Pubertatea precoce apare atunci când un corpul unui copil începe să se transforme, înainte de vreme, trecând la particularităţile unui adult. Ce înseamnă prea devreme? În unele cazuri vorbim chiar și de vârsta de 7 ani, avertizează specialiștii! Dar ce anume cauzează apariţia pubertăţii precoce, care sunt efectele sale și cum putem ține în frâu acest fenomen? Iată ce spun studiile.
Vârsta pubertăţii a scăzut simţitor în ultimul secol şi continuă să scadă în continuare. Potrivit unui studiu din 1997 condus de Marcia Herman-Giddens, în anii 1860 vârsta medie la care fetele ajungeau la pubertate era de 16,6 ani. În 1920, a scăzut la 14,6 ani, ână în 1980, ajunsese deja la 12,5 ani, iar în 2010 era de 10,5 ani. Însă sunt studii care arată că pubertatea poate să se manifeste și la 7 ani în cazul fetelor şi că acest lucru poate depinde și de originile copilului. De exemplu, la fetiţele afro-americane pubertatea se instalează mai repede decât în cazul celor cu origini caucaziene.
Oricare ar fi vârsta la care începe să se manifeste, pubertatea precoce afectează din ce în ce mai mulţi copii din întreaga lume. Sunt voci care susțin că totul se întâmplă din cauza alimentelor ultra-procesate, mai ales a cărnurilor tratate cu hormoni. Dar există multe alte cauze.
Mecanismul instalării pubertăţii
Pentru a înţelege ce anume cauzează apariţia pubertăţii precoce, să vedem mai întâi ce declanşează pubertatea în mod normal. În general, vârsta optimă la care începe pubertatea este de 10-11 ani la fete şi 11-12 ani la băieţi. Întregul proces porneşte de la creier, mai exact de la hipotalamus, care produce GnRH, hormonul eliberator al gonadotropinelor. Acesta acţionează asupra glandei pituitare (hipofiza), care eliberează alţi doi hormoni: LH (lutropina) şi FSH (folitropina). Aceştia din urmă stimulează ovarele să producă estrogen (hormoni implicaţi în creşterea şi dezvoltarea caracteristicilor sexuale feminine) și, în cazul băieților, testiculele să producă testosteron (hormoni responsabili cu creşterea şi dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine). Așa apar schimbările fizice specifice pubertăţii. Atunci când întregul proces începe mult mai devreme decât în mod normal, putem vorbi despre două tipuri ale pubertăţii precoce: centrală și periferică.
Pubertatea precoce centrală
În mod normal, în cazul acestui tip de pubertate nu există cauze concrete care să fie responsabile de schimbările apărute. Procesul iniţierii pubertăţii urmează exact paşii descrişi mai sus, doar că se declanşează mai devreme. Foarte rar, pubertatea precoce centrală este provocată de afecţiuni medicale. Poate fi vorba despre o tumoră la nivelul sistemului nervos central, un defect congenital al creierului, un traumatism la nivel cranian sau o infecţie precum encefalita sau meningita. Alte cauze pot fi hipotiroidismul, hiperplazia adrenală congenitală sau sinfromul McCune-Albright.
Pubertatea precoce periferică
Numită şi pseudo-pubertate precoce, pubertatea precoce periferică apare fără ca glanda pituitară să fie implicată în proces. În acest caz, simptomele dezvoltării pubertale sunt declanşate de producţia de estrogen şi testosteron din cauza unor probleme medicale locale (a ovarelor, a testiculelor, a glandelor adrenale sau a glandei tiroide). O altă cauză poate fi expunerea la surse externe de estrogen sau testosteron. La fete, pubertatea precoce periferică poate fi produsă şi de o cistită ovariană sau de o tumoră ovariană. În cazul băieţilor poate fi produsă inclusiv de o afecţiune rară, numită precocitate sexuală independentă de gonadotropină, care duce la producerea de testosteron între vârsta de 1 şi 4 ani.
Simptomele pubertăţii precoce
Înstalarea pubertăţii precoce în cazul fetelor poate fi indicată de dezvoltarea sânilor (telarha) şi dezvoltarea pilozității pubiene (pubarha). Apariţia primei menstruaţii (menarha) are loc de obicei la 2-3 ani de la apariţia acestor prime semne. Printre simptomele pubertăţii precoce la băieţi se numără mărirea testiculelor şi a penisului, apariţia pilozității faciale și pubiene, precum şi îngroşarea vocii. Alte semne, comune ambelor sexe, sunt apariţia părului axial, a acneei şi a transpiraţiei urât mirositoare, specifice adulților.
Semnele pot fi înșelătoare
Lucrurile nu sunt, totuşi, atât de simple. Faptul că unui copil îi creşte păr pubian la o vârstă relativ fragedă nu înseamnă neapărat că este vorba despre pubertate precoce. Academia Americană de Pediatrie atrage atenţia că trebuie făcută distincţia între pubertate precoce şi o altă afecţiune, numită adrenarha prematură. Aceasta din urmă apare înainte de vârsta de 6 ani şi se caracterizează tot prin apariţia părului pubian (la ambele sexe) şi, uneori, a celui axial, dar nu presupune şi dezvoltarea sexuală. Deci nu este vorba despre pubertate precoce şi, de obicei, nici nu necesită vreun tratament. La fel, în cazul dezvoltării sânilor, poate fi vorba despre telarhă precoce. Aceasta este des întâlnită la fetiţele mai mici de 3 ani şi este cauzată de hormonii estrogeni proveniți de la mamă în primele luni de sarcină.
Diagnosticarea
Pentru că pubertatea precoce poate să apară ca urmare a unor afecţiuni medicale serioase, diagnosticarea corectă este foarte importantă. Un simplu examen medical sau recomandarea de a nu-i mai oferi copilului carne sau lactate, nu sunt suficiente. Este nevoie de analize de sânge sau de urină pentru determinarea nivelului hormonilor sexuali din organism. De asemenea, medicul poate solicita şi o radiografie de pumn, pentru a determina vârsta osoasă.
Apoi, dacă diagnosticul este într-adevăr cel de pubertate precoce, va fi nevoie de alte examene imagistice, pentru a verifica prezenţa unor anomalii la nivelul altor organe, anomalii ce pot conduce la iniţierea pubertăţii mai devreme decât în mod normal. Aceste analize suplimentare sunt extrem de importante, mai ales în cazul băieţilor. La fetițe, cauza cea mai frecventă a pubertăţii precoce este idiopatică, adică independentă de alte boli ale organismului, și de natură benignă. În schimb, printre băieţi sunt mai frecvente cazurile de anomalii la nivelul sistemului nervos central, ca declanşator al pubertăţii precoce centrale.
Factori de risc
Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce numărul cazurilor de pubertate precoce este în creştere. Până în prezent a fost stabilită o legătură clară între această afecţiune şi indicele de masă corporală, în special în cazul fetelor. Grăsimea este un organ endocrin, iar copiii cu o greutate peste medie pot sintetiza, din această cauză, estrogen în exces. Așa cum arată studiile, cu cât copiii au un indice de masă corporală mai mare în jurul vârstei de 3 ani, cu atât creştea riscul de apariție a pubertății precoce câțiva ani mai târziu.
Sexul copilului este unul dintre factorii de risc: fetele sunt mult mai predispuse pubertăţii precoce decât băieţii. Afecţiunea are şi o componentă genetică, mai ales în cazul băieţilor: poate fi transmisă de la tată la fiu sau de la bunicul matern la fiu – caz în care mama nu va fi afectată. Unele studii arată şi o legătură între nivelul scăzut de vitamina D din organism şi declanşarea prematură a pubertăţii.
Expunerea la hormoni şi substanţe chimice
Studiile mai arată că pubertatea precoce poate fi provocată şi de expunerea copilului la diverși hormoni sexuali, pesticide sau unele substanţe chimice. Însă nu s-a putut stabili cu certitudine măsura în care acestea influențează pubertatea. La oameni e mai greu să cuantifici expunerea la aceşti factori în timp şi cantitate. Totuși, mai multe studii pe animale au arătat că substanţe precum ftalaţii, bisfenolul A (BPA), DDT, dioxina sau compuşii bifenili policloruraţi acţionează negativ asupra dezvoltării sistemului hormonal. Iar unii compuşi sunt cu atât mai periculoşi cu cât se regăsesc în numeroase produse, inclusiv în majoritatea recipienţilor de plastic şi în compoziția biberoanelor pentru bebeluşi (cum este cazul BPA) sau în unele jucării (cum este cazul ftalaţilor).
Pe de altă parte, un studiu realizat în Danemarca a arătat că pubertatea precoce era mai frecventă în rândurile fetiţelor adoptate din ţări subdezvoltate, decât la fetiţele native. Acest lucru a pus sub semnul întrebării legătura directă dintre pubertatea precoce şi acţiunea exogenă a unor substanţe chimice, având în vedere că mediul în care trăiau era acelaşi în cazul ambelor grupuri. Cu alte cuvinte, deşi nimeni nu a afirmat că expunerea la substanţe chimice nu poate declanşa pubertatea precoce, se pare că există alţi factori de risc mai mari. Mai mari, dar tot necunoscuţi.
O altă cauză a pubertăţii precoce care pare să fie pe buzele tuturor sunt hormonii de creştere din carnea de pasăre. În Uniunea Europeană este interzisă folosirea lor, deci, cel puţin la nivel teoretic, nu aceasta ar trebui să fie cauza pentru care tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu pubertate precoce. Totuşi, nutriţioniştii atrag atenţia că, în general, copiii primesc mult prea multă carne, nu doar zilnic, ci chiar şi de mai multe ori pe zi.
Tratamentul pubertăţii precoce
Copiii diagnosticaţi cu pubertate precoce pot urma un tratament medicamentos, numit „analog de GnRH”. Acesta constă în administrarea lunară a unei injecţii care încetineşte dezvoltarea pubertală. După circa 16 luni de la încetarea tratamentului dezvoltarea fiziologică se reia de la sine, de data aceasta la vârsta potrivită. Dacă, în schimb, pubertatea precoce este cauzată de o altă afecţiune, tratamentul va trebui să fie îndreptat spre contracararea acelei afecțiuni.
Efectele pubertății precoce
Statura: deşi la început cresc mai repede şi sunt mai înalţi decât alţii de aceeaşi vârstă, copiii cu pubertate precoce se opresc mai repede din creştere decât ar fi normal. Astfel, în lipsa tratamentului, copiii rămân mai scunzi decât media, iar unele statistici indică maxim 1,55 m pentru băieţi şi 1,50 m pentru fete.
Tulburările emoționale: instalarea pubertăţii precoce duce deseori la tulburări emoţionale serioase. De la probleme de socializare, dezinteres faţă de şcoală, prieteni sau activităţi care înainte le erau dragi copiilor, până la depresie şi consum de alcool sau droguri. Asta se întâmplă deoarece maturizarea lor psiho-emoţională este în discordanţă cu cea somatică, iar ei nu sunt încă pregătiţi să facă faţă modificărilor hormonale prin care trec. Copiii cu pubertate precoce se simt deseori stânjeniţi de corpul lor, complexaţi şi îşi construiesc o imagine de sine disproporţionată şi negativă.
Abordarea părinților contează
Este foarte important să-i vorbim copilului despre schimbările prin care trece corpul său şi să-i explicăm faptul că acestea sunt normale, că şi prietenii lui vor trece prin aceleaşi etape, doar că puţin mai târziu. Nu râde şi nici nu face glume legate de acest aspect. Chiar dacă ţie ţi se par nevinovate, aceste cuvinte spuse mai mult în joacă, vorbele tale îl pot complexa.
De asemenea, trebuie să avem grijă cum ne raportăm la propriul corp, mai ales atunci când sunt copiii prezenți. Dacă tu te plângi mereu de felul în care arăţi, îi vei transmite şi lui că aspectul fizic este cel mai important lucru, exact în momentele în care și ei întâmplină probleme și simt schimbările pe care le aduce cu sine pubertatea precoce.
Odată cu debutul pubertății, meseria de părinte se complică mai mult decât ți-ai putea imagina, iar tensiunea din casă crește. Lucrurile ne pot lua pe nepregătite, pentru că pubertatea se instalează acum mai devreme decât „pe vremea noastră”. Pentru a putea gestiona cu success această perioadă, Totul Despre Mame recomandă ghidul „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, lansată de editura ZYX Books, partener Totul Despre Mame.