meu, care astazi sunt moșii frumoasei noastre fetițe.
Naștere în Anglia. Am rezolvat cu actele, am găsit casă, după care în prima zi după ce ne-am mutat am sângerat din nou.
Speriată, am fost la urgență însă nu mi-au făcut nimic si m-au trimis acasă. Acasă am si stat 6 luni speriată si panicată că voi pierde bebelușul. Timpul trecea și mă simțeam din ce în ce mai bine așa că m-am angajat până în luna a VIII-a pe principiul să fac mișcare, să pot naște natural.
Timpul tot trecea și iată ca am ajuns si la săptămâna 41 de sarcina și bebe nu mai venea. Toate analizele erau bune însă bebe trecea de termen. Într-o zi, o femeie mi-a spus să beau un pahar de vin roșu și să merg la plimbare minimum o oră. De disperare am ascultat-o. După ora de plimbare m-au apucat contracțiile neregulate și în aceleași contracții am stat toată noaptea.
A doua dimineața contracțiile au devenit cât de cât regulate.
Pentru că am pierdut și dopul gelatinos, am plecat la spital unde îmi făcusem planificarea să nasc în piscină (ce vise aveam)… De acolo m-au trimis acasă și au spus că trebuie să aștept să am contracțiile din 2 în 2 minute. Am ajuns acasă și am început cu contracții din 7 în 7 minute și așa am tinut-o a doua noapte. Dormeam câte 5 minute și mă rugam să vina măcar contracțiile din 5 în 5 minute.
După acea noapte obositoare, partenerul meu stătea pe dunga patului și nu voia să meargă la muncă, timp în care printre contracții îi explicam că nu nasc până nu vine el (și așa a și fost). La 7.30, el a plecat, timp în care eu am mers la baie. Atunci a venit o contracție puternica de am picat în genunchi la pachet cu senzația de împins și am împins… După ce a trecut durerea, m-am ridicat să sun moașa să vină. Am cerut telefonul verișoarei (ea si sora lui au dormit peste noapte la noi convinse ca voi naște), nu mai știu exact ce am vorbit la telefon că am picat în fața ușii răpusă de o a doua contracție la pachet cu împinsul.
De aici totul s-a întâmplat cu repeziciune.
Am urlat că iese, sora partenerului a spus „Da, îi văd capul”, apoi am văzut-o pe vecina că vorbea cu operatorul de la ambulanță, timp în care și eu strigam să vină ambulanța. Între timp mi-am văzut partenerul pe scări, nu știam de unde a mai apărut și el, credeam ca mi se pare, dar era cât se poate de real. În toată agitația aceea, am pus mâna pe sub picioare pentru că am știut că trebuie cumva să fac față situației și să protejez bebelușul, am pus mâna la fix pentru că atunci a venit o durere cumplită, am închis ochii, am urlat si am împins … Noul tătic a venit în spatele meu și a prins bebelușul. Erau 3 persoane în spatele meu și nici una cadru medical.
M-am întors si i-am văzut piciorușele… sărăcuța nu plângea.
Aveam gânduri negre pentru că nu o auzeam, dar din ce știam le-am spus să o curețe la năsuc și așa și-a anunțat prezența pentru prima oară. Au înfășat-o în prosoape și mi-au dat-o înapoi printre picioare pentru că eu am născut stand în genunchi. Am pus-o la piept și atunci a venit echipajul de pe ambulanță și au decurs la cele necesare, tăierea cordonului, scoaterea placentei apoi transferul la spital.
Totul s-a întâmplat în orașul Chertsey, la circa 20 mile distanță de Londra. Acum fetita are 5 luni”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!