Sunt frumoasă sau urâtă? În luna a 7-a, cu +20 de kg, nici nu mă puteam uita în oglindă

TOTUL DESPRE MAME

Acum doi ani şi jumătate scriam pe blogul personal că nu le înţeleg pe femeile care declară pe unde pot că în timpul sarcinii s-au simţit cele mai frumoase, mai senzuale şi mai pline de farmec femei din lume. Cred că eram însărcinată în luna a şaptea când scriam acel post şi aveam motive reale de îngrijorare: aveam aproape 20 de kilograme în plus şi mă confruntam cu două probleme majore: nu mă mai priveam în oglindă şi nu mai ştiam cu ce să mă îmbrac. Nu fusesem niciodată în situaţia de a nu-mi recunoaşte corpul sau de a nu-l iubi. Pentru prima oară în 30 de ani, atunci, simţeam că nu mă mai pot privi cu admiraţie.

Există, se pare, două categorii de femei: acelea care îşi adoră corpul de femeie însărcinată şi cele care urăsc ceea ce se întâmplă cu corpul lor. Despre primele… nu ştiu ce să zic. Presupun că au avut o copilărie mult mai fericită decât a mea şi a ta.

A avea o imagine pozitivă despre sine nu ţine numai de cum arăţi, ci mai ales de cum te simţi

Pentru majoritatea dintre noi, a te situa de o parte sau de alta a baricadei este o chestiune de moment şi este normal ca imaginea de sine să fluctueze de la pozitiv la negativ în funcţie de câţiva factori. Dacă aveai o imagine de sine pozitivă şi echilibrată îniante de rămâne însărcinată, ai deja un avantaj în faţa fluctuaţiilor hormonale care te vor destabiliza puţin din punct de vedere psihic. Contează însă foarte mult şi reacţia celor din jur, starea de sănătate a ta şi a fătului, situaţia familiala, precum şi puterea ta de a face câteva exerciţii simple de conştientizare.

De exemplu, citind cât mai multe despre ceea ce se întâmplă cu corpul tău în timpul sarcinii, vei fi cel puţin pregătită pentru schimbări. De altfel, sarcina este un eveniment fascinant. Scormonindu-i dedesubturile şi aflând detalii fabuloase, te vei simţi cel mai aproape de o supereroină, chiar dacă e una grăsuţă, bondoacă, pe care n-o mai încape nici măcar costumul de latex. Uite, asta e o terapie bună: să faci haz de necaz. Poţi să inventezi poante despre noile tale dimensiuni şi, în loc să plângi pe altarul colecţiei de pantofi inutilizabili (depun mărturie că mi-a crescut piciorul cu aproape un număr), poţi să inaugurezi un bazar pentru prietenele tale. Un bazar pe care să-l numeşti, cu umor negru, La Picior-de-Uriaş sau Pune urechea la pământ să auzi cum creşte!

Partenerul ce crede?

O altă terapie, spun specialiştii, este un exerciţiu simplu (mă rog, zic ei): găseşte în fiecare zi un lucru care îţi place la noul tău corp. Pot fi sânii, care sunt acum mai plini, mai frumoşi, pot fi buzele, sau poate fi lumina aceea caldă din ochi, nouă şi plină de nerăbdarea de a vedea un miracol. OK, ţi-am dat vreo câteva idei, de-aici ar trebui să fie simplu. Acum, pe bune, eu nu prea ştiu cum ar funcţiona exerciţiul ăsta în afara situaţiei în care în fiecare zi alegi un alt fir de păr mătăsos, moale, strălucitor şi superb.

Altfel, în ceea ce mă priveşte pe mine, eu am ajuns repede la limita imaginaţiei. Există totuşi o soluţie salvatoare: dacă într-o anumită zi nu îţi place nimic, dar absolut nimic la noul corp de supereroină, întreabă-l pe El. Chiar dacă şi el e şocat, crede-mă că va fi în stare să inventeze pe loc ceva plauzibil care să reaprindă flacăra imaginii de sine. Ştie ce furtună se poate isca în caz contrar.

Suportul psihologic din partea celor apropiaţi este crucial în perioada sarcinii şi după

O alta bună terapie ar fi să te simţi dorită fizic, să îţi cultivi certitudinea că bărbatul tău te consideră fermecătoare, frumoasă, senzuală. Am folosit aici nişte eufemisme, dar tu ştii de fapt care e cuvântul pe care îl am in minte. Din păcate, trebuie să-ţi spun un lucru: cu bărbaţii se întâmplă ceva bizar. Nu, ei nu-ţi vor spune în ruptul capului că nu te mai recunosc, că nici fizic nu mai eşti ce erai, că şi psihic aduci mai mult a furtună decât a femeie, nu vei auzi aceste lucruri de la ei. Nu vor privi cele 20 de kilograme în plus cu altceva decât cu admiraţie, în schimb îţi vor servi un text imberb despre cum percepţia lor s-a schimbat, despre cum te asociază cu un miracol, despre un loc sacru în care creşte Copilul şi despre tine care eşti Mama. Da, e ceva destul de alambicat, greu de înţeles şi greu de inghiţit. Dar psihologii spun că bărbaţii trec într-adevăr prin această perioadă (în ultimul trimestru de sarcină, mai ales) în care percep din ce în ce mai acut senzaţii complexe de grijă, reţinere, teamă, lipsă de apetit sexual, schimbare de perspectivă asupra corpului tău.

Cu sau fără libidou, cea mai bună terapie e iubirea

Libidoul bărbatului atunci când partenera este însărcinată o poate lua pe o pantă ascendentă sau pe una descendentă. Oricum ar fi, ceva se va schimba cu viaţa sexuală a cuplului care aşteaptă un copil.

Nu li se întâmplă tuturor, dar e mai bine să fii prevenită. Oricum, cam la o lună după naştere, te va fugări el prin casă întrebând disperat cât mai e până când.

În sfârşit, cu sau fără apetit sexual, cea mai bună terapie e iubirea. Faptul că te vede transformându-te într-un soi de amfibie cu nervi nu-l va opri pe El să te asigure minut de minut că nu se vede absolut deloc că ai pus câteva kilograme, că eşti tot frumoasa frumoaselor şi că ai rămas aceeaşi zână cu aură de care s-a îndrăgostit.

Şi aş vrea să închei cu un sfat: încearcă să îţi găseşti un grup de mame sau de femei însărcinate cărora să le împărtăşeşti problemele şi temerile tale. Împreună, viaţa va părea mai roz. Asta şi pentru că după naştere bărbaţilor li se întâmplă iar ceva bizar: uită de toate precauţiile şi de toată empatia şi încep să pună întrebări subtile de genul:”Şi… Când crezi că o să scapi de burtică?” Mda, ştiu, îşi cam pierd diplomaţia, dragii de ei. Iar o mână de femei care au copii vor face minuni. Vor readuce demnitatea cu picioarele pe pământ cu replici de genul: „Ce burtă, mă, ai luat-o razna? Eşti slabă ca o scândură.” Asta în timp ce bărbatul şi copilul inventează acasă un joc amuzant, în care se dau repede în laturi când apari, strigând îngroziţi: „Păzea, că vine mami-tanc!” Da, povestea e reală, aşa că adună-ţi repede prietenele însărcinate şi juraţi-vă credinţă veşnică.

În afară de grupul de suport format din mamele pe care le cunosc, mi-a mai adus zâmbetul pe buze şi mintea pe făgaşul normal o carte extrem de amuzantă. Este recomandarea mea pentru orice gravidă care se simte copleşită, neputincioasă şi care are nevoie de o terapie bună prin râs: Cel mai simpatic ghid de sarcină de Vicki Iovine (Editura Humanitas, 2006) face cât un stand-up cu mame ironice.

Fiţi sincere, din ce categorie de gravide faceţi parte? Evitaţi oglinda sau, din contră, e cea mai bună prietenă a voastră?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa