Ecograful – povestea mașinăriei care te vede așa cum ești

Ramona Dinescu
ecograful

    Ecograful a fost inventat în urmă cu aproximativ 50 de ani și a revoluționat lumea medicală într-atât încât, astăzi, aproape orice diagnostic depinde de el. Cu puțin curaj se poate spune că nici o altă metodă de investigație paraclinică nu a avut un impact atât de mare asupra medicinei, ca examinarea ecografică.

    Când vorbim despre ecograf, vorbim despre un aparat care pare a fi dintotdeauna ustensila principală pe baza căruia se pune un diagnostic. Chiar dacă a trecut destul de puțin timp de la prima ecografie realizată, aproximativ 50 de ani, în ziua de azi, această metodă de investigație este la îndemâna oricui.

    Examinarea ecografică obstetricală, care întrunește calitățile unei investigații aproape ideale în obstetrică (neinvazivă, repetabilă, fără efecte notabile materne sau fetale, cu rezultate obținute în real-time) a devenit, astăzi, indispensabilă oricărui serviciu de obstetrică. Ani de zile medicii români au citit despre ecografie, dar totul părea la nivelul de ideal, la care ei nu puteau avea acces. Din fericire în ultimii ani, ecograful a devenit larg accesibil și de neînlocuit în practicarea profesiei de medic. Știința și tehnica au evoluat și azi ne putem lăuda că știm aproape tot ce fac copiii noștri încă de când se află în pântece. Cu ajutorul ecografiei 3D sau 4D, fătul poate fi văzut în timp real cum se mișcă în burta mamei, cum doarme și chiar cu zâmbește.

    Cum a apărut ecograful?

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Departamentul de Apărare al SUA a introdus sonarul, un detector sonic pentru obiectele subacvatice, analog cu radarul, care, în locul undelor electromagnetice, folosește ultrasunetele. Plecând de la acest principiu, în anii 60, oamenii de știință ai vremii au încercat să folosească ultrasunetele în medicină.

    Cel care a realizat prima ecografie a fost profesorul Ian Donald care, la vremea respectivă, a părut în fața tuturor un inventator nebun. Născut într-o familie de medici scoțieni, Donald a urmat tradiția și a absolvit medicina în Anglia. La doi ani după absolvirea școlii de medicină, s-a înrolat în armata aeriană regală (RAF – Royal Air Force) unde a fost decorat pentru curajul şi eroismul de care a dat dovadă când a salvat un aviator rănit. Slujba în armată i-a stimulat interesul pentru orice fel de dispozitive și a învățat foarte multe lucruri despre radar și sonar. La întoarcerea sa la Londra, la sfârșitul războiului, el și-a reluat profesia de medic și a oferit consultații de obstetrică și ginecologie în mai multe spitale din capitala Angliei. Prima sa lucrare de cercetare a avut ca temă problemele respiratorii la nou-născuți. Câțiva ani mai târziu, printr-o împrejurare fericită, l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină partener în cercetările asidue asupra diagnosticului cu ajutorul ultrasunetelor, Tom Brown.

    Primele rezultate le-au adus o mare dezamăgire, descoperirile lor fiind primite cu scepticism și apoi ridiculizate. Cu toate acestea, cazul dramatic al unei paciente diagnosticate cu cancer la stomac, inoperabil cu ajutorul metodelor medicale de atunci, a schimbat total percepția oamenilor asupra ecografului. Femeia a fost de acord să fie examinată ecografic, în urma investigației descoperindu-se că ea avea, de fapt un chist ovarian, care putea fi ușor îndepărtat printr-o operație chirurgicală, lucru ce i-a salvat viața. Această mare reușită pentru medicină și pentru umanitate a fost publicată de către Ian Donald în lucrarea „Investigarea masei abdominale prin pulsarea ultrasunetelor”, apărută la data de 7 iunie 1958. Specialiștii sunt de părere că această lucrare a fost probabil cea mai importantă publicație apărută vreodată despre diagnosticul obținut cu ajutorul ecografului. De atunci, tehnica a evoluat foarte mult și, încet, încet, acest aparat minune a fost introdus în toată lumea și, așa cum spuneam, a devenit indispensabil, mai ales în obstetrică și ginecologie.

    Care este principiul de funcționare a ecografului?

    Dacă ar fi să căutăm o definiție, am putea spune că examinarea ecografică este o metodă imagistică medicală de diagnostic, care se bazează pe proprietatea undelor ultrasonice de a străbate mediile biologice și de a fi reflectate, fapt care permite obținerea de informații morfologice și funcționale despre majoritatea aparatelor și sistemelor organismului uman. Avantajul major al acestei metode de diagnostic este faptul că nu este invazivă și permite obținerea informațiilor diagnostice în timp real, informații care pot fi stocate și reproduse cu ușurință.

    Pentru a înțelege mai bine cum este posibil ca un aparat să monitorizeze fiecare „pas” al bebelușului tău încă din pântec, trebuie să-ți explicăm cum funcționează această mașinărie revoluționară. În primul rând, trebuie menționat faptul că examinarea ecografică realizează o informație ecografică, care este rezultatul prelucrării ecourilor reflectate de diferite interfețe tisulare. Principiul de funcționare al ecografului este un dispozitiv minune numit transductor (sondă ultrasonică) care emite ultrasunetele la intervale regulate de timp și care este capabil să recepționeze în același timp ecourile ultrasonice primite de la țesuturile examinate. Acest ciclu emisie-recepție se repetă constant.

    Un alt beneficiu al ecografului este acela că nu funcționează pe baza razelor X, motiv pentru care prezintă o mare siguranță atât pentru mamă cât și pentru făt.

    Cu ajutorul ecografiei prenatale se pot determina sexul copilului, vârsta sarcinii, data probabilă a nașterii, numărul feților, cantitatea de lichid amniotic și se poate afla dacă fătul prezintă riscul apariției unor malformații congenitale.

    Ecografia este o procedură nedureroasă care durează în medie între 20 și 30 de minute.

     Miracolul tehnicii

    Evoluția tehnologică a adus după sine trecerea de la ecografia 2D, prima descoperită, la cea 3D. Imaginile succesive captate de sonda ecografică sunt recompuse și redate într-o imagine virtuală, în relief, pe monitorul calculatorului. Astfel, se pot efectua măsurători de volum ale diferitelor structuri analizate, informațiile obținute fiind mult mai numeroase decât cele obținute de la ecografia bidimensională. Ecografia 3D implică echipamente de înaltă performanță dotate cu sonde și softuri speciale pentru achiziția simultană de imagini în cele trei planuri ortogonale: frontal, sagital și transversal.

    Ultima descoperire în domeniu este ecografia 4D care adaugă cel de-al patrulea element – timpul, rezultând obținerea de imagini în mișcare, vizibile în spațiu și timp real, ale fătului sau oricărui organ intern. Pe lângă impactul afectiv deosebit asupra părinților care pot vizualiza în spațiu fătul aflat încă în uterul matern, beneficiile medicale sunt multiple și incontestabile.

    Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

    Sursă: www.ob-ultrasound.net

     

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa