Cu cine va semăna copilul tău?

TOTUL DESPRE MAME
Cu cine va semana copilul tau Totul despre mame

    Aștepți un bebeluș și te întrebi cu cine va semăna? Va avea părul castaniu și va adora tangoul ca tine sau va fi pasionat de fotbal și va fi blond ca tatăl lui? Răspunsul (neclar) ni-l dă genetica.

    „Am furat un copil”

    De fapt chiar doi, dacă mă uit mai bine la ultimele mele două născute care-şi mănâncă tacticos supa cu găluşte şi care, oricât m-aş strădui să mă conving pe mine însămi, nu aduc de niciun fel cu sora lor mai mare. Amândouă sunt blonde cu ochi albaştri ca cerul, în timp ce prima fetiţă a familiei e şatenă cu ochii căprui. E drept, dintre toate ea ne seamănă cel mai bine, noi înşine fiind şateni spre bruneţi, cu ochii la fel de căprui ca ai ei. Tocmai de aceea lumea se uită cam ciudat la noi şi mustăceşte când dă de privirile transparente şi de coamele bălaie ale celorlalte fete ale noastre, aşteptând, cumva, să le mărturisim subit că adevăratul tată e vreun blond get-beget, locuitor al ţărilor nordice. Iar, pentru că n-aud nimic din ce-şi doresc din partea noastră, ne întreabă candid dacă nu cumva le-au schimbat la maternitate. Cu riscul de a-i dezamăgi, mărturisesc că toate cele trei graţii ce au şi dat gata supa de când tot povestesc aici ne aparţin în exclusivitate, iar de vină pentru diversitatea lor fizică sunt genele strămoşilor, care, de ce să nu recunoaştem, s-au combinat plăcut surprinzător în cazul nostru.

    Puţină matematică nu strică

    Îndrăgosteala începe banal de la o privire şi o conversaţie, se pecetluieşte cu un sărut şi restul e istorie, dar niciunul dintre cei doi protagonişti n-are nici cea mai vagă idee despre modul în care va ajunge să arate viitorul său copil. În ecuaţie intră nu numai mama şi tatăl, care-şi pun primii şi în mod direct materialul genetic la bătaie, ci şi întreg arborele lor genealogic, ce se află înscris în moştenirea lor şi care se joacă de multe ori cu maximă inventivitate, aidoma unui pictor ce aruncă pe şevalet o diversitate de culori, aşteptând să fie surprins de rezultat.
    Nu stăm să ne gândim foarte mult la asta, dar în fiecare dintre noi se află câte două seturi a câte 23 de cromozomi, fiecare provenind de la câte un părinte. Fiecare cromozom luat de la mamă vine în tandem cu cromozomul de la tată, prezentând versiuni diferite ale aceleiaşi gene, iar împreună alcătuiesc o pereche de cromozomi omologi. Din toată această pleiadă, cromozomii XY sunt cei deosebiţi, femeile având doi cromozomi XX, în timp ce bărbaţii au un cromozm X şi unul Y. Cromozomul Y care vine de la tată este cel care dă sexul copilului, iar acest lucru dărâmă clar mitul conform căruia mama este responsabilă pentru reuşita aducerii pe lume a unui băiat sau a unei fetiţe.

    Complicată treabă!

    Așadar, când perechile omologe se despart, în schimb, se întâmplă ca ele să se şi încrucişeze, iar această intruziune duce la schimbul de ADN (acid dezoxiribonucleic alcătuit din molcule organice extrem de complexe care se afla în fiecare celulă a fiinţelor vii şi fără de care nu s-ar putea contura identitatea organismului uman) sau, mai simplu spus, la recombinare genetică. Deoarece genele părinţilor se amestecă în această recombinaţie, cromozomii pe care mama şi tatăl îi transmit copiilor lor nu sunt exact la fel ca cei pe care părinţii i-au moştenit la rândul lor de la părinţi, iar acest lucru face dificilă identificarea membrilor mult îndepărtaţi din arborele genealogic. Interesant este de ştiut că majoritatea cromozomilor Y sunt transmişi de la tată la fiu aproape intacţi. La fel se face şi în ceea ce priveşte ADN-ul mitocondrial, deţinut de mama, care este o moleculă circulară prezentă în ovocitul mamei.

    Genetica, un fel de loterie

    Ca să sintetizez, în momentul conceperii, copilul primeşte jumătate din genele mamei şi jumătate din cele ale tatălui, deşi pentru fraţii lui genele nu vor respecta ad litteram aceeaşi configuraţie, preferând să se combine în mod divers, chiar dacă procentul de repartizare în noua fiinţă formată va fi acelaşi, de 50% – 50%. Excepţia o constituie gemenii identici, care fizic sunt aidoma, dar care, surprinzător, pot să difere din punct de vedere comportamental, fiind indivizi unici, influenţaţi de factori externi precum stilul de viaţă, mediu sau cultură, aspecte ce pot avea traiectorii diferite în vieţile lor. Conform algoritmului, cei patru bunici ai copilului contribuie şi ei în proporţie de 25% la zestrea genetică a individului şi, ca să vă bulversez de tot, vă mai spun că fiecare dintre noi împarte în jur de 940 de gene cu stră-stră-străbunicii săi.

    Spune-mi ce mănânci că să-ţi spun ce urmaşi vei avea

    Nu doar trăsăturile fizice se transmit din generaţie în generaţie sau atavic, sărind peste una, două sau mai multe generaţii, ci şi rezistenţa la boli, gusturile alimentare şi felul în care ne comportăm, totul fiind, practic, o loterie. Nu se poate şti absolut deloc dinainte ce fel de copii vor avea domnul atletic şi brunet şi partenera sa şatenă cu ochii verzi şi forme generoase, pentru că genetica poate să le joace feste şi să le pună în braţe copii care să nu aibă prea multe lucruri în comun cu cei doi, nici fizic şi nici comportamental. În discuţie intră şi caracterele fenotipice ce sunt caractere ce provin din interacțiunea dintre gene și factorii de mediu şi care pot fi ereditare, determinate doar de factorii genetici (grupă de sânge, culoarea pielii, anumite boli precum albinismul sau hemofilia), multifactoriale, determinate de relația dintre gene și factorii de mediu (greutatea, inteligența, boli precum diabet sau gastrită) şi ecologice, determinate doar de factorii de mediu (infecții, accidente). Astfel, este bine de ştiut că ceea ce ne influenţează nouă existenţa se poate transmite şi la urmaşii noştri, şi aici mă refer la alimentaţie, toxinele pe care le îngurgităm cu sau fără voia noastră (un mediu poluat îşi va pune clar amprenta asupra individului), cumulul de trăiri emoţionale, dar şi cât timp trăim, longevitatea putând fi transmisă la rândul său copiilor noştri.

    Natalia, Sabina și Ilinca. Niciuna nu este furată!

    Tu cu cine semeni?

    Chiar dacă toată matematica această pare să fie precisă pentru cercetători, realitatea nu este, însă, la fel de exactă. Spre exemplu, este interesant de observat cum pasiunea mea pentru haine se transmite de la o mătuşă din partea mamei, născută în anii ’20 şi care a fost intotdeauna fascinată de „bulendre” (de ce mi s-a transmis mie şi nu altor femei din familie?), dar şi faptul că fetiţa mea cea mai mare şi mezina au ambele pe obrazul drept o gropiţă pe care o are şi străbunica lor (de ce o au doar ele şi nu şi a treia fetiţă sau de ce nu şi copiii fratelui meu?). Să nu mai spun de copilaşul alb ca spuma laptelui care s-a născut într-o familie de părinţi ciocolatii şi care, surprinzător, n-a fost rezultatul vreunui adulter al mamei, ci rod al relaţiei dintre cei doi soţi originari din Congo.
    Este fascinant domeniul acesta al geneticii şi departe de a fi complet elucidat. Deşi uneori mi-aş dori să fie descifrat în totalitate, doar pentru că mă cam roade curiozitatea să ştiu dinainte ce bucăţică din mine se va regăsi peste cinci generaţii. 

    Aici citiți mai multe despre rolul pe care îl joacă factorii genetici în apariția malformațiilor congenitale. 

    Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa