Ai un copil mofturos? Iată 10 cele mai mari greșeli ale părinților în alimentația copiilor

Părinții joacă un rol cheie în felul în care copiii își dezvoltă relația cu mâncarea. Iată câteva greșeli de evitat cu micuțul tău.

Laura Udrea, redactor
greșelile părinților în alimentația copiilor
Când copilul refuză mâncarea, ar trebui să ne întrebăm unde greșim noi, părinții. Relația copilului cu mâncarea poate fi urmarea unor obiceiuri proste pe care noi „i le-am predat“. FOTO: Shutterstock

    Noi, părinții, suntem responsabili pentru alegerile alimentare ale copiilor noștri. Felul cum noi ne comportăm față de mâncare – ce alegeri facem, cât de exagerați suntem față de mâncarea nesănătoasă – toate acestea vor modifica obiceiurile alimentare ale copiilor noștri. În ciuda bunelor noastre intenții, transmitem copiilor obiceiuri greșite în alimentație. Așa devin copiii mofturoși.

    „Maria este foarte selectivă cu mâncarea. Sau cel puțin așa credeam eu. După ce a împlinit 2 ani, a refuzat să mai mănânce legume. Cu fructele s-a certat chiar mai devreme. Prânzul ei constă din cartofi prăjiți cu ketchup. Refuză orice mâncare nouă, indiferent cât de atrăgător i-o prezentăm. Am încercat totul: povestea cu «deschide gura că vine trenul», am scos desertul din meniu și am ajuns să fugim după ea cu lingurița prin casă, numai să o vedem că mănâncă ceva. O vreme ne-am mințit că suntem creativi. De fapt, suntem disperați“, povestește Irina, mama Mariei.

    În ciuda bunelor noastre intenții, greșim. Sigur îi gătești cele mai sănătoase mâncăruri, dar tu mănânci alături de el? Am învățat de la părinții noștri că prânzul înseamnă 3 feluri de mâncare și îi obligăm să mănânce tot din farfurie. Ne rugăm de ei să mănânce, promițându-le recompense. Aproape nu știm care sunt preferințele lui în materie de alimente, pentru că îi oferim mereu aceleași feluri de mâncare. De teamă că n-o să-i placă altceva și că nu va mânca. Și toate astea ne transformă copiii în mofturoși. Dar să le luăm pe rând:

    GREȘEALA NR. 1: Suntem un prost exemplu pentru ei. Iar copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune

    Știi care e cea mai mare greșeală care le modifică și lor comportamentul față de mâncare? Tu să ții dietă, ori să bei doar o cafea și lui să-i oferi un mic-dejun consistent spunându-i că e cea mai importantă masă a zilei. Nu e greșit ce spui, e greșit ce faci! Dacă te-ar vedea mâncând alimente sănătoase, variate, dacă nu ar vedea grija ta legată de ceea ce mănânci sau, la polul opus, dacă nu te-ar vedea exagerând cu mâncarea, ar reacționa altfel la ora mesei. „Citește mesajul nutrițional pe care îl transmiți copilului și rescrie-l dacă este nevoie“, spune Jane Kauer, care studiază comportamentul alimentar al mofturoșilor la Centrul Monell Chemical Senses din Philadelphia.

    GREȘEALA NR. 2: „Hai, încă o linguriță…“ sau cum transformăm hrănirea într-o problemă de control

    Niciun fel de constrângere nu are ce căuta în educație. Nimeni niciodată nu va învăța ceva dacă va fi constrâns să o facă. Chiar dacă vor accepta mâncarea, o vor evita când li se va oferi ocazia.

    Începem să-i forțăm să mănânce de la prima linguriță de cereale. Dacă nu vor, îi forțăm – „Hai, doar o linguriță! Hai, încă una…“

    Când punem presiune pe ei să mănânce, transformăm hrănirea într-o problemă de control. „Nu mai este vorba despre mâncare, ci despre subminarea autonomiei unui copil“, spune dr. Betty Ruth Carruth, dietetician la Universitatea din Tennessee, Knoxville. Apoi continuăm să-i presăm când, după ce învață să se hrănească singuri, îi îndopăm cu mâncare, vârându-le pe gât tot ce le punem în farfurie. „La această vârstă, părinții au doar două obligații: să ofere de mâncare copiilor și aceasta să le asigure necesarul de substanțe nutritive. Copiii sunt responsabili pentru cât de mult sau dacă vor să mănânce“, spune Bryan Vartabedian, un gastroenterolog pediatru din Houston.

    GREȘEALA NR. 3: Oferim porții de „om mare“ într-o farfurioară de copil

    Două farfurii identice ca mărime. Doar porțiile diferă. Cea de-a doua reprezintă porția unui copil de 2 ani.

    Asociația Dietetică din Chicago, SUA, spune că porția unui copil se calculează după vârsta lui. Astfel, la 1 an, porția unui copil ar trebui să fie de o lingură dintr-un aliment (o lingură de mazăre, o lingură de piure), la 2 ani – 2 linguri și tot așa. Prea multă mâncare în farfurie poate descuraja un copil. Iar pentru un părinte poate fi dezamăgitor când vede tot o farfurie plină chiar dacă copilul a zis deja că nu mai poate.

    GREȘEALA NR. 4: „Dacă mănânci tot, primești ceva bun.“ Atunci, mâncarea nu e bună? Asta se va întreba copilul

    Să-i oferi ciocolată sau orice alt desert unui copil care și-a mâncat porția de broccoli este mită. Sau, mai bine spus, o altă formă de presiune. Copilul mănâncă din obligație, nu din plăcere, așteptând doar recompensa, anihilând psihic efectul sănătos al legumei. În plus, apare o altă problemă: când recompensa este ceva bun (desertul), îi transmiți de fapt că dulciurile sunt mai valoroase decât legumele sau carnea. Adică mâncarea de care chiar are nevoie.

    Cum să-l înveți bucuria gustului unei mese sănătoase dacă tu îi propui o recompensă dulce? Și cum îi poți oferi desert dacă el abia înghite mâncarea pe care i-ai oferit-o? Nu-i e foame, nu poate mânca nici desert! E logic, nu?

    GREȘEALA NR. 5: „Nu mănâncă roșii. Nu-i plac!“ Renunțăm mult prea repede când nu-i place un gust nou

    Prea mulți părinți s-au obișnuit să le ofere copiilor doar ceea ce s-au arătat interesați să mănânce fără să fie rugați sau obligați. Șnițele, cartofi pai și pizza. Cam atât conține meniul unui mofturos ai cărui părinți au preferat să aibă liniște și să nu mai insiste pe lângă el cu alte mâncăruri.

    Pediatrii au arătat că e nevoie de 10 până la 15 încercări de a împrieteni un copil cu un nou aliment. Ai încercat de atâtea ori să-i oferi o salată de roșii lângă șnițel, nu doar ketchup? „Ca să mănânce cât mai multe alimente diferite, unui copil trebuie să i se ofere alimente cât mai variate pentru a le cunoaște și a le alege“, spune dr. Leann Birch, psiholog pediatru.

    Treaba ta e să-i oferi, să-i pui în farfurie și apoi să ai răbdare și să urmărești cum se comportă cu fiecare aliment în parte. Îl ia în mână, îl stoarce între degete, apoi îl duce la gură. Îl scuipă. Aceasta a fost prima lor întâlnire. I-a cunoscut textura, mirosul și gustul. L-a scuipat azi. Dar în curând se vor împrieteni pe viață. Nu te frustra când îi urmărești acțiunile indecise, dar nici nu te bucura exagerat dacă reușește și acceptă un aliment nou.

    GREȘEALA NR. 6: „Nu-ți place… Îți pregătește mami altceva? Ce vrei să papi?“ Așa devin copiii mofturoși

    Este ușor să cazi în capcana de a găti fiecărui membru al familiei ceea ce îi place. Dar asta nu îmbunătățește obiceiurile alimentare, ba mai mult, te seacă de energie și îți răpește o mulțime de timp. Gătește aceeași mâncare pentru toți ai casei, dar lasă-i copilului posibilitatea să-și manifeste propriile plăceri – fără pieliță pe pulpele de pui, iar cartofi fierți nezdrobiți, chiar dacă ceilalți mănâncă piure. Asta îi oferă copilului un anumit control.

    Asigură-te că la fiecare masă există cel puțin un aliment pe care copilul mofturos îl cunoaște și-l place. Dacă nu vrea să mănânce, nu-l obliga. Nu va muri de foame dacă îl lași flămând câteva ore până la următoarea masă. Chiar dacă i se face foame, va înțelege care este consecința faptului de a refuza masa.

    GREȘEALA NR. 7: Prea multe gustări (nesănătoase) îi vor umple stomacul și va refuza masa

    Topește ciocolată într-o crăticioară pe foc și adaug-o peste bucățele de fructe. Vei obține o gustare sănătoasă. Oferă-i-o copilului după ce s-a răcit.

    Când vorbim despre gustări, la români trebuie stabilită mai întâi cantitatea. Gustare vine de la a gusta, adică a încerca gustul unei mâncări sau băuturi, ceea ce presupune o cantitate mică. Deci vorbim de o mâncare rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite ale zilei.

    Sensul figurat al cuvântului ne spune că este vorba și de plăcere, așadar gustările copilului ar trebui compuse din acele alimente care îi fac plăcere – ciocolată, pufuleți, sucuri – dar care îi asigură și substanțele nutritive de care are nevoie – fructe, legume, lactate. Aici e rolul tău, ca părinte, să găsești echilibrul între plăcere și nevoie. Îi place ciocolata? Oferă-i fructe în ciocolată! Îi plac pufuleții? Un pumn de-al lui de pufuleți, tăiați în mai multe bucățele, ca să pară mai mulți. Brânza zdrobită, cu un pic de miere, merge foarte bine cu fructele suculente. Încearcă! Iar dacă vrea suc, nu mai primește și altă gustare. Pentru că sucul e o gustare.

    GREȘEALA NR. 8: Preferăm, de dragul curățeniei, să-l hrănim cu lingurița în diversificare, furându-i plăcerea descoperirii gustului

    Primele întâlniri ale unui copil cu noi gusturi alimentare au loc când începe diversificarea. Și una dintre cele mai mari greșeli ale părinților în diversificare este îngrijorarea că aceste mese ar putea produce multă mizerie. „Hrănirea este o experiență multisenzorială (la care participă toate simțurile – văz, gust, miros, simțul tactil). Unui copil căruia nu i se permite niciodată să se joace cu mâncarea nu se va bucura de ea la fel de mult ca unul care descoperă distracția de a strânge în pumn banana sau biscuiții“, spune dr. Bryan Vartabedian, gastroenterolog pediatru în Houston.

    Ține minte: ceea ce ajunge în guriță este mai important în diversificare decât dacă reușește să folosească lingurița. Înarmează-te cu răbdare și fii tolerantă la mizeria care se face.

    GREȘEALA NR. 9: „Nu mănâncă, la masă trebuie să-l oblig să deschidă gura“. Sau când nu validăm gusturile copilului

    Nu există om pe lumea asta care să iubească orice fel de mâncare. Unora le plac doar aromele puternice, în special gustul amar. Pe de altă parte, există o frică naturală față de lucruri noi. Se numește neofobie, care se manifestă cel mai puternic în anii preșcolari. Când vine vorba despre mâncare, neofobia înseamnă frica manifestată față de noile alimente. Un astfel de copil va fi reticent nu doar la a gusta noi alimente, dar chiar și la a le atinge, refuzând să interacționeze cu ele. Așa apare încăpățânarea copilului de a încerca ceva nou, ajungând să primească aceleași tipuri de alimente și dezvoltând, treptat, o absență a dorinței de a mai încerca ceva noi. Astfel de copii sunt cei cărora le spunem – „Hai, încă o linguriță…“

    Părinții interpretează acest comportament ca fiind „mofturos“, însă de cele mai multe ori „este vorba doar de o perioadă normală de adaptare“, spune dr. Leann Birch, psiholog pediatru. Sfatul lui este să încercăm în continuare să-i oferim copilului acel aliment pe care îl refuză (de 10, 15 ori), iar dacă tot nu-i place, să acceptăm că este preferința copilului.

    „Identitatea alimentară este ceva ce trebuie să fie descoperit de fiecare persoană în parte și trebuie să ne respectăm și organismul și nevoile lui și preferințele. Nu trebuie să impunem. Mâncare nu se învață. Mâncare nu-i cu TREBUIE“, spune Mihaela Bilic într-un interviu pe care îl poți citi integral aici.

    GREȘEALA NR. 10: „Nu mănâncă aproape nimic, nici nu știu din ce trăiește?!“ Sau cum să-ți faci prea multe griji

    Chiar și copiii care preferă doar macaroane cu brânză ar putea să nu mănânce atât de prost pe cât cred părinții. „Când vorbim despre copiii noștri ca fiind «mofturoși», ajungem chiar să credem asta și să ne facem griji zilnic. De fapt, mulți dintre acești copiii sunt absolut normali, iar gusturile lor alimentare se vor îmbunătăți pe măsură ce cresc. Dacă un copil crește într-un ritm normal, chiar dacă e slăbuț, înseamnă că-și ia ce are nevoie din alimentele pe care le mănâncă“, ne liniștește dr. Vartabedian, gastroenterolog pediatru.

    Un exercițiu util, antistres pentru părinți, ar fi să-și noteze tot ce mănâncă micuțul lor – chiar dacă este vorba doar o mușcătură – în decursul unei săptămâni. Dacă există cel puțin o porție din fiecare grup de alimente (pâine, cereale, paste făinoase, orez și cartofi; fructe și legume; lactate; carne, pește, mazăre și fasole; grăsimi, sare și zahăr), lucrurile nu stau chiar atât de rău până la urmă.

    Ai mai jos un model pe care ți-l oferim pentru a putea completa tu ce mănâncă al tău copil într-o săptămână. Scrie tot ce mănâncă, apoi notează-ți câte porții din fiecare grup alimentar ajung în burtica lui. O să vezi, lucrurile nu stau rău deloc.

    Dacă ți-a plăcut acest articol despre alimentația copiilor, s-ar putea să fii interesată să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa