Proiect de educație la naștere susținut de

Dr. Anca Crișan, neonatolog: „Ca să poți să dormi noaptea, nu prea există loc de greșeală”

Dacă nu ar fi ales medicina, tot în sala de nașteri ar fi ajuns, ca moașă.

Raluca Cristian
dr neonatolog anca crisan
Minutul de aur, adică primele clipe din viața unui om sunt cele mai importante, cu atât mai mult cu cât, uneori, pot fi critice, spune dr. Crișan.

Ca să fii un bun medic neonatolog, nu e suficient să pui stetoscopul pe copil și să-l analizezi pe toate părțile. Trebuie să ai empatie, să înțelegi atât copilul, cât și ce simte mama, să comunici cu ea, să fii calm și să nu te panichezi. Dar, deasupra tuturor acestor lucruri, trebuie să fii rapid în gândire și să iei decizii contracronometru.  

Nașterile sunt, de obicei, evenimente fericite, marcate de multă emoție. Cei mai mulți copii ajung pe lume la termen și sănătoși. În cazurile în care se naște un singur copil, echipa de neonatologie care intră în sala de nașteri e formată din medic și asistent. Însă medicul specialist neonatolog Anca Crișan, de la Maternitatea Spitalului Regina Maria din Cluj-Napoca, spune că există și situații speciale. Fie cele în care se știe dinainte de naștere că e posibil ca micuțul să apară pe lume cu unele probleme, fie situațiile când se nasc gemeni sau chiar tripleți. În aceste cazuri, echipa trebuie să fie una mai mare și pregătită să înfrunte eventualele dificultăți.  

Medicul Anca Crișan a avut numeroase cazuri când a trebuit să se adapteze pe loc, așa că știe cum să gestioneze situațiile de criză. De exemplu, într-una din zilele când era de gardă, știa că va avea o naștere de gemeni. Fiind vorba despre o sarcină fără probleme ajunsă la 36 de săptămâni, nimeni nu se aștepta să existe probleme, așa că s-a stabilit ca echipa de neonatologie să fie formată din medic – adică ea – și două asistente. Surpriza a venit când cei doi gemeni, unul de 1.800 kilograme și unul de 2.100 kilograme au ieșit în lume fără să respire.  

„Noi ne-am dus la sala de nașteri știind că totul e bine, urma o cezariană, sarcina era de 36 de săptămâni, copiii erau prematuri târzii, care, în mod normal, nu ar fi trebuit să pună probleme respiratorii. Dar lucrurile se schimbă radical când ajungi acolo și nu e așa cum știai. În momentul în care au ieșit copiii, nu a fost niciunul bine. Nu respirau, aveau o respirație ineficientă, cum spunem noi, cu scăderea cordului”, explică medicul. 

Fără să stea pe gânduri, a decis rapid să ceară ajutorul medicului anestezist care asistase operația de cezariană. Prin urmare, ea a coordonat și a acționat cot la cot cu anestezistul și cele două asistente. Când vrei să aduci pe lume un copil, dar acesta nu respiră, nu e loc de îndoială, de orgolii sau de amânări. Acționezi. De data aceasta, cu câte un medic și o asistentă la fiecare copil, au avut succes.  

„Gemenii au necesitat ventilație, masaj cardiac, unul dintre ei a primit adrenalină. Eu am fost cu stetoscopul când pe un copil, când pe altul. Să poți să coordonezi o astfel de situație, o reanimare la doi copii simultan, e un lucru destul de dificil. Dar a fost o reanimare reușită 100%. Am trecut cu bine peste situație și lucrurile au mers foarte bine și ulterior. Copiii au fost bine, au luat în greutate și au plecat acasă”, spune dr. Anca Crișan.  

Când ajungi medic specialist, tu ai stetoscopul. Dacă se naște un copil care nu e bine, toată lumea sare pe tine. Mama plânge, ginecologul zice, moașa își dă cu părerea. Tu trebuie să decizi. Tu iei deciziile cele mai importante în momentele cele mai importante în minutul de aur, în primele secunde din viața unui copil.  

Dr. Anca Crișan, medic specialist neonatolog

Medicul Anca Crișan e conștientă că interesul major în astfel de cazuri este sănătatea copilului, așa că, pentru ea, nu există noțiunea de orgoliu personal sau profesional. De aceea, consideră că trebuie să știi să ceri ajutorul când ai nevoie de el, dar și să știi să ceri și opinia altui coleg, medic neonatolog, atunci când timpul îți permite. „E important să treci peste orgoliul personal și să poți să ceri ajutor colegilor, să poți să ceri o a doua părere, nu neapărat să te gândești că tu știi cel mai bine și să nu mai ceri o a doua părere”, adaugă medicul specialist în neonatologie Anca Crișan.  

De la cazul cu gemenii, spune ea, e și mai prudentă în ceea ce privește cazurile gemelare sau de tripleți, mai ales că, de când s-a dezvoltat și fertilizarea in vitro, aceste situații sunt în creștere.  

Cel mai mic copil 

Într-o zi obișnuită, medicul neonatolog asistă la nașteri, face vizite nou-născuților din secția de neonatologie sau de la terapie intensivă și stă de vorbă cu mamele. Le încurajează să nu renunțe la alăptat chiar dacă, uneori, pot să se confrunte cu sâni dureroși. Le susține atunci când se întrevede o depresie postnatală și le instruiește în legătură cu ceea ce trebuie să facă după ce pleacă din maternitate cu cei mici.  

Există însă și zile dificile, atunci când au cazuri grele. Cazul care a impresionat-o cel mai puternic de-a lungul experienței sale a fost al unui nou-născut cu ihtioză, adică un bebeluș care avea toată pielea crăpată, avea dureri mari și prezenta un risc crescut de deces. Și de data aceasta stabilizarea și recuperarea lui au fost o reușită: „Belelușul avea un risc de infecție foarte mare, având tegumentul crăpat. Toată lumea credea că o să moară, pentru că era foarte grav și avea niște dureri foarte mari, dar a fost un succes. A fost îngrijit foarte mult și e bine. E bine și acum, și are deja cinci ani”. 

Nu e neobișnuit ca medicul neonatolog să știe ce se întâmplă cu bebelușii pe care i-a îngrijit în urmă cu ani de zile. De multe ori, mamele țin legătura cu medicii neonatologi care le-au îngrijit copiii, iar acest lucru se întâmplă în special în cazurile de copii născuți prematur: „Sunt mame de copii prematuri care vin cu copiii la follow up (n.r. – să fie urmăriți). E vorba despre copii care au avut poate 500-600 de grame la naștere și a durat patru-cinci luni până când mamele au plecat cu copilul din spital”.  

Pare incredibil ca un copil de 500 de grame să supraviețuiască, dar astfel de lucruri se întâmplă. Este și cazul unuia dintre cei mai mici copii pe care Anca Crișan i-a ținut în brațe, în august 2020. E impropriu spus că l-a ținut în brațe, spune ea, pentru că un astfel de copil, fiind atât de fragil, nu prea poate fi manipulat. „Copilul s-a născut cu 500 de grame, ulterior a scăzut la 440 de grame, dar a stat în incubator. Copiii care sunt atât de mici nu sunt manipulați foarte mult și-atunci, propriu-zis, de luat în brațe, nu prea poți să-i iei în brațe. A stat în spital cinci luni înainte de a fi externat și a plecat acasă cu 2,5 kilograme. Acum e bine și, la șase luni de la naștere, avea în jur de 3,3 – 3,4 kilograme”, împărtășește medicul. 

Comunicarea cu mamele și cu bebelușii, extrem de importantă 

Medicul neonatolog e cel care asistă la prima conexiune dintre mamă și copil. De obicei, Anca Crișan are și un consult prenatal, în care discută cu fiecare mamă în parte ca să afle dacă își dorește contactul skin to skin, adică piele pe piele, prin care se încurajează ca primul contact dintre mamă și copil să fie unul direct, prin plasarea nou-născutului pe pieptul mamei.  

„E o conexiune importantă, firească, pentru că, până la urmă, copilul a stat nouă luni atașat de mamă. După ce copilul se naște, dacă totul e bine, el poate să mai rămână cu cordonul ombilical netăiat, să fie clampat tardiv. E bine ca nou-născutul să fie în contact cu mama”, spune specialistul.    

Ca medic neonatolog, trebuie să înțelegi ce simte mama și să reușești să comunici cu ea, să o ajuți în momentele dificile prin care trece: „La sala de nașteri, atât medicul ginecolog, cât și moașa și medicul neonatolog discută cu mama. Există și momente dificile care pot să apară după naștere din cauza emoțiilor și a hormonilor”. 

După naștere, o femeie poate să fie mai tristă, așa că medicul neonatolog Anca Crișan a învățat că trebuie să se poarte cu blândețe și să acorde timp și atenție și proaspetelor mame, nu numai bebelușilor.  

Totuși, atenția cea mai mare se concentrează asupra fiecărui nou-născut. Minutul de aur, adică primele clipe din viața unui om sunt cele mai importante, cu atât mai mult cu cât, uneori, pot fi critice. În acest caz, rapiditatea în luarea deciziilor e cheia: „Trebuie să fii rapid în gândire, pentru că uneori sunt momente critice – se naște copilul și nu respiră, nu e bine, trebuie să fii hotărât, să iei deciziile potrivite la momentul potrivit. Să ai rapiditate în gândire, în mișcări, în coordonare, să poți să coordonezi echipa cu care te duci în sala de nașteri. Dacă ai nevoie de ajutor, trebuie să știi să ceri ajutor, să nu-ți fie rușine să ceri ajutor, pentru că de multe ori te duci la sală și pot să fie gemeni, se poate ca lucrurile să nu meargă bine”. 

După ce, în spitalele de stat, a trecut prin multe experiențe cu sarcini care nu au fost urmărite, ale unor femei neluate în evidență din punct de vedere medical, și-a format o gândire clinică ce o ajută foarte mult în comunicarea cu bebelușii. Atenția la detalii este cea care face diferența de multe ori.  

„Nu poți să iei toți copiii să le faci screening ecografic sau să le iei analize de sânge. Trebuie să te orientezi clinic. Iar copiii comunică, îți spun ce îi deranjează prin faptul că fie au un plâns mai ascuțit, fie au o colorație a tegumentelor necorespunzătoare sau un timp de colorare mai prelungit, fie prin felul cum se mișcă toracele atunci când respiră”, explică ea.  

„Dacă n-aș fi făcut medicina, m-aș fi făcut moașă” 

Încă din copilărie, a vrut să se facă medic. Mânată de admirația pentru medicul ei de familie, la care mergea des și în cabinetul căruia, ulterior, a făcut primii ani de practică, s-a hotărât să se pregătească din timp pentru Medicină: „Cred că tot timpul spuneam că vreau să fiu doctor. M-am hotărât cu adevărat că vreau să fac medicină destul de devreme, prin clasa a șaptea – a opta, motiv pentru care am și optat pentru un liceu cu profil real, ca să intru la clasă de chimie-biologie și să am o pregătire pentru admitere”. 

Decizia de a deveni medic neonatolog a venit în anul al VI-lea de facultate, în cunoștință de cauză, după ce a trecut prin toate specializările. Chiar dacă a fost atrasă și de pediatrie, a considerat că i se potrivește mai bine să lucreze cu nou-născuți, așa că a ales neonatologia, o specializare care nu era atât de căutată, la acea vreme, printre colegii ei.  

Unul dintre lucrurile pe care le apreciază cel mai mult în meseria ei este ceea ce se întâmplă în sala de nașteri. „Îmi place mult partea de sală de nașteri, efectiv momentul în care iese copilul, în care se naște, apropierea pe care o are cu mama. De altfel, îmi place mult că, la Regina Maria, se practică îngrijirea piele pe piele, skin to skin, care e un lucru bun și care ajută atât copilul, cât și mama”.   

Medicul neonatolog Anca Crișan e atât de îndrăgostit de meseria pe care o practică încât spune că, dacă nu și-ar fi permis să facă cei șase ani de Medicină, cu siguranță ar fi făcut Facultatea de Moașe.  

„Probabil că, dacă n-aș fi făcut medicina, m-aș fi făcut moașă. În anul al VI-lea de facultate făceam stagiul la una dintre clinicile din Cluj și trebuia să facem, ca studenți, gărzi de noapte. Atunci, rămâneam în sala de nașteri cu moașele, care ne explicau tot ce trebuie să știi la o naștere – cum se rotează copilul, cum se scoate, cum se apără perineul. E ceva deosebit să ai posibilitatea să vezi lucrurile astea.”   

Dr. Anca Crișan, medic specialist neonatolog

O meserie care aduce multe satisfacții 

Ca în orice meserie, în neonatologie există și momente grele, care lasă medicul cu o încărcătură emoțională puternică pe care, de multe ori, o duce cu sine acasă. „Naonatologia e grea, dar e o meserie care aduce multe satisfacții. Ai o răspundere foarte mare, mai ales dacă ai o sarcină care nu a fost urmărită. Suntem în 2021 și, în spitalele de stat, încă sunt mame care care nu și-au urmărit sarcina. Nu e cazul la Regina Maria, unde știi sigur că sarcina a fost urmărită, iar asta face ca și pentru noi, medicii neonatologi, să fie mai ușoare lucrurile. Știi ce colegi ai și nu se întâmplă să le scape lucruri majore, importante. Ai siguranța că lași copilul acasă și că nu e nimic ce ar putea să apară în zilele următoare”, spune Anca Crișan. 

În neonatologie, nu e loc de greșeală, spune medicul Crișan.

Chiar dacă a avut multe momente complicate, nu s-a gândit să renunțe la specializarea ei, pentru că îi place cel mai mult: „Am avut momente dificile, am avut gărzi foarte grele, după care am crezut că nu-mi revin o săptămână, dar treci peste, îți revii. Sunt momente grele, dar nu înseamnă că trebuie să renunți, dacă asta ai ales să faci. Ca să poți să dormi noaptea, nu prea există loc de greșeală”.  

Oricât de greu ar fi, când ajunge acasă încearcă să se deconecteze. Pentru asta, cea mai bună soluție este timpul petrecut în familie, cu soțul și cu fiica ei, care are patru ani.  „Când ajung acasă, ca să mă relaxez, mă joc cu fiica mea. De multe ori, nici nu știu unde mi-e telefonul, pentru că noi, când suntem acasă cu ea, nu stăm pe telefon. Facem un puzzle, gătim împreună, mai plecăm în weekend-uri, mai facem excursii de câte o zi. Facem multe lucruri împreună, poate și ca să compensez faptul că patru-cinci-șase nopți pe lună nu sunt acasă. Timpul acesta se adună și nu vreau ca fiica mea să sufere pentru faptul că nu sunt alături de ea”, spune medicul neonatolog Anca Crișan. 

Îi place și să citească și regretă că, exceptând lecturile care țin de evoluția în medicină, de la care nu face rabat, nu prea mai are timp pentru beletristică. În schimb, serialul ei preferat are legătură tot cu aducerea pe lume a copiilor. Call the Midwife este o serie despre un grup de moașe care lucrează în Londra anilor ’50-’60. 

„Ca medic neonatolog, după ce devii și mamă, te poți pune mai ușor în locul unei femei care naște” 

Anca Crișan crede că s-a transformat într-un medic mai bun după ce a devenit și mamă. Când a născut-o pe fiica ei, și-a schimbat modul de a privi lumea și a devenit și mai empatică. „Ca medic neonatolog, după ce devii și mamă, lucrurile de schimbă, pentru că ți se schimbă și gândirea și te poți pune mai ușor în locul unei femei care naște. De-abia atunci începi să îți dai seama ce simte o mamă în momentele prin care trece când intră în depresia postnatală, de exemplu. Nu poți să te duci la o mamă care plânge și să-i spui: Măi, nu mai plânge, revino-ți! O înțelegi, îi spui să plângă, ca să se descarce, și o încurajezi că totul va fi bine și că se va descurca”, mărturisește medicul.  

Uneori, copiii medicilor neonatologi nu suportă cu ușurință faptul că părinții petrec mult timp cu alți bebeluși. Însă Diana, fiica medicului Anca Crișan, nu e geloasă deloc. Ba, mai mult, fiind la vârsta la care îi place să-și imite părinții, de multe ori dezbracă păpușile și le consultă. Până de curând, spunea că vrea să se facă și ea doctor, ca mami. „De multe ori, zice să-i arăt poze cu bebelușii. Evident că nu-i arăt, că nu e permis să-i fotografiem sau să-i filmăm. Dar, dacă mă sună când sunt pe secție și îi aude că plâng, îmi zice: Ce faci acolo, mami, nu le-ai dat de mâncare?”, spune Anca Crișan, și zâmbește cu toată fața. 

O specialitate nouă, dar care a evoluat într-un ritm alert 

Anca Crișan povestește cât de puține se știau despre neonatologie la începutul anilor ’90, când specializarea era la început de drum în România. Spune că și acum e un domeniu relativ nou, dar care a evoluat într-un ritm alert. „În anii ‘90 nici măcar nu aveau măști de ventilație și laringoscop, la sala de nașteri partea de reanimare era mult mai rudimentară. Dar neonatologia e un domeniu care se dezvoltă încontinuu, acum vedem tot felul de dispozitive și noi protocoale pe la congrese”.  

Nu doar dispozitivele medicale s-au îmbunătățit enorm, ci și felul în care se fac analize nou născuților. De exemplu, acum se pot face analize folosind o cantitate mică de sânge de la bebeluși, lucru care e extrem de important, pentru că unui nou născut – mai ales dacă e prematur – nu i se poate recolta mult sânge.  

90% dintre nou-născuți se nasc sănătoși și la termen. Pe noi ne cunosc mamele de copii prematuri, cei 10%, sau mamele copiilor cu greutate mică pentru vârsta de gestație. Aceste mame ne cunosc pe noi, pentru că stau în spital câte patru-cinci luni și cu ele venim mult în contact. 

Dr. Anca Crișan, medic specialist neonatolog

Chiar dacă nu pare, neonatologia e o specializare complexă. Medicii neonatologi tratează copiii pe durata primei luni de viață, după care cei mici trec în grija medicilor pediatri. Anca Crișan e conștientă de faptul că, de obicei, oamenii nu prea acordă atenție unei specializări medicale cum e neonatologia. Atenția gravidei se concentrează, în primă fază, asupra medicului ginecolog, după care se mută asupra pediatrului.  

Inclusiv când și-a luat specializarea în neonatologie au fost oameni care nu înțelegeau cu ce se ocupă: „Lumea nu știe despre noi, lumea știe despre ginecolog și cam atât. Când mi-am luat specializarea, multă lume mă întreba ce specializare e asta. Și cei din familie mă întrebau dacă n-am putut să iau pediatrie. Dar debutul unei vieți contează foarte mult. Felul cum a ieșit copilul și cum a respirat în primele clipe e extrem de important”.  

Poți cunoaște și alți medici neonatologi de la maternitatea Regina Maria Cluj Napoca accesând linkurile următoare: 

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa