„Primul copil s-a născut cu forcepsul, la al doilea nu am simțit că am născut!”

TOTUL DESPRE MAME
Doua nașteri, două țări, două experiențe total diferite, așa își începe povestea Eugenia Zarcu, o mămică care a născut atât în România, cât și în Portugalia. Între cele două nașteri este o diferență de la cer la pământ, iar Eugenia ne detaliază mai jos cum au decurs fiecare naștere în parte. 
„În urmă cu 20 de ani, într-o dimineață de octombrie, am adus pe lume primul meu copil, un băiat, într-o maternitate de stat din București. Din cele 9 luni de sarcina, în primele 4 luni am avut sarcina toxică, cu greață și sensibilitate la mirosuri (îl respingeam frecvent pe soțul meu care „mirosea a om”).
Următoarele 5 luni au fost în schimb cât se poate de frumoase și ușoare, fără nicio problema de sănătate. Mă pregăteam sufletește de momentul nașterii, când medicul care urmă să mă asiste la naștere m-a anunțat că are un examen de dat și nu mai poate să mă asiste.
Oarecum panicată că o să mă duc la spital să nasc fără să am un medic pe care să îl fi cunoscut în prealabil, am căutat pe la toți prietenii o recomandare pentru un medic bun. Am găsit destul de repede, l-am sunat și urmă să merg la el a două zi pentru o ecografie. Spre seară însă, mi s-a rupt apă. Eram foarte calmă, nu aveam nicio contracție, nicio durere, știam că o să mai dureze până o să întru în travaliu, căci citisem despre asta. L-am anunțat pe medic care mi-a spus să merg la spitalul la care lucra el.
După ce am ajuns la spital și m-am internat au început contracțiile, așa cum mă așteptam. Hotărâsem să nasc natural. Spre dimineață am intrat în travaliu, însă chinurile nașterii abia acum începeau cu adevărat.

Naștere cu forcepsul. Copilul a avut scor Apgar 6

A fost anunțat medicul că am intrat în travaliu și, un timp nedefinit de lung pentru mine, împreună cu asistentele a încercat să mă ajute să nasc. Însă contracțiile mele nu erau suficient de puternice astfel încât să expulzeze fătul. Medicul și-a dat însă seama de complicație la timp, și a chemat alți medici în ajutor. Tot ceea ce am apucat să mai văd a fost cum își punea un șorț că de măcelar. Am leșinat de durere și pe tot procesul nașterii am fost mai mult leșinată. Mă trezeam câteva secunde când aveam o contracție și la țipetele asistenței: „Împingeeee!!!” Mi s-a părut că a trecut o veșnicie până când am născut. Într-un final, că ultima resursă, au scos copilul cu forcepsul. Atunci am aflat că este băiat.

 

A avut scorul Apgar 6 la naștere, iar după 5 minute, 8. Iar eu, în momentul în care fătul a fost expulzat, mi-am revenit brusc. Atunci l-am cunoscut și pe medic, căruia îi mulțumesc din tot sufletul pentru efortul pe care l-a făcut pentru a-mi salva copilul, care deși a fost scos cu forcepsul, nu a avut nicio problemă.

Naștere cu forcepsul. Asistentele au încurcat copiii…

Soțul meu a vrut să asiste și el la naștere, însă nici vorba să i se permită de către personalul spitalului. Am fost dusă în salon, iar copilul, pentru că se născuse cu dificultate, la terapie intensivă.

Eu nu l-am văzut timp de două zile, însă soțul meu a cerut să-l vadă chiar în acea zi. I s-a spus că nu există niciun copil cu numele indicat, că în ultimele 24 de ore se născuseră doar fete și un singur băiat, născut prin cezariană. Soțul meu a crezut că înnebunește în acel moment!

Cum adică nu există, că doar născusem, nu există niciun dubiu în privința asta. Panicate și asistentele, care nu aveau un răspuns, au investigat rapid și astfel și-au dat seama că îi puseseră copilului meu brățară cu numele unui alt băiețel care urmă să se nască prin cezariană.

Nici până acum nu înțeleg cum de s-a produs greșeală. Eroare umană, neglijență în serviciu? Prea obosită de nașterea în sine și mult prea fericită că totul s-a terminat cu bine, nu am ridicat niciodată problema etichetării greșite a copilului. Notă 10 pentru medic, notă 4 pentru personalul medical.

Naștere în Portugalia. Nu am simțit când s-a născut fetița

Peste 2 ani am plecat în Portugalia și peste încă 2 ani am născut acolo o fetiță. Cu excepția primelor 4 luni, când iarăși am avut sarcina toxică de o intensitate mult mai mare decât prima dată, de-mi era „greață de viață”, sarcina a decurs bine. Nu am avut un medic cu care urmă să nasc, așa cum se obișnuia în România și încă se mai obșinuiește.

În momentul în care mi s-a rupt apă, în jurul prânzului, am plecat spre spital însoțită de o prietenă, soțul meu fiind la serviciu. După internare, au început contracțiile, și la un moment dat a venit o asistență la mine și m-a întrebat dacă vreau să fac anestezie epidurală.

Am stat puțin să cântăresc decizia, căci mă știam cu probleme la coloana, însă am mers pe încredere și am ales epidurală. Și bine am făcut! Am mers în sala de naștere, mi-au făcut anestezia (gratis) și în mai puțin de jumătate de ora m-au lăsat durerile.

Între timp a venit și soțul meu care a stat lângă mine pe toată durata nașterii. Am început să povestim, să glumim, că și cum așteptăm să nască altcineva, nu eu. O asistență mai venea o dată la câteva minute să vadă cât este dilatarea. La un moment dat a intrat o tânăra, micuța de statura, într-un halat alb impecabil, alături de asistență, m-a analizat și m-a rugat să împing.

O naștere fără dureri. „Am născut? Dar nu m-a durut nimic! Nu se poate!”

Pare ireal, dar nici nu știu când am născut, adică totul s-a petrecut atât de repede și de ușor, încât în momentul în care mi-au arătat fetiță, am crezut că visez. Gata? Asta a fost tot? Am născut? Dar nu m-a durut nimic! Nu se poate! Însă chiar așa a fost, o naștere fără dureri! Fetiță a primit notă 9 la naștere, a avut 3950 g, iar după 3 zile eram deja cu ea acasă. Notă 10 atât pentru medic, cât și pentru personalul medical.

Acum copiii sunt mari, băiatul este la facultate, față la liceu. Sunt lumina ochilor mei. Mai voiam copii, dar viață nu îți da întotdeauna posibilitatea de a alege. Am acceptat ceea ce nu pot schimbă.

Cu drag,
Eugenia Zarcu”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa