articol susținut de

Confesiunea unui mame cu credit pe 30 de ani. „Creditul acesta, deși avem venituri modeste, nu ne-a îngrădit, ci ne-a dat libertate”

Ileana Mirescu
familie în casă nouă
Când ai copii, mici sau mari, ai nevoie de spațiu ca de aer.

Am visat tot timpul să am copii mulți și casă mare. Mă uitam cu jind la familiile din filmele americane, cu 3, 4 copii, living unde se aduna familia la taclale, bucătărie mare, cu insulă, în care să-ți fie mai mare dragul să faci supe și clătite pentru cei mici, dormitoare separate pentru copii și adulți și curte plină de flori în care să se joace copiii și câinele familiei.

Eu am crescut în apartamente cu 2, ulterior 3 camere, în care eram nevoită să împart camera cu fratele meu, prilej de lupte permanente și frustrări, mai ales în perioada adolescenței.

După căsătorie, când a venit momentul în care a trebuit să decidem unde vom locui pe termen lung, evident că realitatea ne-a izbit în față. Casele din filme sunt pentru jucători din altă ligă, nu pentru doi tineri visători, ca noi, care muncesc la companii mici, pe salarii medii, și care își doresc nu doar căsuța lor, dar și bani pentru călătorii și concedii.

O decizie complicată odată cu apariția copilului: casă sau apartament mai mare?

Timp de doi ani, ne-a fost greu să luăm o decizie. Locuiam în garsoniera soțului, și, pentru că stăteam destul de puțin pe acasă, faptul că aveam un spațiu minuscul nu ne deranja prea tare. Când am aflat însă că sunt însărcinată, am știut că trebuie să ne hotărâm și să facem în așa fel încât să ne oferim mai mult spațiu. Poate nu pentru patru copii, cum ne doream la început, dar măcar pentru doi.

Soțul meu, mai precaut din fire, ar fi vrut să luăm un apartament cu 3 camere, iar dacă familia se lărgea mai mult, să căutăm ulterior patru camere sau chiar casă. Eu, mai visătoare, încă suspinam după casa cea mare, bucătăria cu insulă, livingul cu canapea, curtea în care aleargă copiii și cățelul…

Am studiat piața, am făcut calcule peste calcule și simulări peste simulări, ne-am certat și ne-am împăcat de zeci de ori pe această temă și, în cele din urmă, am decis să căutăm efectiv locul care să semene cu ”acasă” și să vedem apoi ce opțiuni financiare avem.

Altă decizie complicată: cu credit sau fără?

Fără credit și vânzând garsoniera (suma împărțindu-se între soțul meu și fratele lui), cu economiile noastre și banii de la nuntă păstrați special pentru casă, ne-am fi permis cel mult un apartament cu două camere, într-o zonă fără creșe și fără grădinițe grozave și, mai ales, fără parc în apropiere. Cu credit, puteam spera la mai mult.

Am început să vizionăm apartamente mici și mari, dar și case la marginea orașului. Era deja târziu, sarcina avansa, începusem să cumpărăm lucuri pentru fetița ce urma să se nască, iar garsoniera arăta mai degrabă ca o debara. Am văzut apartamente vechi, încărcate de mobilă la fel de veche, și mă îngrozea gândul că renovarea ne-ar mai ține luni buni în garsonieră. Am văzut apartamente mai noi, amenajate relativ modern, cu finisaje ce păreau de calitate, însă nici unul nu m-a convins. Și nu doar eu eram frustrată și nemulțumită (în luna a șasea de sarcină și cu hormonii vraiște nici nu e greu), ci și soțul meu, care găsea cusururi majore peste tot.

Soluția câștigătoare

Până într-o zi, când am vizitat un complex cu duplexuri la marginea orașului, finalizat de câțiva ani, cu infrastructură decentă, aspect civilizat și plin de familii cu copii. Duplexul scos la vânzare fusese locuit de o familie cu doi copii care se muta în străinătate, avea o curte mică, cu leagăne, living, trei dormitoare și două băi. Am simțit de cum am intrat pe poartă că acolo este locul nostru.

După vizionarea casei, le-am cerut voie proprietarilor să facem niște fotografii, iar seara, acasă, le-am studiat îndelung, pentru a ne convinge că luăm o decizie rațională, și nu una emoțională. Mai ales că, pentru a obține banii de casă, era clar că se impunea un credit pentru o perioadă lungă. Am făcut din nou calcule, din nou simulări, am mers din nou în cartier pentru a sta de vorbă cu vecinii pentru a afla toate dezavantajele zonei și, în cele din urmă, am făcut pasul cel mare.

Avantajele unui spațiu mare

Luna a noua de sarcină m-a prins aranjând și amenajând cu un entuziasm cum nu mai simțisem vreodată. Simțeam că pregătesc cuibul nu doar pentru fetița ce urma să vină, ci și pentru noi, ca familie, cu priorități și nevoi diferite față de cele de până acum. Ideea unui credit pe perioadă lungă m-a speriat la început și am crezut că rata lunară ne îngrădește și ne limitează. Dar nu a fost deloc așa. La trei ani de la momentul achiziției, cu doi copii mici și un câine alături, pot spune că această opțiune financiară ne-a adus libertate, tradusă prin:

  • loc suficient pentru tot ce are de depozitat o familie (iar când există și copii, nevoia aceasta e uriașă)
  • spațiu personal pentru fiecare membru al familiei
  • camere suficiente pentru ca unul dintre părinți să se poată odihni câteva ore fără să fie deranjat după o noapte nedormită
  • loc suficient pentru a putea păstra cât de cât ordinea
  • spațiu pentru a primi prietenii în vizită
  • spațiu pentru a-i caza și pe bunici când vin în vizită sau când e nevoie de ajutor
  • curtea ne-a ajutat să câștigăm timp și să economisim bani, pentru că deplasările în parc au fost limitate. Avem aer curat și spațiu verde la noi acasă, iar copiii din vecini sunt parteneri perfecți de joacă.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa