„Ești singură și infertilă. Dacă îți dorești atât de mult un copil, de ce nu adopți unul?” Ce variantă a ales la 42 de ani

Anca Vlad
mama cu baiatul ei

Sarah Kowalski avea 42 de ani când a devenit mamă, după ce ani buni cariera a fost singura ei preocupare. Femeia a povestit pentru mindbodygreen.com despre piedicile pe care le-a depășit ca să aducă pe lume un copil, despre încurajările și dezamagirile de care a avut parte din partea celor din jur.

De când se știa, Sarah și-a dorit un copil, iar în adolescență și-a oferit de nenumărate ori serviciile de bonă vecinelor care aveau copii sau așteptau unul. Sarah își amintește că cel mai frumos moment al zilei era atunci când venea de la școală și putea lăsa totul de-o parte ca să stea câteva ore cu copiii vecinilor. Mai mult, a înființat o tabără pentru copiii din cartier, știind că țelul ei în viață era să devină mamă, ca să aibă propriii copii.

De la sigur la… poate

Pe repede-nainte până la 30 de ani: cariera lui Kowalski, ca mediator în Bay Area, a cunoscut o pantă ascendentă. Atunci, după ce s-a axat câțiva ani pe carieră, a început să se concentreze pe găsirea unui partener. Cumva, în timpul acestui proces, ea a reușit să-și ascundă disperarea cu dorea să devină mamă. „Mă temeam că asta va îndepărta bărbații. Pe de altă parte, aveam senzația că mă pierd pe mine însumi, că într-un fel uitam cine sunt cu adevărat”, povestește Sarah Kowalski.

În drumul ei către maternitate a avut de depășit un obstacol: durerea cronică. După ce a avut dureri fizice din ce în ce mai mari fără un punct clar de plecare, a  fost diagnosticată cu oboseală cronică și sindrom de apertură toracică (un grup de condiții care afectează plexul brahial  – nervii care trec din gât în braț – și artera subclaviculară sau vena  – vase de sânge care trec din gât în membrul superior). Afecțiunile au fost cauzate în mare parte de stres și de orele lungi de muncă în pozția șezând. Durerea s-a intensificat atât de mult, încât a trebuit să-și reducă programul de lucru și, în cele din urmă să renunțe la slujba din elegantul birou de avocatură.

S-a împăcat cu surprizele vieții

În această perioadă, Sarah a avut timp să reflecteze și să regândească drumul spre maternitate: a decis că va avea un copil cu ajutorul spermei unui donator! Când i s-a cerut să se gândească bine la ce implică creșterea singură a unui copil, ea a spus că în sfârșit și-a dat seama că în viață nu există certitudini. „Știți cum e: poți rămâne azi însărcinată și peste o zi să te părăsească partenerul. Sau poți fi însărcinată și să rămâi din senin văduvă. La fel de bine, poți rămâne însărcinată cu un bărbat și peste câteva zile să-ți întâlnești sufletul-pereche în persoana unui alt bărbat”, spune femeia. Asta a făcut-o să accepte că viața nu-ți oferă garanții și că este în regulă să apeleze la un donator de spermă.

„Fertilitatea ta este pe cale de dispariție!”

Fericită că a găsit modalitatea optimă de a deveni mamă, Sarah a avut parte de o nouă lovitură: a încercat în câteva rânduri să obțină o sarcină, dar nu a avut succes. Acum era și mai rău: era singură și infertilă! Obsedată și rușinată de faptul că organismul ei nu era în stare să producă un ovul viabil, femeia nu a renunțat. „Un an întreg nu am consumat brânzeturi sau alcool, am meditat, am făcut yoga și quigong în fiecare zi și am mers la toți naturiștii de care am auzit. Totul a fost în zadar”. La un moment dat, Chris Ferny, mentorul ei în quigong, i-a dat o idee: să apeleze și la un ovul donat. A durat din nou ceva timp până s-a împăcat și cu această idee. „Te gândești că poate mai există un tratament pe care nu l-ai făcut încă”.

Ești singură și infertilă. De ce nu adopți un copil?

După ce a hotărât să apeleze la ovule și spermă donate, familia și prietenii i-au pus aceeași întrebare: „Ești singură și infertilă. Dacă îți dorești atât de mult un copil, de ce nu adopți unul?”. „În sinea mea îmi doream cu adevărat să fiu însărcinată și voiam ca micuțul să crească în trupul meu”, a recunoscut Sarah în momentul în care a decis să se bazeze pe propria intuiție.

Un final fericit

Un ciuda tuturor piedicilor – de la problemele fizice la lipsa spijinului prietenilor și chiar la îndoieile care o chinuiau uneori – Kowalski a rămas însărcinată de la prima inseminare artificială, cu spermă și ovul donate, și a dat naștere unui băiețel sănătos. Când este întrebată cât de greu e să fii părinte singur, ea minimalizează greutățile, rezumându-se la partea frumoasă a situației. „Cred că e cu adevărat minunat că am o legătură specială cu fiul meu!”

Pentru că în timpul bătăliei a tânjit după ajutor, Sarah Kowalski s-a refugiat în qigong, meditație și suplimente naturiste, motiv pentru care a înființat un grup al cărui mentor este și a scris cartea „Maternitatea reinventată”. Cu ajutorul acestora, ea speră să ajute și alte femei să ia decizia pe care a luat-o ea pentru ca visul maternității să devină o realitate când variantele obișnuite nu sunt posibile.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa