Proiect de educație la naștere susținut de

Dr. Sorin Andreica, neonatolog: „Suntem puțini bărbați în neonatologie, dar eu mi-am ascultat chemarea”

Prematurii foarte mici l-au impresionat întotdeauna pe dr. Andreica.

Oana Antonescu, redactor
neonatolog Cluj
Dr. Andreica a constatat cât de mult a evoluat neonatologia în ultimii ani, în special în favoarea prematurilor.

Când a decis să devină neonatolog, prietenii au fost surprinși că a ales o specialitate dominată de femei medic. Pentru dr. Sorin Andreica nu a avut nicio importanță cum era privită neonatologia. „A fost chemarea interioară pe care am simțit-o. Îmi plac copiii și mă simt foarte bine în mijlocul lor”, ne-a mărturisit medicul. 

„Mă mir că ai ales să faci neonatologie. E o specialitate mai mult pentru femei”, i-a spus o prietenă de familie când a aflat pentru ce a optat. Se întâmpla în 2002, când femeile medic predominau în această specialitate – lucru care nu s-a schimbat foarte mult nici până astăzi. 

„Printre rezidenți, aveam un singur coleg bărbat care a ales neonatologia, la fel ca mine, dar, la finalul specialității a ales altceva. Recunosc, am ezitat puțin, mai ales în primul an de rezidențiat. Ce știam fără dubii era că mă atrăgeau specialitățile care implicau copii. Voiam să fiu înconjurat de copii, îmi plac, mi-a plăcut dintotdeauna să mă joc cu ei și să-i ajut cât pot”, ne-a povestit începuturile sale ca medic neonatolog dr. Sorin Andreica, de la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca

„Ce specialitate ai? Neo… cum?” 

Pentru o scurtă vreme, a fost tentat de chirurgia pediatrică, dar o întâmplare fericită l-a încurajat să meargă mai departe cu neonatologia. Se întâmpla în anii 2000, într-o perioadă în care mortalitatea la nou-născuți era foarte ridicată în România, iar despre neonatologie se știa foarte puțin la vremea aceea. „Rezidențiatul la neonatologie începuse de numai doi-trei ani. Până atunci, medicii pediatri erau cei care lucrau în secții și se specializau la locul de muncă. Nu știa lumea despre neonatologie atunci. Mă întrebau mereu apropiații: «Ce specialitate ai? Neo… cum?» Am tot explicat, trebuia să fac asta mereu. Am avut chiar și colegi de facultate, rezidenți care mă întrebau cu ce mă ocup, ce fac toată ziua cu copiii”, ne-a povestit dr. Andreica. 

România a demarat atunci programe de specializare în neonatologie, prin Banca Mondială. Echipe de medici din țări precum SUA și Marea Britanie au venit în maternitățile românești din toate orașele mari pentru a instrui personalul medical, de la asistente, medici rezidenți și până la medici. „A fost grozavă perioada aceea!”, își amintește medicul Sorin Andreica. 

Pot să spun că am intrat în neonatologie fără să fiu convins că e o specialitate care mi se potrivește, dar gândul că pacienții mei vor fi copii m-a convins mai mult decât informațiile clare despre neonatologie. 

Asist. univ. dr. Sorin Andreica, medic primar neonatolog cu competențe în ecografie la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca 

„Trebuie să-ți asculți chemarea” 

Efectua stagiul de practică la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj când doi neonatologi din Marea Britanie, amândoi bărbați, i-au povestit cât de multe lucruri se pot face în neonatologie. A venit apoi din Statele Unite o echipă complexă, cu neonatolog, dietetician, kinetoterapeut, asistent medical și anatomopatolog. „Am văzut la ei că inclusiv asistenți medicali erau bărbați și mi-am spus atunci că nu e chiar așa o problemă dacă rămân și eu în neonatologie, pentru că mă simțeam foarte bine în mijlocul copiilor. Mi-am spus că voi avea cei mai simpatici pacienți, până la urmă”, povestește neonatologul. 

Dr. Andreica face parte din categoria primilor medici români care s-au specializat în neonatologie

Când medicii din străinătate le arătau diverse proceduri, dr. Andreica se afla mereu în primele rânduri și spune că a descoperit cu adevărat neonatologia abia după ce optat pentru aceasta.  

Pe măsură ce tot mai multe se făceau în terapia intensivă neonatală, mai ales cu ajutorul acestor colegi din străinătate, am constatat că e o specialitate cu mari provocări. În terapia intensivă neonatală ai cazuri grele de rezolvat. Nu am mai avut probleme de a mă gândi că e o specialitate pentru femei sau nu. 

Asist. univ. dr. Sorin Andreica, medic primar neonatolog cu competențe în ecografie la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca 

În anii care au urmat, a fost înconjurat mai tot timpul de colege femei, dar este categoric când spune nu a avut nicio problemă cu asta. „Și în pediatrie sunt mai multe femei decât bărbați, dar eu zic că trebuie să asculți ce chemare ai, cum te simți în specialitatea respectivă. Nu aș putea face diferența între un colectiv format din bărbați sau din femei. Deși se spune că sunt diferențe, eu cred că sunt plusuri și minusuri și într-un colectiv în care predomină bărbații, la fel cum sunt și într-unul în care predomină femeile. Important e să-ți găsești locul și să te integrezi”, spune cu convingere. 

Cea mai frumoasă parte a profesiei: contactul uman 

Că va ajunge medic nu a avut niciun dubiu, încă din copilărie. Să fii doctor sau avocat este grozav, îi spuneau părinții când el era încă pe băncile școlii, în Satu Mare. „Dacă vrei să înveți, o faci pentru tine. Dacă vrei să ai condiții bune de muncă, trebuie să înveți bine”, i-au explicat la un moment dat. 

Nu avea niciun medic în familie, dar i-a plăcut ideea de a ajunge doctor și nu a renunțat niciodată la ea. „Părinții mei au fost persoane simple, lucrau într-o fabrică de confecții, dar n-am simțit în niciun moment vreo presiune din partea lor. Când eram întrebat la școală ce vreau să mă fac, spuneam că vreau să mă fac medic, deși îmi dau seama acum că nu prea știam eu ce înseamnă medicina”, spune zâmbind. 

A urmat Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, a început apoi rezidențiatul și, pe măsură ce a avansat în pregătire, a început să interacționeze mai mult cu copiii. Abia atunci a realizat că o consultație este mai mult de atât în cazul nou-născuților. „Înseamnă și să-i ții în brațe și să-i liniștești. Contactul uman contează mult și e plăcut să faci asta. În perioada în care mă gândeam să renunț la neonatologie, tocmai sentimentul acesta pe care îl aveam când îi examinam și-i luam în brațe și constatam că e plăcut m-a făcut să rămân în specialitate. Calea era deschisă spre a face altceva, dar așa am decis”, mărturisește dr. Andreica. 

Mi-a fost foarte ușor să țin copiii în brațe și întotdeauna i-am luat în brațe cu mare plăcere. Nu mi-a fost teama și nu am avut emoții. 

Asist. univ. dr. Sorin Andreica, medic primar neonatolog cu competențe în ecografie la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca 

După rezidențiat, dr. Andreica oscila între a se întoarce acasă, la Satu Mare, sau a rămâne la Cluj. Postul de asistent universitar pe care l-a câștigat prin concurs l-a convins să rămână definitiv la Cluj, în secția de neonatologie a Spitalului Județean de Urgență. A lucrat acolo vreme de 16 ani, „în secția care primește cele mai mari provocări medicale”, după cum o descrie. 

Primii ani de specialitate i-au adus multe frustrări. La vremea aceea, foarte puțin nou-născuți mai mici de 1.000 de grame erau salvați. Prematurii foarte mici l-au impresionat mereu, de aceea și curiozitatea sa foarte mare legată de ventilația mecanică și de proceduri care atunci se făceau de puțin timp în România. 

„Nu neapărat greutatea, cât vârsta de gestație este foarte importantă. Când vedeam un copil de 24 de săptămâni – la vremea respectivă, erau rare cazurile de nou-născuți sub 28 de săptămâni de care ne ocupam – era impresionant, pentru că arătau altfel decât cei cu care eram obișnuit. Țin minte că am încercat diverse proceduri, împreună cu colegele mele, pentru a-i salva. Îi intubam, îi ventilam și, totuși, în aproximativ 48 de ore decedau. Asta mă frustra și nu înțelegeam de ce nu rezistă mai mult sau ce nu facem bine”, povestește neonatologul. 

Un optimist rezervat 

În timp, experiențele pe care le-a trăit în secția de neonatologie l-au învățat că medicina, în general, nu este matematică și că neonatologia este o specialitate foarte complexă, care îmbină cunoștințe din obstetrică, terapie intensivă și din pediatrie. 

Nou-născutul poate avea suferințe pe care nu le întâlnim la copiii mai mari, iar starea lui de sănătate se poate deteriora foarte repede. Este motivul pentru care doctorul Andreica nu se entuziasmează prea mult nici când are în brațe un nou-născut aparent sănătos. Din același motiv, este și foarte prudent în comunicarea cu părinții copilului. „Și când avem vești pozitive, trebuie să știi să nu te entuziasmezi prea mult, să nu dai asigurări neacoperite. Când îi spui unui părinte: «Copilul dvs. este sănătos», aș zice că e prea mult. Poți să spui, eventual, că nu ai găsit semne de boală sau că nu identifici factori de risc. Totul poate părea în regulă cu bebelușul în acel moment, dar nu știi ce se întâmplă mâine. Mi se pare extrem de greu să poți spune despre un nou-născut, după ce l-ai consultat, că este sănătos și să ai acoperire. Nu poți face o examinare completă, în proporție de 100% a unei stări de sănătate. Eu nu vreau să dau garanții că lucrurile sunt cu certitudine în regulă. Pot să spun doar că nu identific probleme la acel nou-născut”, spune dr. Sorin Andreica. 

Bolile metabolice, de exemplu, evoluează treptat după naștere. Pe măsură ce copilul începe să primească lapte după naștere, pot să apară probleme de asimilare. La naștere, bebelușul poate părea perfect sănătos, dar problemele încep să apară la un moment-dat, mai devreme sau mai târziu. 

Pentru dr. Adreica, nou născuții sunt cei mai simpatici pacienți.

Ca neonatolog, trebuie să știi să comunici părinților chiar și veștile bune. Cele proaste sunt o mare provocare. „Poate mai mult decât în alte specialități medicale, în neonatologie trebuie să poți și să știi să comunici. Cred este foarte important acest aspect. Trebuie să devii cât se poate de priceput în comunicare”, spune medicul. 

În orice domeniu, cea mai importantă calitate pentru a fi un bun profesionist este te simți bine în ceea ce faci. La fel și un neonatolog, dacă se simte bine îngrijind copii și discutând cu părinții, dacă simte că-i vine ușor să facă aceste lucruri, înseamnă că acela este domeniul său potrivit de activitate. 

Asist. univ. dr. Sorin Andreica, medic primar neonatolog cu competențe în ecografie la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca 

„Uneori, nu te poți deconecta de problemele de la spital” 

Printre gărzi și activitatea didactică, medicul Sorin Andreica face cu greu loc și activităților cu fiica sa în vârstă de 8 ani. Recunoaște că nu este deloc ușor să păstrezi un echilibru între viața profesională și cea personală. „Am regrete și într-o parte, și în cealaltă: și că nu fac poate mai multe la spital, dar și că nu stau cu micuța mea atât cât mi-aș dori. Din păcate, nu poți să ai un program scurt la spital. Pe de altă parte, îmi place să am activități cu fetița și cu soția mea și încerc să folosesc timpul de acasă cât se poate de bine. Facem împreună diverse activități, de la gătit și mers cu bicicleta, până la alergat și schi”, ne-a povestit medicul neonatolog. 

Îmi place foarte mult să stau în bucătărie, pentru că este o activitate la care toți putem participa în familie. Crăciunul, de exemplu, este o sărbătoare frumoasă, dar pregătirile și activitățile care o preced au o valoare foarte mare pentru mine. Atunci îmi iau câteva zile libere și încerc să fac cât mai multe lucruri acasă. E plăcut să facem noi pregătirile, să împodobim bradul. 

Asist. univ. dr. Sorin Andreica, medic primar neonatolog cu competențe în ecografie la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca 

Ca medic, este imposibil să separi problemele de la spital de timpul liber, mărturisește dr. Sorin Andreica. „Constat că sunt tot mai prins cu treburile de la spital și anumite sarcini mi le aduc și acasă. Încerc să nu domin viața de acasă cu poveștile de la spital, dar discut cu soția. Nu trebuie să-mi rezolve partenerul de viață problemele, ci doar să le știe, să înțeleagă prin ce am trecut și de ce sunt mai posomorât, mai preocupat de ceva sau de ce vorbesc mai des la telefon în ziua respectivă. Așa ar putea accepta mai ușor situația. Sunt astfel de situații și este nefiresc să ajungi acasă și să nu te conectezi la familie, să rămâi conectat la treburile secției, dar uneori nu te poți deconecta, pentru că sunt lucruri serioase, urgente de rezolvat”, spune medicul neonatolog. 

Fiica sa este fascinată de micii pacienți ai tatălui. A intrat într-o secție de neonatologie încă de când avea 3-4 ani. „Venea de multe ori cu soția mea când eram de gardă. Se întâmpla și să o mai iau cu mine când aveam nașteri. O duceam și pe secție să vadă copiii și îmi pare că o fascinează. De ceva vreme, ne tot întreabă de un frățior sau o surioară (râde). Ne-ar plăcea să mai avem un copil, dar vedem ce aduce ziua de mâine”, mărturisește dr. Sorin Andreica. 

Poți cunoaște și alți medici neonatologi de la maternitatea Regina Maria Cluj Napoca accesând linkurile următoare:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa