Bebelușii născuți înainte de vreme pot fi tratați astăzi la fel de bine în sistemul privat de la Regina Maria ca în cel public. Aici au acces la cele mai noi terapii și cele mai performante aparate pentru cazurile complexe care ajung în terapie intensivă. „Nu m-am gândit niciodată că voi găsi aceeași complexitate medicală și în sistemul privat, dar am descoperit că la Regina Maria nu este deloc așa cum credeam eu. Aici se întâmplă lucruri extraordinare pentru că dotările și resursele nu sunt limitate, iar echipa medical este supraspecializată”, spune dr. Diana Damian.
Când era rezident la Maternitatea Polizu, nu știa că bebelușii născuți prematur sau cu probleme medicale complexe pot fi tratați la fel de bine în spitalele private. Când a descoperit sistemul privat de la Regina Maria, a avut surpriza să constate că aici se foloseau terapii noi, la care nu avea acces ușor atunci în sistemul public, spune dr. Diana Damian (39 de ani), medic specialist neonatologie la Spitalul Regina Maria Băneasa din București.
„În perioada rezidențiatului, nu aveam acces la oxid nitric (n.r. – substanță utilizată ca terapie la prematurii cu probleme respiratorii) și la alte terapii pe care le utilizăm acum în terapia intensivă neonatală”, își amintește medicul neonatolog.
Le-a găsit pe toate la Spitalul Regina Maria Băneasa din București, cu care a început să colaboreze din iunie 2015, la câteva luni după ce a primit diploma de medic specialist neonatolog. „Nu m-am gândit niciodată că voi găsi aceeași complexitate medicală și în sistemul privat, dar am descoperit că la Regina Maria nu este deloc așa cum credeam eu. Aici se întâmplă lucruri extraordinare pentru că dotările și resursele nu sunt limitate, iar echipa medical este supraspecializată”, spune dr. Diana Damian.
În sistemul privat de la Regina Maria a descoperit încă un lucru care a bucurat-o: relația cu părinții bebelușilor pe care-i avea în grijă era mai apropiată. De unde, în spitalele publice, comunicarea cu ei era minimă, aici, era un aspect foarte important, niciodată neglijat.
„Am fost plăcut surprinsă când am constatat că părinții îmi cereau multe detalii despre starea bebelușilor, iar eu puteam să le ofer toate explicațiile de care aveau nevoie. La stat, nu se stătea atât de mult de vorbă cu părinții. Mi-am spus atunci că voi încerca pe cât pot să vorbesc cu ei, să le explic și să le răspund întrebărilor. Este o dorință firească să vrea să știe ce se întâmplă cu copilul lor. După naștere, emoțiile sunt mari, iar pentru o mamă poate fi dificil să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul ei. De aceea, trebuie să dai dovadă de înțelegere și de răbdare în explicații”, crede medicul.
„Îmi place să îngrijesc prematureii”
„De când mă știu am vrut să mă fac medic, din copilărie. Tatăl meu este medic, dar nu uman, ci veterinar, mătușa mea este medic de familie, așa încât am avut modele de urmat în casă”, povestește dr. Damian. O fire mai băiețoasă de fel, cum se descrie, se gândea atunci că i-ar plăcea chirurgia. În anul 2000, când a început Facultatea de Medicină la Iași (actuala Universitate de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”), avea încă în minte chirurgia și chiar a făcut stagii de vară pe chirurgie plastică.
Pentru mine, nu au existat alte opțiuni în afară de medicină. Am fost hotărâtă de la început că asta voi face. Am intrat din prima la facultate, iar dacă nu aș fi reușit, aș fi dat examenul până aș fi intrat. Nu mă văd făcând altceva.
Dr. Diana Damian, medic specialist neonatologie, Spitalul Regina Maria Băneasa din București
Când a venit momentul să aleagă specialitatea pe care o va urma, a găsit o cale de a îmbina pasiunea pentru chirurgie cu dragostea pentru bebeluși. Calea se numea neonatologie. „Îmi plac bebelușii și îmi place să îngrijesc prematureii, cum le spun eu. Neonatologia mi-a plăcut pentru că implica și o sală de operații, deci avea elemente comune cu chirurgia: ești cu obstetricianul în sală, preiei un copil dintr-o intervenție chirurgicală când vorbim de cezariană. Această specialitate are și multe proceduri chirurgicale, cum este pneumotoraxul, unde trebuie să drenezi, intubația și altele. Stăpânesc bine aceste manevre și sunt legate de chirurgie. Apoi, îmi place și terapia intensivă neonatală, care m-a atras fiindcă implică adrenalină”, explică dr. Damian alegerea pe care a făcut-o.
„Mutarea la București a fost un șoc pentru mine”
Pentru rezidențiat, a ales să vină în București. Era deja căsătorită, soțul avea serviciul în Capitală și a decis să îl urmeze. „Mutarea a fost un șoc pentru mine. La Iași, îndrumătorii erau mai severi decât cei din București. Când am venit aici, aveam acces la orice și îndrumătorii ne lăsau să facem orice. Începusem stagiul de pediatrie la IOMC (n.r. – actualul Institut Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”) și ne-au băgat în gărzi după numai 3 săptămâni. Prima gardă a fost cu emoții. Am avut însă îndrumători, iar când nu înțelegeam sau nu reușeam ceva, vorbeam cu aceștia și ne ajutau”, își amintește dr. Damian.
La București, au fost și alte lucruri diferite de cele trăite la Iași. Ceilalți rezidenți de aici învățau din cărți semnate de autori străini, mult diferite de cele românești pe care le citea la Iași. „Apoi, la Iași nu făceam atâtea manevre. De aceea, a fost un pic greu la București, dar mi-a plăcut. Am schimbat cărțile, am intrat în noul ritm și m-am adaptat repede”, spune medicul neonatolog.
Într-o secție de neonatologie a intrat pentru prima dată la Maternitatea Polizu, unde a urmat rezidențiatul sub îndrumarea profesorului Silvia Stoicescu. „A fost cu emoții, pentru că știam cu toții că doamna profesor Stoicescu este un pic mai severă, dar ulterior a fost în regulă”, își amintește dr. Diana Damian. A lucrat cu precădere în secția de terapie intensivă neonatală, fiindcă a simțit că aici are parte de mai multe provocări decât în secția de normoponderali, cum se numește secția cu copii născuți la termen, fără probleme medicale.
În perioada rezidențiatului, dr. Diana Damian a urmat un curs în Elveția pe un domeniu pe care simțea atunci că vrea să îl stăpânească și mai bine: ventilația nou-născutului. Cursul era susținut de profesorul Peter Rimensberger, considerat cel mai mare specialist în ventilația nou-născutului. „A fost o experiență mult diferită de ceea ce văzusem în spitalele de la noi și am fost impresionată”, povestește acum.
„Eu am încredere în forța bebelușilor”
Comunicarea cu părinții nu este ușoară când micii pacienți au probleme grave de sănătate. Le prezintă situația reală a bebelușilor, astfel încât să știe la ce să se aștepte, le explică ce investigații și tratamente urmează să le facă, dar încearcă să fie optimistă. „Eu sunt optimistă de fel, pentru că am încredere în forța bebelușilor. Când nu te aștepți de la un bebe să meargă bine, el îți poate face o surpriză plăcută. Părinții, la rândul lor, așteaptă de la noi o speranță, dar trebuie să aibă încredere și în copilul lor. Starea părinților este importantă pentru recuperarea unui nou-născut. Am observat că, atunci când părinții sunt optimiști, copiii merg bine”, spune dr. Diana Damian.
Sigur că toți părinții își doresc ca nou-născutul să se recupereze foarte repede, dar lucrul acesta depinde și de el. Chiar dacă primește tratamentul de care are nevoie, fiecare evoluează în ritmul propriu și nu putem decât să așteptăm recuperarea lui, mai spune medicul neonatolog.
Puterea miraculoasă de vindecare a bebelușilor a văzut-o de nenumărate ori până acum. A văzut-o la bebe Alexandru, un prematur care a avut nevoie de reanimare chiar de la naștere, pentru că nu avea bătăi cardiace. Nici chiar miraculosul oxid nitric nu l-a ajutat să se recupereze rapid. Alexandru a avut nevoie de terapie intensivă de aproape două luni și au fost momente în care părea că nu evoluează bine, dar soarta a fost de partea lui și acum este bine, acasă.
Apoi, a văzut aceeași putere miraculoasă de vindecare la bebe Medeea, care a împlinit 3 ani de curând. S-a născut cu puțin peste 2.000 de grame și a avut nevoie de terapie intensivă, unde a primit tratament antibiotic cu perfuzie. „A evoluat bine, nu au mai apărut probleme mari, dar m-am atașat de ea, de părinți și am păstrat legătura peste ani. Vorbim la telefon și îmi trimit des poze cu bebe Medeea. Eu încă îi mai spun bebe, așa mi-a rămas alintul”, povestește dr. Damian.
L-a avut în grijă la terapie intensivă și pe bebe Teodor, care s-a născut cu un sindrom genetic și avea numai 900 de grame când a venit pe lume. A stat multă vreme internat, dar acum este alături de părinți, acasă. Și bebe Matei, apoi bebe Vladimir i-au dat emoții, dar i-a ajutat pe toți să câștige lupta cu viața. „Sunt mulți bebeluși care mi-au rămas în minte. De obicei, mi-i amintesc pe cei micuți, cei care au stat 2-3 luni în terapie. Înainte de pandemie, mulți dintre ei mă vizitau la spital. Acum nu mai au voie, dar vorbesc cu părinții, îmi spun despre ei și îmi trimit poze. Îi văd cum cresc frumos și mă bucur că sunt bine, iar părinții sunt fericiți”, spune medicul neonatolog.
Ajutorul pe care noi, medicii de neonatologie, îl oferim bebelușilor este foarte important, dar mai cred că este acolo ceva sau Cineva care îi ajută, mai mult decât sigur. Nou-născuții se vindecă mult mai repede decât adulții. Îi vezi de la o zi la alta că sunt tot mai bine și cresc frumos.
Dr. Diana Damian, medic specialist neonatologie, Spitalul Regina Maria Băneasa din București
„Ca neonatolog, trebuie să ai fler cu bebelușii”
Nou-născuții nu își pot exprima în cuvinte suferința, dar au un limbaj propriu pe care un neonatolog cu experiență îl poate descifra cu ușurință. „Mulți cred că neonatologia este grea fiindcă micii noștri pacienți nu vorbesc, însă mie nu mi se pare deloc așa. Bebelușii au semnele lor și nu mi se pare dificilă comunicarea cu ei. Trebuie să ai fler să-i simți, să-i vezi și să-i urmărești. Flerul vine odată cu experiența”, potrivit medicului neonatolog Diana Damian.
Bebelușii au propriul mod prin care ne „spun” când ceva este în neregulă cu ei. Când dorm liniștiți, cu mânuțele sus, ne transmit că sunt bine, sănătoși. În schimb, când au problemele de sănătate, le comunică prin plâns, prin respirație, prin expresia facială sau prin postura corpului.
Un geamăt discret, o respirație mai rapidă sau o expresie facială anume poate să comunice o suferință, iar neonatologii le „citesc” cu ușurință. Este modul în care comunică un nou-născut cu noi, spune dr. Diana Damian. „Contrar părerii generale, comunicare există între noi și bebeluși. Trebuie doar să descifrezi aceste semne, acest limbaj. Făcând asta zilnic, devii tot mai bun, mărturisește medicul neonatolog.
„Legătura dintre mamă și copil nu se poate descrie în cuvinte”
Fericirea și suferința părinților i-au devenit mai ușor de înțeles după ce a devenit, la rândul său, mamă. Fiul său, Petru Rareș, are 9 ani, iar fiica, Ilinca Maria, 4 ani. Să-ți simți pentru prima dată copilul, să-l ții în brațe pentru prima dată este un sentiment de nedescris, spune dr. Damian. „Până să am copii, cariera mi se părea cea mai importantă realizare. Acum, îmi dau seama că alta este realizarea și simt mult mai puternic trăirile parinților. Legătura dintre mamă și copil nu se poate descrie în cuvinte. Nu am găsit un cuvânt care să cuprindă această emoție”, spune medicul neonatolog.
Acum, când văd mamele de la spital cum își iau copiii în brațe după naștere, îmi amintesc de fiecare dată de momentele pe care eu le-am trăit când am devenit mamă. Este un sentiment de nedescris.
Dr. Diana Damian, medic specialist neonatologie, Spitalul Regina Maria Băneasa din București
Când era rezident și nu avea copii încă, mărturisește că înțelegea altfel mamele nou-născuților. Experiența de mamă a schimbat-o. La vremea aceea, le prezenta din cărțile de medicină ce au de făcut, dar acum, trecând prin experiența proprie, le vorbește altfel. „Le înțeleg și pe mamele emoționate, și pe cele mai panicate. Vreau să le ajut în orice situație cu care se confruntă. Știu cât este de important pentru ele să fie in legătura cu medicul copilului lor și nu ma feresc să le dau numărul meu de telefon după ce pleacă din spital”, mai spune dr. Damian.
Experiența de mamă i-a îmbogățit experiența de neonatolog, dar să împartă cariera cu viața de familie este o provocare zilnică. Petru îi reproșează adesea că lipsește mult de acasă și îi simte lipsa. „Îmi spune uneori: «Mami, ai trei gărzi săptămâna asta? Ai spus că faci doar una!» Ține evidența gărzilor mele și a timpului petrecut împreună. I-am explicat și înțelege că sunt copii care au nevoie de ajutorul meu, dar îmi mai spune din când în când: «Mami, dar și eu vreau să stau cu tine!»
Apoi, când sunt acasă, Ilinca încearcă să mă acapareze cu totul, iar el nu mai apucă să stea cu mine pe cât și-ar dori. Petrecem puțin timp împreună, iar atunci când sunt acasă, amândoi vor toată atenția mea, lucru de înțeles. De exemplu, am fost de gardă vineri și duminică. Am venit sâmbătă pe la 11.00 acasă, am stat puțin cu ei și apoi am adormit. Duminică, am fost din nou în gardă și m-am văzut cu ei abia luni după-amiază”, povestește dr. Diana Damian.
Se întâmplă de multe ori să fie prea obosită pentru joacă după o gardă sau să-i fugă gândurile la problemele de la spital, la bebelușii pe care i-a lăsat acolo. Despre cazurile cu care se confruntă discută de multe ori cu tatăl său.
„Chiar dacă este medic veterinar, cunoaște foarte bine anatomia și înțelege foarte multe. Mă întreabă mereu câți bebeluși am preluat, ce cazuri am întâlnit și ce probleme au fost. Îi place să discute cu mine despre medicină. Mai vorbesc și cu soțul meu. El este informatician, nu are nicio legătură cu medicina, dar ne cunoaștem din facultate și are atât de multe informații medicale de la mine, încât ar putea da sfaturi colegilor lui. Își amintește numele unor oase pe care le-am învățat eu la anatomie, în facultate, sau despre boli de care afla din cărțile mele. S-a arătat dintotdeauna interesat și mă susține. Dacă familia nu te susține, nu poate fi ușor să fii medic”, conchide medicul neonatolog Diana Damian.
Neonatologul Diana Damian, în imagini:
- Dr. Dana Zaciu, medicul neonatolog în mâinile căruia ajung cele mai complicate cazuri de nou-născuti: „Acordăm o șansă bebelușilor când nimeni nu o mai face”
- Dr. Mihaela Scheiner, neonatolog cu peste 30 de ani experiență: „Momentul zero al vieții unui om e în palma noastră”
- Dr. Ionuț Mihoci, medic neonatolog: „Tot ce îmi doresc este să le dau acasă părinților un copil sănătos”
- Dr. Alina Ilici, neonatolog: „Bebelușii au o capacitate de recuperare spectaculoasă, ajutați de terapii inovatoare, aplicate curajos”
- Dr. Cristian Palade, neonatolog: „Am ajuns să salvăm bebeluși cu o greutate de numai 500 de grame, fără să rămână cu dizabilități”
- Dr. Cătălina Iordan, neonatolog: „Luptăm alături de copii secundă de secundă, minut de minut”
- Dr. Mihaela Apostoae: „Neonatologia înseamnă mult mai mult decât Apgar 10, flori, baloane și magie”
- Dr. Nicoleta Asurdoaei-Mălin, neonatolog: „Îmi place să fiu acolo unde viața începe de mai multe ori pe zi”
- Dr. Cristina Ioniță (Năfureanu), neonatolog: „Am gustat «amarul» de a fi fost părinte de copil în terapie intensivă”
- Dr. Alexandra Ulmeanu, cel mai tânăr neonatolog de la Spitalul Regina Maria Băneasa: „Este un sentiment extraordinar când reușești să echilibrezi un nou-născut ce nu pare să aibă șanse”