Sunt nenumărate motive pentru care o femeie nu poate duce o sarcină la bun sfârșit. Află ce teste tebuie să faci dacă sarcinile tale sfârșesc invariabil cu avorturi spontane.
Aparent, totul e bine: ești tânără, sănătoasă (sau cel puțin așa te simți), odihnită și mulțumită cu viața ta. Și totuși, de ce nu reușești să duci o sarcină la bun sfârșit? Nu te mulțumi cu genul de concluzii păguboase ca: „așa a vrut Dumnezeu”, „asta-i soarta!” sau „uneori se întâmplă!”. Din fericire, există câteva teste care pot indica anumite probleme ascunse.
Este de dorit să faci aceste care pot dezvălui anumite afecțiuni ce predispun la apariția avortului spontan la timp, înainte ca adevărata problemă să fie vârsta înaintată.
Testul pentru depistarea sindromului antifosfolipidic (APS)
Este vorba de o anomalie a sistemului imunitar care produce în mod cu totul eronat anticorpi împotriva unor proteine normale din sânge. Sindromul antifosfolipidic poate duce la formarea unor cheaguri de sânge în artere și vene, fapt ce poate provoca întreruperea prematură a sarcinii sau nașterea unui făt mort. Din fericire, există tratamente bazate pe medicamente anticoagulante, care te ajută să duci sarcina la bun sfârșit. Lucrul mai puțin plăcut este că aceste tratamente sunt costisitoare și trebuie făcute zilnic, pe toată durata sarcinii.
Testul pentru depistarea hormonului de stimulare tiroidiană (TSH)
Acest test va indica dacă glanda tiroidă, cea responsabilă cu menținerea în echilibru a hormonilor din organism, funcționează la parametri optimi. O tiroidă leneșă sau, dimpotrivă, hiperactivă, interacționează în mod negativ cu încercările de a concepe un copil sau de a duce sarcina până la capăt.
Testul pentru depistarea nivelului tiroxinei (T4)
Acesta este principalul hormon tiroidian, care are rol de creștere a metabolismului bazal și este crucial în procesele morfogenetice, de creștere și diferențiere celulară și tisulară. Cu alte cuvinte, un nivel optim al tiroxinei în organism sporește substanțial șansele de a concepe un copil sănătos.
Testul pentru stabilirea nivelului glucozei în sânge
Multe dintre gravidele care pierd sarcina în mod repetat au un nivel ridicat al glucozei în sânge. Înainte de toate, trebuie să știi că este vital să ții post negru cu 12 ore înainte de test: nu ai voie să mănânci nimic, ci doar să bei apă, cu înghițituri mici. Cu ajutorul acestui test se va putea stabili dacă suferi de diabet gestațional – una din principalele cauze pentru apariția avortului spontan. Sub tratament și cu regim adecvat, diabetul gestațional poate fi controlat, iar tu te poți bucura de aducerea pe lume a unui copil sănătos și voios.
Testul pentru diagnosticarea bolii celiace
Această afecțiune mai este cunoscută și sub numele de intoleranță la gluten și poate fi asimptomatică pentru unele persoane, deși, pentru majoritatea, debutează cu dureri abdominale. Chiar dacă până nu de mult se credea că boala celiacă afectează doar intestinele, în prezent se știe că intoleranța la gluten poate afecta și sistemul nervos, cel osteoarticular sau chiar cel reproducător. Dacă ești însărcinată și suferi de intoleranță la gluten, organismul tău nu se va putea hrăni corespunzător, iar cel mic nu va avea de unde să-și ia resursele de hrană. Este un motiv suficient pentru apariția unui avort spontan.
Testul pentru depistarea carenței de vitamina D
Deficiența de vitamina D este asociată cu multe afecțiuni apărute în timpul sarcinii, cum ar fi preeclampsia sau apariția unor infecții vaginale. De aceea, medicii recomadă mărirea aportului de vitamina D în timpul sarcinii – doza zilnică recomandată este de 10 micrograme, pe care le poți lua din alimente precum pește, lapte, cereale, ouă, ficat sau portocale. Expunerea (moderată și protejată) la soare ajută și ea la fixarea vitaminei D în organism.
Alte teste recomandate după avorturi spontane multiple:
– Teste multiple de sânge, care să dezvăluie diferite afecțiuni tăcute;
– Teste pentru depistare anomaliilor cromozomiale;
– Teste pentru depistarea sindromului ovarelor polichistice;
– Teste pentru verificarea structurii uterine (în acest caz, se folosește un aparat numit histeroscop, care sondează zona pelviană cu ajutorul ultrasunetelor).
