Există o glumă care circulă prin social media și care surprinde realitatea vacanțelor cu copii: „Călătorește cât mai mult și cât mai departe cu cei mici, ca să poată mânca șnițele cu cartofi prăjiți din toate colțurile lumii”. Pentru că poți să zbori câteva ore până la o destinație exotică, să cauți un restaurant cu specific local și să-i explici copilului că în fața lui se află ocazia perfectă de a încerca ceva nou. Iar copilul să se uite la meniu și să întrebe, foarte serios: „Au cartofi prăjiți?” De cele mai multe ori, răspunsul este da. Cartofii prăjiți sunt peste tot: în meniurile pentru copii din restaurante, la petreceri și chiar acasă, în zilele în care părinții vor să pună repede pe masă ceva ce copiii nu vor refuza. Dar cât de des pot apărea cartofii prăjiți în meniu fără să devină o problemă pentru alimentația celui mic?
O porție de cartofi prăjiți consumată din când în când nu transformă dieta unui copil într-una nesănătoasă. Contează însă cât de des apar în meniu, cum sunt pregătiți și, mai ales, ce mănâncă acel copil în restul timpului. În ghidul publicat în ianuarie 2026, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește patru principii de bază ale unei diete sănătoase: adecvare, echilibru, moderație și diversitate. Organizația recomandă ca baza alimentației să fie reprezentată de alimente neprocesate sau minim procesate și atrage atenția asupra limitării alimentelor bogate în grăsimi nesănătoase, zaharuri libere și sodiu. Tot OMS subliniază că obiceiurile și preferințele alimentare formate în copilărie și adolescență se păstrează adesea și la vârsta adultă.
Ce se întâmplă în timpul prăjirii
Cartoful în sine nu este motiv de îngrijorare. Contează însă ce se întâmplă cu el când îl prăjim și cât de des ajunge astfel în farfuria copilului. În timpul prăjirii, cartoful absoarbe ulei și devine mai bogat în calorii decât cartoful fiert sau copt. Astfel, o porție de cartofi prăjiți poate aduce semnificativ mai multă energie, fără să ofere în plus nutrienți esențiali în aceeași proporție. În plus, contează și uleiul folosit. Prăjirea repetată la temperaturi ridicate poate degrada uleiul și poate favoriza formarea unor compuși periculoși. Un alt aspect important este sarea adăugată după prăjire. Deși cartoful nu este în mod natural bogat în sodiu, o porție bine sărată, așa cum găsim la restaurante sau în meniurile de fast-food, poate contribui la un aport prea mare de sare.
Fiind gustoși, în timp, ei pot duce la formarea unei preferințe clare pentru alimente foarte sărate, grase și crocante, în detrimentul alimentelor mai nutritive. În general, cartofii prăjiți nu sunt mâncați alături de o salată și atât. În meniurile pentru copii, vin frecvent lângă nuggets, burgeri, șnițele, sosuri sau băuturi îndulcite. Iar dacă un copil mănâncă des astfel de combinații, mesele respective lasă mai puțin loc pentru legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, pește, ouă.
Mai există un motiv pentru care cartofii prăjiți nu ar trebui consumați foarte des: acrilamida
Dincolo de cantitatea de grăsime, există și un aspect mai puțin vizibil al prăjirii. Atunci când cartofii și alte alimente bogate în amidon sunt preparate la temperaturi ridicate, se poate forma acrilamida. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) consideră acrilamida o substanță cu potențial problematic, deoarece studiile pe animale au arătat că aceasta poate deteriora ADN-ul și poate crește riscul de cancer. La oameni, legătura dintre consumul de acrilamidă din alimente și apariția cancerului nu este însă demonstrată. Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) face aceeași distincție: acrilamida a produs cancer la animale de laborator la niveluri de expunere mult mai mari decât cele întâlnite în alimente, iar instituția continuă să studieze ce semnificație au pentru oameni cantitățile mult mai mici provenite din dietă. FDA nu recomandă renunțarea la alimentele prăjite, coapte sau rumenite, ci o alimentație variată și măsuri rezonabile pentru reducerea expunerii. Potrivit evaluărilor EFSA, expunerea copiilor la această substanță nu se face doar prin consumul de cartofi prăjiți, ci și prin pâinea moale, cerealele pentru micul dejun, biscuiții și produsele crocante din cereale.
Interzicem sau limităm consumul de cartofi prăjiți?
Ideea de a elimina complet din alimentația copiilor preparatele considerate mai puțin sănătoase poate părea cea mai sigură alegere, însă dr. Oana Ciuhureanu-Merchea, medic specialist în medicină de familie, cu supraspecializare în nutriție și dietetică, spune că recomandă o abordare bazată pe echilibru, diversitate și moderație: „Cartofii prăjiți nu trebuie transformați într-un aliment «interzis», dar nici nu ar trebui să facă parte din alimentația de zi cu zi a copilului. Ideal este să rămână un aliment consumat ocazional, de exemplu o dată pe săptămână sau chiar mai rar, în contextul unei alimentații echilibrate”, spune medicul.
De aceea, o porție mâncată într-o sâmbătă la restaurant și cartofii prăjiți puși pe masă de trei sau patru ori într-o săptămână sunt două situații diferite. În primul caz vorbim despre o excepție într-un meniu care poate fi foarte echilibrat. În al doilea, preparatul începe să ocupe constant locul altor alimente de care copilul are nevoie.
Air fryer sau baie de ulei?
Aici trebuie evitată o altă capcană: ideea că orice aliment făcut la air fryer devine automat „sănătos”. Avantajul practic al aparatului este evident și este exact cel indicat de medicul Oana Ciuhureanu-Merchea: „Contează foarte mult și modul de preparare. Acasă putem alege cartofi preparați la cuptor sau la air fryer, în locul prăjirii în baie de ulei.”
Când vorbim despre acrilamidă însă, metoda de gătire nu este singurul factor. EFSA arată că temperatura, durata, gradul de rumenire, materia primă și condițiile de preparare pot modifica nivelul final. În analiza datelor disponibile, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor menționează inclusiv teste realizate de industrie și organizații de consumatori în care friteuzele cu aer cald au produs niveluri de acrilamidă mai mari decât prăjirea convențională în ulei. Instituția precizează însă că nu a evaluat validitatea acelor rezultate, motiv pentru care ele nu pot fi transformate într-un verdict de tipul „air fryer-ul produce mai multă acrilamidă”.
Contează ce pui lângă cartofi în farfurie
O porție de cartofi nu trebuie să ocupe toată farfuria și nici să vină obligatoriu în formula clasică „cartofi + șnițel/ nuggets + ketchup + suc”. Dacă familia alege cartofi într-o anumită zi, masa poate fi completată cu legume și cu o sursă de proteine – pește, carne, ouă sau leguminoase.
Nu este nevoie, așadar, ca părintele să transforme masa într-un calcul permanent sau să intre în panică pentru că cel mic a cerut cartofi prăjiți la restaurant. Mult mai relevant este să privească săptămâna în ansamblu: cât de des apar alimentele prăjite, câte legume și fructe mănâncă cel mic, cât de variate sunt mesele și ce alimente au devenit rutină. „Un copil poate mânca ocazional cartofi prăjiți fără ca acest lucru să transforme alimentația sa într-una nesănătoasă. Să nu uităm că alimentația sănătoasă și relația cu mâncarea se învață din familie în copilărie”, conchide medicul specialist Oana Ciuhureanu-Merchea.
