În secția de Terapie Intensivă Neonatală, viețile multora dintre copiii internați atârnă de un fir de ață. Unii sunt prematuri și au de parcurs un drum anevoios pentru a se adapta vieții extrauterine, alții au malformații sau alte probleme grave de sănătate și necesită tratament și supraveghere permanentă, iar alții, mai norocoși, sunt într-o scurtă trecere prin aceasta secție, depășesc rapid obstacolele și pleacă acasă repede, în brațele părinților. În plină pandemie de coronavirus, soții Enachi, din București, au trăit la dublu emoția experienței Terapiei Intensive. Copiii lor, gemeni, au avut nevoie de luni întregi de spitalizare la Spitalul Regina Maria Băneasa până să ajungă acasă, sănătoși. Fetița a fost mai puternică, însă viața băiețelului a atârnat patru luni de un fir de ață.
Soții Enachi au așteptat mult timp apariția unui copilaș în viața lor. În cele din urmă, așteptarea le-a fost răsplătită cu o sarcină gemelară, fetiță și băiețel. Bucuria a durat însă până în săptămâna 28 de sarcină, când bebelușii au venit pe lume prematur. Ambii copii au fost duși imediat la Terapie Intensivă, având o cantitate scăzută de oxigen în sânge și cianoză generalizată.
„Doamna doctor, dați-mi măcar unul acasă!”
Băiețelul avea 1.300 de grame și 39 de cm, iar fetița, 1.100 de gr și 30 de cm. Micuții erau departe de a fi pregătiți să trăiască extrauterin, așa că amândoi au fost dependenți de aparate. „Mi se rupea sufletul când mama îmi spunea: Doamna doctor, dați-mi măcar unul acasă!”, își amintește dr. Dana Zaciu, medic primar neonatologie și șef al secției de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Băneasa. Medic cu mare experiență în gestionarea cazurilor severe, dr. Dana Zaciu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a -i da mamei, acasă, sănătos, nu doar unul, ci ambii copii.
Locul în care ”nu se poate” se transformă în ”există o șansă”
În general, pacienții doamnei doctor Zaciu sunt copii cu patologii severe, cu malformații, mulți dintre ei provenind din cazurile complexe ale gravidelor care ajung la dr. Hadi Rahimian, medic primar obstetrică- ginecologie, directorul medical al Spitalului Băneasa, recunoscut ca medicul ginecolog care dă o șansă gravidelor cu sarcini la risc.
„Sunt multe cazuri la limită, cărora noi suntem dispuși să le acordăm o șansă atunci când nimeni nu mai face asta, când gravidelor li se spune că singura soluție este avortul”, spune dr. Dana Zaciu. În secția pe care o conduce, sunt internați uneori 4-5 copii, alteori, 25, iar ca să-i facă bine, uneori protocoalele si tratamentele medicale actuale nu sunt suficiente.
Lupta lui Ion pentru viață
Cu tratamentul adecvat, starea fetiței familiei Enachi s-a ameliorat ușor, treptat, iar după două luni de spitalizare micuța a părăsit spitalul în brațele părinților. Băiețelul însă, Ion, nu răspundea la tratament, iar starea lui se menținea critică de la o zi la alta. Pentru el, secția de Terapie Intensivă a fost ”acasă” timp de patru luni. Iar mamă și tată i-au fost medicii și asistentele.
De două ori pe zi, dimineața și seara, medicii îi sunau pe părinți, prin apel video, și le povesteau despre situația micuțului. Acelea erau singurele momente în care părinții îl vedeau pentru că, din cauza pandemiei, nu îl puteau vizita în secție. Acesta a fost un alt mare ghinion pentru Ion, pentru că, așa cum a observat dr. Zaciu de-a lungul timpului, pe copilașii suferinzi, prezența și energia pozitivă a părinților îi ajută enorm.
Micuțul, intubat, a luptat cu toată forța lui, iar părinții nu au putut decât să-l încurajeze de la distanță și să își pună toată speranța în medicii care îl îngrijeau. Plămânii lui erau profund afectați, făcea în mod repetat hemoragii pulmonare severe, iar doctorii nu reușeau să îl detubeze. Toate schemele de tratament rămâneau fără răspuns, iar fiecare zi în care rămânea dependent de ventilația mecanică însemna risc crescut de complicații. Mai mult, ventilația mecanică îndelungată înseamnă și risc crescut de boli pulmonare cronice.
În ciuda eforturilor echipei de medici, a suportului vital oferit, a antibioticelor, a administrării repetate de surfactant conform protocoalelor de tratament pentru bronhodisplazie pulmonară, a plasmei oferite, nivelul markerilor inflamatori (citokine) rămânea ridicat, se menținea anemia, copilul făcea frecvent hemoragii pulmonare și riscul de detresă respiratorie era permanent. La cele două apeluri video zilnice către părinți, veștile bune întârziau să apară. „Pentru un copil intubat, fiecare săptămână înseamnă risc în plus de a-l pierde. Plămânii lui pot ceda, se pot sparge pur și simplu de la presiunea cu care intră oxigenul de pe aparat, există riscul infecțiilor și, dacă scapă, poate avea sechele pe termen lung”.
Terapia inovatoare care i-a salvat viața lui Ion
Pentru că protocoalele rămâneau fără un răspuns pozitiv și pentru că timpul trecea în defavoarea micului pacient, dr. Dana Zaciu a început să se gândească la alternative. În 2019, când a participat la un mare congres de pediatrie organizat la Paris, dintre zecile de cazuri prezentate de medici din întreaga lume, unele i-au rămas adânc tipărite în minte. Erau cazurile unor copii tratați pentru bronhodisplazii pulmonare cu ajutorul terapiei genice, care presupune utilizarea genelor și a informațiilor genetice pentru tratarea unor afecțiuni.
„Am văzut atunci imagini (radiografii) incredibile, cu plămâni distruși, care arătau ca un fagure rarefiat, și care, la 2-4 săptămâni după terapia cu celule stem, arătau aproape ca plămânii normali. Mi-au rămas în minte acele imagini și m-am gândit că mi-ar plăcea să fac asta și la noi”.
Acest tip de terapie nu este însă reglementată deocamdată, se fac studii, iar rezultatele sunt promițătoare.
Dr. Dana Zaciu a contactat o echipă de medici din Coreea care studiază terapia genică, a avut un schimb de e-mail-uri cu ei, iar pe baza propriei documentări și a discuțiilor cu medicii coreeni, a realizat propria schemă de tratament pentru Ion. La naștere, micuțului i se recoltaseră celule stem mezenchimale, din cordonul ombilical. Doctor in biologie, Magda Dulugiac de la Laboratorul Bancii de Celule Stem a Regina Maria a luat o parte din ele, le-a ”crescut ” pe un ser prelevat de la mamă, iar după ce acestea s-au înmulțit, i le-a administrat pe sonda endotraheală.
Medicul nu i-a salvat doar viața, ci și viitorul
După aproape patru luni în care medicul nu le-a putut da nicio veste bună părinților, la scurt timp după prima administrare au apărut si primele semne bune.
Discrete, dar încurajatoare, însemnând o ameliorare ușoară a parametrilor inflamatori și a stării generale. Adevărata surpriză s-a produs însă odată cu cea de-a doua administrare, când rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos: nivelul citokinelor a scăzut semnificativ, saturația de oxigen s-a ameliorat și toți indicatorii esențiali au înregistrat progrese. Drept dovadă, după doar câteva zile de la administrarea celei de-a doua doze, medicii au reușit să îl detubeze pe Ion, iar bebelusul a început să respire singur, fără probleme.
Este greu de spus ce s-ar fi întâmplat cu Ion dacă medicului nu îi venea ideea salvatoare. Dr Dana Zaciu refuză să facă scenarii, pentru că experiența i-a dovedit că pacienții ei sunt imprevizibili. Ceea ce știe însă sigur este faptul că recuperarea spectaculoasă nu doar că l-a ajutat să respire singur și să poată părăsi spitalul, ci i-a oferit și șansa unei vieți normale.
„Copiii aceștia, cum este Ion, au practic dezvoltarea întreruptă într-un moment foarte nepotrivit, fie că se întâmplă intrauterin, fie la nașterea prematură sau, dacă sunt născuți la termen, în urma unei infecții. Terapia aceasta efectiv le schimbă viața cu totul. Pentru noi, medicii, nu e doar bucuria că îi externăm, ci și că prevenim spitalizările în primii ani de viață. În lipsa unei astfel de recuperări, acești copii fac nenumărate infecții pulmonare, care necesită spitalizare”.
Alt caz, altă provocare
Când Ion a plecat acasă după patru luni, senzația pe care a avut-o dr. Dana Zaciu a fost că cineva i-a luat copilul. Toate revederile cu el au fost o bucurie. „Recuperarea de acasă a fost la fel de spectaculoasă ca cea din spital. Le spusesem părinților să aibă la îndemână concentrator de oxigen și pulsoximetru, însă el a respirat din prima perfect, fără nicio problemă, iar acum este un năzdrăvan”.
La scurt timp după externarea lui, locul în Terapie Intensiva Neonatala i-a fost luat de un alt băiețel, David, cu probleme asemănătoare. Dr. Dana Zaciu a știut din prima ce are de făcut în cazul lui, când protocoalele nu au avut rezultatele așteptate. Le-a propus părinților aceeași terapie folosită cu succes în cazul lui Ion, iar recuperarea lui a fost uimitoare.
Dr. Dana Zaciu spune că, dincolo de respectarea protocoalelor și de inspirație, succesul în salvarea unor copii atât de fragili vine și din altă parte: de sus și de la părinți. „În cazul lui Ion, 50% din rezolvarea acestei probleme a venit din partea părinților. Ei, chiar dacă au avut momente de disperare, au fost tot timpul foarte încrezători și au avut încredere maximă în noi. Au avut curajul să ne permită să facem ceva ce nu mai fusese făcut, ceva ce nu se face în altă parte în România, ceva ce nu știam cum o să meargă. Da, a fost și sclipirea ideii, pentru că nu există un protocol, un consens internațional, însă, fără încrederea și sprijinul părinților, nu am fi putut face acest lucru”, conchide dr. Dana Zaciu, șef secție Terapie Intensivă Neonatală în Spitalul Regina Maria Băneasa.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să îi cunoști pe neonatologii din Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, accesând ACEASTĂ categorie și să le înțelegi meseria citind și următoarele articole:
- Ce se întâmplă în spatele ușilor de la neonatologie. Ce îngrijiri primește bebelușul tău imediat după naștere
- Echipa magică de la naștere. Cine sunt medicii care au grijă de tine și de copilul tău
- Ce întrebări trebuie să puneți neonatologului, primul medic din viața copilului
