Eram recent într-o măcelărie, stăteam la coadă (da, se mai întâmplă şi asta!), iar copilul meu insista să-i iau de la raionul alăturat un suc. N-am vrut să cedez, amintindu-i din minut în minut ce compot bun şi sănătos are acasă, dar în final am făcut-o: copil obosit, mamă obosită, coadă obosită, sucul promis ne-a înviorat brusc, cel puţin pe unul dintre noi – eu eram încă neîmpăcată. Nu pentru că cedasem, ci pentru că o făcusem în faţa unui aliment nesănătos, vândut drept produs fără zahăr şi fără coloranţi. Pe drumul spre maşină, i-am citit copilului lista de ingrediente de pe etichetă, gândindu-mă că întorc toată întâmplarea într-o lecţie despre alimente bune şi rele:
– Ţie îţi sună bine benzoat de sodiu, acid ascorbic, citrat de potasiu? Tu ştii ce sunt astea?
– Chimicale? (Semn că mai auzise despre asta)
– Exact! Sună apetisant? Înţelegi vreun cuvânt din ce ţi-am citit?
– Nu, dar sucul e bun…
Şi instantaneu o aromă de zmeură bine coaptă ne-a invadat maşina. „Fir-ar să fie”, îmi spuneam în sinea mea, „în timpul ăsta zmeura noastră proaspătă zace pe raftul de sus al frigiderului şi nu miroase nici pe departe atât de intens!”
Cum să lupţi cu gustul bun pe care îl au anumite produse nesănătoase
E bizar cum mai ales copiii, chiar şi cei neobişnuiţi cu semipreparate, dulciuri din comerţ sau fast-food, odată ce le gustă par să fie atraşi mai mult de ele decât de variantele lor originale, gătite în casă. Am citit că există o explicaţie pentru asta: se pare că ne naştem cu o predispoziţie pentru gusturi puternice, în general specifice alimentelor cu multe calorii, deoarece de-a lungul existenţei noastre ne-am luptat să facem rost de mâncare şi am căutat cele mai bogate surse de calorii pentru a supravieţui şi a rezista în perioadele în care accesul la hrană era limitat. În prezent mâncarea nu lipseşte, dar predispoziţia a rămas. Of!
Auzim peste tot că alimentele procesate şi foarte procesate conţin conservanţi şi coloranţi care sunt cancerigeni, provoacă probleme grave de sănătate, printre care obezitate, diabet, colesterol ridicat, anemie, ba chiar, după studii recente, astm şi depresie. Dar cumva sunt nişte informaţii care nu ajung unde şi cum trebuie, iar atracţia mâncării nesănătoase este în continuare mare, mai ales în rândul copiilor, dacă ne luăm după statistici: o treime din copiii lumii mănâncă zilnic fast-food.
Dar să nu disperăm. Atâta timp cât noi le creăm obişnuinţele culinare, e în puterea noastră să ne canalizăm copiii în direcţia sănătoasă, cel puţin până vor începe să-şi cumpere singuri mâncare (dar atunci deja ar trebui să fie „convertiţi” la stilul nostru). Manipulare? Poate, dar cu o cauză nobilă. Deci ce fac eu în direcţia asta? Haideţi să vă povestesc:
- Am grijă să cumpăr mâncare din surse cât mai naturale şi curate, să avem zilnic mâncare gătită de mine şi, bineînţeles, şi ceva dulce, ca să limităm tentaţia de a cumpăra semipreparate în drum spre casă. Dacă totuşi din varii motive (serviciu prelungit, vizite şi alte opriri prin oraş) nu ajung să fac nici măcar nişte paste – eterna noastră ieşire de urgenţă – şi se întâmplă să cumpăr mâncare gătită, iau produse pe care le gătesc şi eu în casă câteodată (pizza, nuggets, pui rotisat), astfel încât să îi pot explica copilului că mâncăm acelaşi lucru, dar nepreparat de mine, pentru că este un caz special. Fiind obişnuit cu aceste mîncăruri în varianta lor home-made şi desigur mai sănătoasă, copilul meu nu are senzaţia că am introdus o mâncare nouă şi deci nu îi creez o poftă nouă. Când va cere nuggets, îi voi găti eu. Desigur că aceste mâncăruri rapide, chiar şi făcute în casă, nu sunt opţiunea cea mai bună, dar, să fim realişti, e greu să avem o alimentaţie sută la sută sănătoasă. Atâta timp cât înlocuim tigaia cu cuptorul, facem noi aluatul şi evităm mezelurile şi premixurile, eu cred că deja ne aflăm în direcţia bună.
- Unul din motivele pentru care copiii aleg fast-food-ul este felul în care arată mâncarea – atractivă, prezentată ca să îmbie. Aşa că ar trebui să învăţăm ceva de aici şi să evităm să punem în faţa copilului farfurii cu conţinut neatrăgător. Eu m-am obişnuit să colorez de fiecare dată meniul, să ornez farfuriile cu verdeţuri, să las legumele cât mai întregi să se distingă, iar salata verde, de sezon sau de rădăcinoase (sfeclă roşie, morcovi, ţelină) să nu lipsească niciodată de la masă. Tot vorbind de aspect, fructele pe care i le servesc copilului o dată pe zi sunt diverse, din cel puţin două feluri la o masă, şi încerc să le aranjez ca un desert atractiv, tăindu-le în diferite forme şi aşezându-le cât mai fantezist.
- Să vă mai spun cum procedez când ajungem în situaţii în care chiar trebuie să mâncăm la un fast-food în lipsă de altceva, aşa cum ni s-a întâmplat chiar ieri, aflându-ne într-un oarecare oraş al patriei: în primul rând, reduc toppingul de extra-cheese de la pizza, iau varianta cu blatul cel mai subţire şi înlocuiesc mezelurile cu alte toppinguri mai sănătoase (ceapă, ciuperci, ardei gras). Dacă sunt doar hamburgeri în meniu, iau unul fără chiflă, fără garnitură şi cu multă salată, roşii sau ceapă. Orice carne ar fi, o aleg în variantă grill, nu prăjită. Nu iau supă cremă de la un fast-food pentru că nu sunt sigură că nu conţine agenţi de îngroşare. Şi, nu uitaţi, mâncarea de la fast-food, pe lângă faptul că are în exces tot ce nu trebuie (grăsimi de proastă calitate, zahăr, sare) nu conţine deloc fibre şi acesta este motivul pentru care nu ne dă senzaţia de saţietate, deşi porţiile sunt extralargi. Aşa că, dacă tot ajungeţi la un fast-food, nu cumpăraţi tot meniul.
În zilele noastre, surse de informare despre alimentaţia sănătoasă există din belşug, aşa că nu ne trebuie decât puţină voinţă, un dram de spirit gospodăresc şi inspiraţie în bucătărie pentru a transforma fast-food-ul într-un eveniment la fel de rar ca apariţia unui politician sincer la TV.
Tu cum te împaci cu fast-food-ul? Este o excepţie sau o regulă în viaţa familiei tale?