Până a avea o familie, gestionarea finanțelor era simplă: salariul de la principalul loc de muncă mergea pe cheltuielile lunare, iar ce câștigam din colaborări auxiliare depozitam într-un cont de economii pentru vacanțe sau zile negre. Am avut parte de ambele, și de vacanțe, și de zile negre, apărute odată cu criza din 2008. Socotelile pe care ți le faci singur sunt ușoare. Când însă apare familia, și mai ales unul sau doi copii, matematica simplă se complică infinit. De aceea, am căutat câteva instrumente inteligente care să-mi vină în ajutor.
Gestionarea finanțelor e o treabă delicată când în ecuație intră doi adulți care, de cele mai multe ori, au viziune foarte diferită despre economisirea banilor, valoarea lor și pe ce să fie cheltuiți. Așa că, prima noastră ajustare financiară pe care a trebuit să o facem a fost să înțelegem cât de diferit vedem lucrurile, de ce le vedem așa și unde e acel mijloc între stilurile noastre de a cheltui/economisi.
Doi oameni, un buget
Bancurile vorbesc despre femeile mână-spartă. În cazul nostru, până la căsătorie, eu am pus mereu o sumă cât de mică deoparte, chiar și pe vremea când trăiam doar din bursă. După ce am devenit o familie, m-am surprins că adoptasem rapid stilul soțului. Cheltuiam cât câștigam, iar pentru eventualele cumpărături mai mari nu economiseam, ci ne împrumutam.
Ne-a luat câțiva ani de modelari, iar lui de lecturi despre inteligența financiară pentru a ajunge la concluzia că a economisi nu este semn de zgârcenie, ci de cumpătare și poate oferi un confort psihologic, mai ales în vremurile instabile în care trăim. Mai mult, că a pune bani deoparte nu stă în calea carpe diem (trăiește clipa) la care ține atât de mult soțul meu.
Când parcă hora cu doi pași înainte unul înapoi în educația noastră financiară s-a stabilizat la un ritm previzibil, ecuația s-a complicat din nou, cu venirea pe lume a primului copil și toate cheltuielile aferente. Apoi al celui de al doilea. Atunci am decis să aplicăm un prim instrument care să ne ajute în gestionarea finanțelor.
Tabel de cheltuieli
Am creat un tabel în care am notat fiecare sumă cheltuită. La finalul lunii, am putut evalua pe fiecare categorie, câți bani s-au dus, care au fost cumpărături de impuls și care erau cu adevărat necesare, cât de mult cheltuim pentru o relaxare de moment și cât ne permitem să punem deoparte în acest ritm de consum.
Prima tentație a fost să spunem că am cheltuit mult pentru că a fost o lună de excepție din a,b,c,d motive, dar în lunile următoare în care am continuat tabelul, am observat că într-adevăr, totalul care ne-a ieșit în prima lună se repetă cu variațiuni destul de mici.
Următoarele luni cu notițe ne-au ajutat să vedem dacă suma pe cheltuielile zilnice este cât de cât constantă, pentru a o putea prevedea încă de la începutul lunii. La fel am făcut și cu cheltuielile de întreținere, cheltuieli cu grădinița și școala copiilor, abonamente, benzină. Apoi ne-am gândit dacă avem cum să micșorăm măcar câte puțin acele cheltuieli. De exemplu, pentru mâncare, am renunțat să mergem o dată la câteva zile la magazin, ci mergem o dată pe săptămână cu o listă atent întocmită, pe baza notițelor făcute imediat ce un produs necesar se consuma. În acest mod nu uitam nimic din ce ne trebuia, dar nici nu ne aruncam (la fel de mult ca fără listă) să luăm lucruri care nu ne sunt cu adevărat necesare.
Evaluarea cheltuielilor
Din aceste concluzii, am creat al doilea instrument. Un tabel cu cheltuielile previzibile și constante (plus minus) ca sumă. Acesta ne-a ajutat în gestionarea finanțelor, mai exact, să vedem care este minimumul necesar nouă pentru a ne putea întreține și cât ne rămâne pentru mici plăceri, ieșiri în oraș, cheltuieli mai mari, dar rare, vacanțe și economii.
Desigur, la început, tabelele pe care le făceam erau rudimentare. Fiind doi adulți în casă, în fiecare seară îmi întrebam și soțul despre cheltuielile lui. Nu exclud că îi mai scăpau din vedere unele. Acum ne-am orientat spre aplicații pe telefon care ne ajută să ne notăm toate cheltuielile, să tragem concluzii și chiar primim sfaturi de a economisi.
Gestionarea finanțelor pentru junior
Pentru că și fiul nostru de șase ani a observat că în fiecare seară avem ”ședință despre bani” am profitat de acest fapt să îi povestim pe înțelesul lui cu ce ne ajută aceste discuții, de ce este bine să economisești și ce înseamnă inteligența financiară. Drept rezultat, copilul și-a creat propria pușculiță. Iar noi am decis ca suma pe care o primește din alocații să o transferăm lunar pe un cont separat.
Am început să ne interesăm care ar fi cel mai potrivit tip de cont și la ce bancă, pentru fiul nostru. Ne-am oprit la Cont de economii Junior de la UniCredit Bank. Pentru acesta, copilul a primit un card de debit Mastercard Young. De asemenea, am depus 100 de lei într-un cont de economii Junior în lei. Este un card excelent pentru a ajuta un copil să se obișnuiască cu plata cu cardul.
În plus, contul are comision zero la deschidere, administrare sau închidere.
Câte puțin în fiecare lună
Suma lunară care ajunge în contul copilului nu este mare, dar, în timp, aceasta va deveni consistentă. Până atunci, noi, ca părinți ne-am propus să-l învățăm pe copil să înțeleagă pe deplin valoarea banilor, cum să-și gestioneze inteligent finanțele și cât de important este să economisești câte puțin în fiecare lună.
Când era mic, odată am avut cu fiul meu acest dialog:
– Mami, vreau un avion ala mare ca cel care zboară acum.
– Nu are mama bani de avioane așa de mari
– Dar tu du-te la bancomat și scoate.
Acum, că are propriul card și cont înțelege mai bine că nu poți scoate de pe card oricât, ci doar atât cât ai economisit, și că doar după un efort mic, dar de durată își poate îndeplini dorințele. Visul de a avea avion personal a rămas în urmă, acum vrea să devină inventator și să creeze pastila ”Tinerețe fără bătrânețe”. Ca părinți, putem să-i încurajăm creativitatea și să economisim în fiecare lună pentru ca visele lui (din ce în ce mai realizabile, sperăm) să aibă șanse mai mari să capete formă reală.
