Proiect de educație la naștere susținut de

Dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin, neonatolog: „Îmi place să fiu acolo unde viața începe de mai multe ori pe zi”

Dr. Asurdoaei-Mălin își amintește perfect fiecare caz complicat pe care l-a avut, iar cu mulți dintre părinți păstrează încă legatura.

Oana Antonescu, redactor
neonatologie regina maria
Dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin știe că blândețea, calmul, răbdarea și empatia fac de multe ori diferența dintre un medic bun și un medic bun care aduce liniște în sufletul părintelui chinuit de îngrijorare.

    Nașterea e prilej de bucurie pentru toți părinții. Dacă sarcina a decurs fără probleme, se așteaptă ca și nașterea și evoluția copilului să fie una normală. Și, de obicei, așa și este. Sunt însă și situații mai delicate, unde decizia medicului neonatolog poate face diferența. Nicoleta Asurdoaei-Mălin, medic specialist neonatolog la Spitalul Regina Maria Băneasa, este unul dintre doctorii care pășesc mereu, cu blândețe și fără ezitări profesionale, în locul magic unde viața începe de mai multe ori pe zi: sala de nașteri.  

    Peste 90% dintre nou născuți apar pe lume firesc, fără probleme. Sunt, însă, și bebeluși care au dificultăți în a se adapta la viața extrauterină, iar câțiva dintre ei, sub 1%, au nevoie de măsuri extinse de reanimare.

    „Dacă totul decurge normal nouă luni de zile, te aștepți să naști un copil sănătos, aștepți cu nerăbdare să te bucuri de moment și, când colo, totul se spulberă odată cu apariția unei probleme. Faptul că nou născutul trebuie să stea în terapie intensivă neonatală poate fi o experiență copleșitoare pentru un părinte. Atunci, entuziasmul legat de nașterea copilului se transformă în teamă, totul ia o întorsătură neașteptată”, explică medicul specialist neonatolog Nicoleta Asurdoaei-Mălin.

    În aceste cazuri, medicul neonatolog trebuie să gestioneze în primul rând starea de sănătate a copilului, dar și să aibă blândețea și răbdarea atât de necesare în comunicarea cu părinții debusolați.

    De obicei, prematurii sunt cei care petrec cel mai mult timp în secția de neonatologie. Recent, dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin a îngrijit timp de câteva luni bune în terapie neonatală doi frați gemeni: „E vorba despre o pereche de gemeni de 28 de săptămâni, fată și băiat, care au făcut foarte multe complicații ale prematurității. Micuții au necesitat suport pe toate planurile – respirator, circulator, nutrițional – dar, prin munca în echipă, acești copii au ajuns acasă. Ea, la aproximativ două luni de la naștere, iar el, la aproximativ patru luni. Evoluția lui a fost mult mai dificilă, dar, până la urmă, totul a fost bine”.

    Cazurile complexe, pe care nu le uiți

    Când ești medic neonatolog, nu ai cum să pleci acasă și să uiți copiii pe care i-ai lăsat în spital. Te gândești la ei zi de zi, până când pleacă acasă la părinții lor. De multe ori, se creează o legătură specială între medic, pe de o parte, și bebeluș și părinții acestuia, pe de altă parte. Iar dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin a văzut multe cazuri impresionante. De regulă, cele pe care ți le amintești cel mai bine sunt tocmai cele mai complicate, ale copiilor care ajung în terapie intensivă. „Cazurile copiilor care au cea mai mare nevoie de noi și alături de care luptăm cel mai mult, asta e clar. Cele cu patologie complexă și care, fără intervenția unei echipe bine pregătite, nu ar reuși să treacă peste momentele dificile”, spune ea. 

    Chiar și atunci când e acasă, mintea îi fuge la micuții pacienți de la spital.

    Un exemplu este cazul unui băiețel care, deși născut la termen, a apărut pe lume cu o infecție maternofetală și hipertensiune pulmonară severă. Un caz dificil, în care nou născutul a avut nevoie de suport respirator, circulator, nutrițional și de terapie cu oxid nitric, esențială în formele severe de hipertensiune pulmonară. Până la urmă, lucrurile au mers bine, iar băiețelul a plecat acasă chiar de Crăciun.

    Deși, în astfel de situații, atenția medicului este concentrată în principal asupra sănătății copilului, el trebuie să gestioneze și comunicarea cu părinții, care poate fi, în situațiile stresante, o provocare. De exemplu, când copilul se află internat la terapie intensivă, mama lui îl poate vizita cât este cu el în spital, apoi doar prin video-call. Responsabilitatea comunicării cu părinții – care pot fi îngrijorați justificat în ceea ce privește starea copilului, cu atât mai mult cu cât accesul la bebeluș este limitat – este tot în grija echipelor de neonatologie. Neonatologul trebuie să le explice părinților starea copiilor folosind un limbaj pe înțelesul lor. 

    „Mamele își pot vizita copilașii aflați în terapie intensivă zilnic cât sunt în spital cu ei, apoi telefonic dupa ce se externeaza. Iar noi, în acest timp, încercăm să le comunicăm starea copilului, să le explicăm tratamentul pe care li-l administrăm și felul în care evoluează. În rest, pe secția de nou născuți normoponderali, copiii stau alături de mamele lor în cea mai mare parte a timpului și lucrurile merg foarte bine”, spune dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin.

    Un caz de suflet

    Uneori, păstrează legătura cu părinții copiilor pe care i-a îngrijit, iar acest lucru se întâmplă mai ales în cazurile cele mai complicate – ale copiilor cu probleme, unde părinții au realizat importanța reală a intervenției medicului neonatolog. Unele mame o contactează chiar și la ani de zile după ce au născut, fie ca să-i ceară un sfat, fie doar ca să o țină la curent cu starea de sănătate a micuților.

    De multe ori, îți aduci aminte și peste ani de zile despre cazul unui copil alături de care ai luptat. 

    „Un caz care mi-a rămas în suflet și cu ai cărui părinți am păstrat legătura este al unui băiețel născut la termen – printre primii pacienți pe care i-am avut în calitate de medic specialist. Un copilaș cu probleme la piciorușe, un limfedem la nivelul picioarelor (n.r. – picioare umflate). A mai avut și un mic defect cardiac, dar care s-a închis spontan, și o hernie inghinală care a necesitat intervenție chirurgicală. I-am ghidat pe părinții lui, chiar și după externare, încotro să o ia ca să obțină un diagnostic și un tratament eficient”, povestește medicul neonatolog.

    Copilul are acum în jur de șase ani și Nicoleta Asurdoaei-Mălin vede fotografii cu el pe pagina de Facebook a mamei lui. Știe și că problemele lui nu au luat sfârșit: „Sper să se recupereze în totalitate cât mai repede”.  

    Ca medic neonatolog, e conștientă că munca ei nu se termină în momentul în care iese pe ușa spitalului: „Trăim intens cu ei acolo și nu te poți rupe, oricât ai vrea. Nu e posibil”.

    „Intervenția noastră dă tonul vieții micuțului”

    Medicul Nicoleta Asurdoaei-Mălin își amintește fel de fel de cazuri și nume ale copiilor pe care i-a tratat. Se întristează când își aduce aminte luptele pierdute, dar se luminează la față când povestește despre cele câștigate. De fiecare dată când un bebeluș pleacă acasă cu bine, trece prin emoții puternice. Cu cât a luptat mai mult alături de un copil, cu atât mai mult se bucură când vede că au răzbit – și ea, și bebelușul.

    E o emoție foarte puternică să știi că poți influența în mod pozitiv viața unui copil. Este un lucru care îți dă putere să mergi mai departe.

    Dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin, medic specialist neonatolog la Spitalul Regina Maria Băneasa

    În general, nașterile și adaptarea la viața extrauterină a nou născutului decurg fără probleme. În aceste cazuri, medicul neonatolog își face meseria cu profesionalism, într-un mod discret. Monitorizează nou născutul, comunică blând cu mamele, încurajează alăptarea, le spune cum să-și îngrijească bebelușul în primele zile și cum să procedeze după ce ajung acasă.

    În cazurile fericite, bebelușul și neonatologul petrec cel mult trei zile împreună.

    În cazurile cele mai fericite, neonatologul nu interacționează mai mult de două-trei zile cu bebelușul și mama lui, pentru că aceștia sunt externați rapid. Dar, atunci când lucrurile nu merg cum ar trebui, rolul neonatologului devine unul extrem de important și se poate întinde pe o durată de câteva luni din viața nou născutului și a mamei lui.

    „Există întotdeauna posibilitatea ca ceva să nu meargă bine, chiar și atunci când nu există factori de risc, așa că echipa de la neonatologie e întotdeauna pregătită să înceapă manevrele de reanimare. Se poate ca, în sală, să fie totul bine, să fie un copil de nota 10, iar când ajungem pe secție să înceapă problemele. Intervenția noastră dă tonul vieții micuțului”, spune Nicoleta Asurdoaei-Mălin.

    „Neonatologia m-a impresionat încă când am ajuns pentru prima dată în sala de nașteri”

    Nicoleta Asurdoaei-Mălin și-a dorit de mică să se facă medic. Dar gândul acesta nu a părăsit-o, ca pe majoritatea fetițelor. Nu și-a dorit să fie balerină sau cântăreață, ci, în clasa a 11-a, a avut un gând și mai curajos. „Mi-am dorit întotdeauna să mă fac medic. Apoi, prin clasa a 11-a, când mi-am dat seama că trebuie să aleg ce să fac mai departe, aveam două opțiuni. Nu mai era pe primul loc dorința de a fi medic, pe primul loc ajunsese cea de a deveni detectiv. Asta din cauza filmelor pe care le urmăream și a cărților pe care le citeam. Dar știind că la noi în țară lucrurile nu erau așa cum vedeam la televizor, am ales să studiez medicina”.

    Medicina a fost pentru dr. Asurdoaei- Mălin prima opțiune, încă de când a fost copil.

    La prima vedere, gândul că a visat să fie detectiv poate părea îndrăzneț. Dar, dacă stai să te gândești mai bine, nu e oare și mai îndrăzneț gândul de a pune mâna pe un nou născut și a-i acorda primele îngrijiri? De a interveni atunci când nu respiră, de a lua decizii care pot schimba o viață, de a încuraja o mamă disperată?

    Neonatologia a impresionat-o încă din facultate când, în anul al V-lea, a studiat acest domeniu. Tot atunci a ajuns prima dată într-o sală de nașteri.

    Am rămas profund impresionată de ce am văzut acolo, când echipa de neonatologie acorda primele îngrijiri unui nou născut. Îmi plăcea și îmi place să aud plânsetele nou născuților iar și iar, să fiu acolo unde viața începe de mai multe ori pe zi. Există multe emoții pozitive.

    Dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin, medic specialist neonatolog la Spitalul Regina Maria Băneasa

    Și-a adus aminte de aceste emoții atunci când a trebuit să-și aleagă specialitatea, așa că a decis să-și facă rezidențiatul la Maternitatea Polizu din București. De acolo are și prima amintire concretă cu un bebeluș.

    „Țin minte primul bebeluș pe care l-am evaluat. Eram medic rezident la Polizu și țin minte că un medic specialist m-a lăsat să evaluez un prim copilaș. Eram, pe de o parte, cu mare grijă, cu emoție, dar și foarte mândră de mine. Nu era ușor să ajungi să evaluezi un bebeluș, ca rezident”, mărturisește ea.

    Comunicarea cu părinții și bebelușii

    Dincolo de pregătirea profesională a unui medic neonatolog, care trebuie să fie impecabilă, fără greșeală și fără ezitare, calitățile umane sunt la fel de importante. Nicoleta Asurdoaei-Mălin știe că blândețea, calmul, răbdarea și empatia fac de multe ori diferența dintre un medic bun și un medic bun care aduce liniște în sufletul părintelui chinuit de îngrijorare. Dar știe și că e esențial să fie fermă, atunci când situația o cere.

    „Partea cea mai dificilă este relaționarea cu părinții copiilor aflați în terapie intensivă”, spune medicul. În astfel de situații, pentru care părintele nu e pregătit, doctorul nu are voie să fie nepregătit. El este cel care trebuie să gestioneze atât propria relație cu părinții nou născutului, cât și relația dintre mamă și copil. 

    „Copilul și mama împărtășesc o conexiune profundă, atât fiziologică, cât și emoțională. De regulă, încurajez mama să ia copilul în brațe cât mai devreme și susțin alimentația la sân. Dar sunt și cazuri în care alăptarea nu este posibilă, cum se întâmplă cu copiii din terapie intensivă, care nu pot fi puși la sân. În aceste situații, încercăm să le oferim mamelor momente speciale alături de nou născuți”, spune ea.

    Dacă părinții își pot spune durerile și temerile, un nou născut nu poate face asta. Dar, în ani de experiență, Nicoleta Asurdoaei-Mălin a învățat cum să comunice cu ei: „Deși ei nu pot vorbi, bebelușii comunică prin mijloace non-verbale pe care am ajuns să le recunosc. Prin gestică, mimică și diferite semne după care noi, medicii neonatologi, ne ghidăm: un plâns scâncit, un geamăt, un efort respirator. Pe cei care sunt bine îi vedem că sunt relaxați, se întind, se observă că se simt bine”.

    „Spitalul e a doua casă a noastră”

    Ca orice medic, un neonatolog trece și prin momente grele, când ceea ce se întâmplă la spital devine apăsător. „Cele mai dificile momente sunt când pierzi un copil. Astea sunt cele mai grele momente și peste care nu poți să treci. Nu reușești, rămân acolo, rămân niște răni adânci, profunde”, spune ea.

    Dar nu renunță. Se scutură de greutatea pierderilor și o ia de la capăt zi după zi, pentru că știe că, în spital, o așteaptă mereu alți copii care au nevoie de ajutorul ei și al întregii echipe de neonatologie: „Facem tot posibilul să le influențăm viața într-un mod pozitiv. Neonatologia e o specialitate frumoasă, care oferă multe satisfacții. E un domeniu în care evoluția se simte de la un an la altul. Evoluează aparatura medicală, apar terapii noi, se îmbunătățește partea de follow up, adică urmărirea prematurilor”.

    Pentru ea, maternitatea e un fel de a doua casă, locul unde se află câteva nopți pe lună, atunci când e de gardă, și locul unde-și petrece, uneori, sărbătorile. Când se-ntâmplă să fie de gardă de vreun Crăciun sau Paște, ea și colegii ei fac în așa fel încât să se simtă și acolo atmosfera de sărbătoare.

    „De Crăciun, avem brad, împodobim secția și încercăm să facem să fie cât mai frumos și acolo. Îi îmbrăcăm pe copii în hăinuțe de sărbătoare – în elfi, în moși crăciuni. Dar, printre globuri, luminițe și colinde, prioritatea rămâne sănătatea copilașilor pentru care suntem noi acolo. Uneori e greu de sărbători, că suntem departe de familie, dar, până la urmă, spitalul e a doua casă a noastră”, spune medicul neonatolog Nicoleta Asurdoaei-Mălin care, în timpul liber, încearcă să se relaxeze ca orice om obișnuit. Ascultă muzică, se uită la filme, citește și, când are timp, iese la câte o plimbare.

    Neonatologul Nicoleta Asurdoaei-Mălin, în imagini:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa