Sarcina la 20 de ani pare să fie una dintre cele mai bune alegeri ale unui cuplu, legată de viața de familie. La 20 de ani, corpul tânăr face foarte bine față tuturor transformărilor ce apar în timpul sarcinii, iar perspectiva de a fi mamă de adolescent la 35 de ani sună foarte bine.
Personal, regret că nu m-am decis mai devreme să devin mamă și că împrejurările m-au dus către vârsta de 30 și ceva de ani până a sosit momentul de a rămâne însărcinată. Regret dintr-un singur motiv: mi-ar fi plăcut ca la 40 de ani să am copiii mari. La 40 de ani voi fi încă tânără, încă cu chef de distracție și mi se pare momentul cel mai bun în care un cuplu se poate distra, fără să mai aibă grija scutecelor murdare și a temelor pentru a doua zi. În plus, dacă la cei 40 de ani ai mei, copiii mei ar fi fost adolescenți, ar fi putut să se laude că au o mamă tânără, modernă care ar putea chiar să meargă în cluburi cu ei. Asta nu înseamnă că nu voi putea face asta și la 50 de ani, însă, psihologic, m-aș fi simțit puțin mai împăcată cu mine.
Specialiștii sunt de părere că șansele de a rămâne însărcinată la 20 de ani, sunt de aproape 50% într-un an și de peste 98% într-un interval de 2 ani. Spre sfârșitul anilor 20, aceste șanse încep să scadă.
Nici la 30 și ceva de ani nu m-am chinuit mult să rămân însărcinată, însă cunosc câteva cupluri care au pățit-o.
Avantajele sarcinii la 20 de ani
Din punct de vedere strict biologic, la 20 de ani femeile sunt cel mai bine pregătite să conceapă un copil și să poarte o sarcină. Vârful fertilității feminine a fost calculat în jurul vârstei de 25 de ani.
Fiecare femeie se naște cu un număr de ovocite, aproximativ 1 milion. La pubertate, mai avem aproximativ 300 de mii de ovocite rămase. Iar din acestea, numai 400 se vor elibera în timpul ciclurilor menstruale pe care le vom avea până la menopauză. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ovarele și ovocitele îmbătrânesc odată cu organismul nostru. De aici și teoria conform căreia la tinerețe ovocitele au mai puține șanse să aibă probleme structurale (anomalii cromozomiale).
O statistică spune că aproximativ 1 din 1500 de bebeluși se naște cu sindrom Down și 1 din 700 de copii provine din mame cu vârste între 35 și 39 de ani.
Riscurile de avort spontan sunt mult mai mici la mamele de 20 de ani, însă, din păcate, avortul spontan timpuriu (în primele săptămâni de sarcină) este destul de comun și la aceasta vârstă.
Riscurile de avort spontan conform statisticilor medicale, în funcție de vârstă, sunt următoarele:
– 1 la 10 sarcini, la vârsta de 20 de ani
– 1 la 5 la vârsta de 30 de ani
– 1 la 2 la vârsta de 40 de ani
– 3 la 4 de la vârsta de 45 de ani în sus.
Tot la vârsta de 20 de ani, medicii spun că ai mai puține riscuri să suferi de alte afecțiuni medicale precum fibroame, endometrioză, hipertensiune, diabet gestațional, naștere prematură sau greutate mică la naștere.
În plus, o mamă de 20 de ani ar trebui să fie mult mai energică, ar trebui să fie capabilă să se trezească noaptea să-și hrănească copilul și să funcționeze bine și ziua următoare.
Dezavantajele sarcinii la 20 de ani
În societatea modernă, femeile de 20 de ani sunt preocupate de carieră. Este momentul la care teoretic îți începi cariera sau, mai bine spus, urmează să o construiești. Dacă te apuci să faci un copil acum, intervine automat o pauză în cariera ta și probabil îți va fi destul de dificil să te reapuci după 1 sau 2 ani să-ți reiei planurile legate de carieră.
În plus, doar dacă ești copil de bani gata și nu ai grija zilei de mâine din punct de vedere financiar, poți spune că un copil la această vârstă nu-ți va afecta bugetul. Dacă mă întorc cu 10 ani în urmă, oricât de mult mi-aș fi dorit eu să am copii la acea vârstă, realizez că nu aș fi avut deloc aceleași oportunități financiare ca acum.
O altă problemă ar putea fi reprezentată de imaturitatea relației de cuplu. Un copil sosit la 20 de ani ar putea să-ți afecteze relația de cuplu care nu a avut timp să se cimenteze de-a lungul anilor. La 20 de ani, tinerii vor să se distreze, să piardă nopțile prin cluburi si să poată pleca câte 2-3 zile în excursii, fără să-i rețină nimic. Un copil ar putea să vă dea toate aceste planuri peste cap, iar pe fondul oboselii și al stresului, este posibil să nu faceți față noilor responsabilități.
Se mai spune că părinții tineri nu au aceeași autoritate ca părinții mai experimentați, trecuți prin viață și ar putea avea câteva lacune în ceea ce privește disciplinarea celor mici. Eu personal nu cred asta. Cred că fiecare părinte alege să-și educe copilul în modul său propriu și nu mi se pare nimic grav în a nu exista autoritate în casă ci, mai degrabă în a fi prieten cu copilul și a purta relații de egalitate. Însă, repet, este doar părerea mea personală și modul de educație pe care eu îl aplic copiilor mei.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.