Aspenter în sarcină. În ce afecțiuni ale gravidei este obligatoriu și ce riscuri are

Monica Tătaru, redactor
aspenter in sarcina

Tratamentul cu Aspenter în sarcină asigură evoluția normală a acesteia, pe fondul existenței unor afecțiuni sau a unor riscuri, precum preeclampsia, diabetul, anumite boli autoimune sau în sarcinile gemelare. Ce este Aspenter, în ce condiții este recomandat gravidelor și ce efecte ar putea avea asupra mamei și fătului ne explică în interviul pe care îl puteți citi mai jos dr. Victor-Gabriel Rugină, medic specialist obstetrică-ginecologie. 

Totul despre mame: Ce este Aspenter?

Dr. Victor-Gabriel Rugină, medic specialist obstetrică-ginecologie
Dr. Victor-Gabriel Rugină, medic specialist obstetrică-ginecologie

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Aspenter conține ca substanță activă acidul acetilsalicilic (cunoscut și sub numele de Aspirină). Substanţa aparține unui grup de medicamente numit antitrombotice sau antiagregante plachetare. Plachetele (trombocitele) sunt celule sanguine, care participă la coagularea sângelui și sunt implicate în tromboză (formarea de cheaguri de sânge). Aspenter acționează prin prevenirea formării cheagurilor de sânge și este utilizat pentru:
– prevenirea coagulării în vasele mici (trofoblastice/placentare, miocardice, cerebrale). Este împiedicată astfel oprirea în evoluţie a sarcinii/ întârzierea în creşterea intrauterină, recurenţa infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral;
– reducerea riscului de infarct miocardic la pacienții cu angină pectorală sau cu factori de risc multipli. Vorbim despre: hipertensiune arterială, creștere ale valorii lipidelor din sânge (hipercolesterolemie), fumat, diabet zaharat și istoric familial;
– menținerea circulației sângelui după anumite intervenții chirurgicale (plastie vasculară și șunt coronarian).

Totul despre mame: Pentru ce afecțiuni medicul ginecolog recomandă unei gravide tratamentul cu Aspenter?

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Aspenter este recomandat la pacientele gravide cu risc crescut de preeclampsie/eclampsie sau atunci când aceasta prezintă cel puţin unul din factorii de mai următori:
– Istoric de preeclampsie/eclampsie la o sarcină anterioară
– Sarcină multiplă
– Hipertensiune preexistentă sarcinii
– Diabet tip I sau tip II
– Patologie renala cronică
– Boală autoimună (lupus eritematos sistemic, sindrom antifosfolipidic)
– Indice de rezistenţă crescut pe arterele uterine detectat la ecografia de trimestrul I

De asemenea, Aspenter se poate indica la pacientele gravide cu risc moderat de preeclampsie/ eclampsie sau atunci când cel puţin doi din factorii de mai jos sunt evidențiați în cadrul consultului:
– Nuliparitare
– Obezitate (indice de masă corporala > 30 kg/m2)
– Istoric familial de preeclampsie (mamă sau soră)
– Vârsta ≥ 35 ani
– Istoric personal patologic obstetrical (feţi cu greutate mică la naştere sau întârziere de creştere intrauterină, morţi fetale in utero, interval între sarcini > 10 ani)

Totul despre mame: Este recomandat ca o femeie care își dorește un copil, dar care este diagnosticată cu diferite afecțiuni (pentru care se prescrie Aspenter în timpul sarcinii), să urmeze tratamentul înainte de a rămâne însărcinata?

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Administrarea Aspenter-ului preconcepţional este utilizată de cele mai multe ori la pacientele cu infertilitate care vor urma proceduri de FIV (fertilizare in vitro) sau de IUI (inseminări intrauterine). În aceste cazuri, tratamentul cu Aspenter vizează atât efectul antiagregant plachetar (anticoagulant), cât şi cel antiinflamator. Scopul este de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul endometrului şi de a favoriza implantarea produsului de concepţie.

Totul despre mame: În ce perioadă a sarcinii este recomandat tratamentul cu Aspenter?

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Există controverse în privinţa acestui subiect. The American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG) concluzionează în ghidul eliberat în 2013 că iniţierea tratamentului ar trebui făcută între 12-28 săptămâni de gestaţie. Rezultatele cele mai bune se obțin înainte de 16 săptămâni. Tratamentul ar trebui să fie continuat până la termen cu o doză de 81 mg/zi.

Fetal Medicine Foundation (FMF) insistă asupra necesităţii începerii tratamentului în primul trimestru de sarcină şi asupra dozei de 150 mg/zi. La noi, se foloseşte cel mai frecvent doza de 75 mg/zi. Aceasta este recomandată până la vârsta gestațională de 32 săptămâni.

Totul despre mame: Care sunt riscurile asociate acestui tratament, atât pentru mamă, cât și pentru făt?

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Mama poate prezenta o serie de riscuri atunci când este prescris tratamentul cu Aspenter în sarcină. Contraindicații absolute sunt: alergia la Aspirină sau la Antiinflamatoare NonSteroidien (AINS), astmul bronşic – risc de bronhospasm, existența polipilor nazali – risc de bronhoconstricţie. De asemenea, sunt descrie și câteva contraindicații relative. Printre acestea se numără un istoric de patologie digestivă (ulcer peptic, gastric sau duodenal), în istoric o hemoragie genito-urinară, disfuncţie hepatică severă sau sângerare obstetricală prezentă.

În ceea ce privește riscul asupra fătului, până în acest moment, nu au fost evidențiate posibile efecte adverse. ACOG a concluzionat că riscurile fetale anterior descrise: anomalii congenitale, hemoragie intracraniană fetală, precum și riscul de închidere prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară subsecventă nu există. De aici, și indicaţia de menţinere a tratamentului cu Aspenter până la naştere.

Totul despre mame: Când ar trebui oprit tratamentul cu Aspenter? Ce se poate întâmpla dacă gravida continuă să ia Aspenter până în momentul nașterii?

Dr. Victor-Gabriel Rugină: Temerea obstetricienilor era că menţinerea tratamentului cu Aspenter în al III-lea trimestru de sarcină determină oligoamnios şi închiderea prematură a ductului arterial fetal cu risc de hipertensiune pulmonară neonatală. Din acest motiv, tratamentul era oprit la 30-32 de săptămâni de gestaţie.
Metaanalizele realizate la pacientele cărora le-a fost administrat Aspenter până la declanşarea naşterii nu au obiectivat o creştere a incidenţei acestor patologii.

Recomandarea mea este ca durata tratamentului să fie individualizată astfel: la pacientele cu indicaţii absolute, tratamentul să fie menţinut până la termen, şi la cele cu indicaţii relative până la 32 săptămâni de gestaţie.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa