Noi studii arată că vârsta la care fetele au prima menstruație este în scădere, iar expunerea la aerul toxic este unul dintre motive. Printre efectele posibile ale pubertății precoce se află inclusiv riscul de cancer de sân și ovarian.
De câteva decenii, oamenii de știință din întreaga lume sunt tot mai preocupați de faptul că fetele intră în etapa pubertății la vârste mult mai mici comparativ cu generațiile anterioare. Momentul primei menstruații, precum și începerea dezvoltării sânilor, schimbări semnificative care marchează debutul adolescenței, par să aibă loc din ce în ce mai devreme.
Conform unui studiu realizat recent și citat de BBC, în SUA, fetele născute între 1950 și 1969 au avut prima menstruație, în medie, la vârsta de 12 ani și 5 luni. În schimb, fetele născute la începutul anilor 2000 au avut prima menstruație, în medie, la 11,9 ani. Aceeași tendință a fost observată și în alte părți ale lumii, susțin oamenii de știință în studiul menționat. Tot ei atrag atenția că numărul fetelor care prezintă semne de pubertate precoce – fie dezvoltarea sânilor, fie menstruația înainte de vârsta de opt ani – a crescut de 16 ori între 2008 și 2020. „Observăm că vârstele în scădere la pubertate sunt chiar mai pronunțate în grupurile cu statut socio-economic scăzut și în grupurile etnice minoritare,” spune Audrey Gaskins, profesor asociat la Universitatea Emory din Atlanta, SUA, citat de BBC.
- CITEȘTE ȘI: La ce vârstă trebuie să vină prima menstruație?
Implicațiile pubertății precoce asupra fertilității
Cercetătorii sunt preocupați și de implicațiile pubertății la vârste mici. Acest fenomen poate avea o serie de consecințe pe termen lung în viața adultă. Pe de o parte, s-ar putea reduce perioada de fertilitate, în special dacă femeile cu pubertate precoce intră la menopauză mai devreme, iar pe de altă parte s-ar putea scurta speranța de viață, pentru că pubertatea precoce este asociată cu un risc mai mare de boli precum cancerul de sân și ovarian, obezitate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.
Brenda Eskenazi, profesor de sănătate publică la Universitatea California, Berkeley, descrie una dingtre ipotezele de lucru: dacă celulele corpului sunt expuse la niveluri circulante de hormoni sexuali, cum ar fi estrogenul, pentru o perioadă mai lungă de timp, acest lucru poate crește riscul de dezvoltare a tumorilor, deoarece acești hormoni stimulează creșterea celulară. „Există unele teorii conform cărora o fereastră mai lungă de expunere la hormoni crește riscul de cancere ale sistemului reproductiv,” spune cercetătoarea.
Există și posibile consecințe sociale. Eskenazi subliniază că fetele care intră în etapa pubertății mai devreme sunt, de asemenea, mai susceptibile să devină active sexual mai devreme. „Este o situație înfricoșătoare în Statele Unite, unde există tendința ca avortul să devină ilegal și contracepția să nu fie disponibilă,” spune ea. „Asta va duce la mai multe sarcini nedorite în rândul adolescentelor, așa că acest cumul de factori este înfricoșător.”
- CITEȘTE ȘI: Pubertatea precoce – cauze şi simptome. Tulburările emoționale, efect al pubertății precoce
Pubertatea precoce, provocată de obezitate și poluare
Dar de ce este accelerată, totuși, dezvoltarea copiilor? Debutul pubertății este dictat de două rețele de comunicare extinse din corp, cunoscute sub numele de axe hipotalamo-hipofizo-adrenale (HPA) și hipotalamo-hipofizo-gonadale (HPG). Ele conectează o regiune a creierului numită hipotalamus, care reglează diverse funcții corporale esențiale, de la foame la controlul temperaturii, cu diferite glande care secretă hormoni.
Gaskins spune că până acum 10-20 de ani, oamenii de știință presupuneau că singura cauză a pubertății premature era obezitatea infantilă, proteinele produse de celulele adipoase numite adipokine jucând un rol în stimularea axelor HPA și HPG. „Doar recent oamenii și-au dat seama că asta nu explică totul și că trebuie să existe și alți factori implicați”.
Jurnaliștii de la BBC mai scriu că o serie de studii din ultimii trei ani au mai indicat o cauză a pubertății precoce – poluarea. Multe dintre aceste cercetări au fost realizate de oamenii de știință din Coreea de Sud, unde Seoul, Busan și Incheon se află printre primele 100 de orașe cele mai poluate din lume, conform indexului IQAir. Printre principalii vinovați par să fie gazele toxice, cum ar fi dioxidul de sulf, dioxidul de azot, monoxidul de carbon și ozonul, toate acestea fiind eliberate în aer fie prin emisiile vehiculelor, fie prin deșeurile produse de fabrici.
Particule fine care ajung în placentă și ovare
În 2022, un studiu realizat de oamenii de știință din Polonia, o țară cunoscută pentru calitatea slabă a aerului din cauza prevalenței fabricilor care ard cărbune, a examinat datele de la 1.257 de femei și a găsit o legătură între o expunere mai mare la gazele de azot și menstruația care apare înainte de vârsta de 11 ani. Poate și mai îngrijorătoare sunt particulele fine (PM), particule care sunt mult prea mici pentru a fi văzute, dar care sunt eliberate în aer din surse variind de la șantiere de construcții la incendii de vegetație, centrale electrice, motoare de vehicule și chiar drumuri nepavate, prăfuite.
În octombrie 2023, Audrey Gaskins, profesor asociat la Universitatea Emory din Atlanta, SUA, alături de colegii săi, au descoperit că fetele din SUA expuse la cantități mari de PM2.5 – definite ca particule cu un diametru mai mic de 2,5 μm – și PM10, atât în uterul mamei lor, cât și în timpul copilăriei, sunt mai susceptibile să aibă prima menstruație la o vârstă mai timpurie. „Particulele PM2.5 pot pătrunde destul de ușor în fluxul sanguin,” spune Gaskins. „Le inhalezi în plămâni, nu sunt filtrate cum ar fi unele dintre particulele mai mari, și pot ajunge apoi în diferite organe. Am văzut anumite particule PM2.5 acumulându-se în placentă, țesuturile fetale, ovare, pot ajunge peste tot.”
Substanțele chimice aflate în aceste particule fine sunt capabile să interacționeze cu receptorii pentru diferiți hormoni implicați în dezvoltare – în special androgen și estrogen, iar acest lucru poate declanșa o reacție în lanț, care duce la inițierea pubertății.
„Aceasta a fost ipoteza noastră principală, că fetele care au avut o expunere mai mare la PM2.5 au fost, de asemenea, expuse la mai multe substanțe chimice care fie imitau estrogenul, fie perturbau semnalele regulate ale axei HPA, determinând corpul să intre în pubertate mai devreme,” spune Gaskins. În același timp, este probabil să fie implicați mulți factori diferiți în pubertatea precoce. Gaskins sugerează că dovezile referitoare la PM2.5 și alți poluanți sunt doar un exemplu de cum substanțele chimice nocive din mediu pot penetra corpul, stimulând schimbări hormonale de anvergură.
O altă sursă majoră de substanțe chimice care pot perturba procesele hormonale ale fetelor aflate înainte de pubertate o reprezintă produsele de îngrijire personală. Brenda Eskenazi, de la Universitatea din California spune că există încă o serie de necunoscute privind efectele microplasticelor (particule mici de plastic care pătrund în organism) și ale schimbărilor climatice asupra dezvoltării copiilor, dar că tendința scăderii vârstei pubertății este una foarte reală și că ar putea fi explicată printr-o „combinație multifactorială de substanțe chimice din mediu, obezitate și probleme psihosociale”.
