Dr. Diana Cocei este medic primar Obstetrică-Ginecologie și embriolog senior acreditat ESHRE (Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie – cea mai prestigioasă instituție de profil). Activează la Centrul de Fertilitate și FIV Columna, parte a rețelei Regina Maria, loc în care, spune ea, ajung frecvent cupluri cu patologii grave asociate infertilității și cu încercări repetate, epuizante, de proceduri de reproducere asistată. A-i ajuta să obțină o sarcină și a adăuga apoi poza bebelușului pe panoul centrului, plin de fotografii, reprezintă satisfacția supremă a medicului și motivația de a fi zi de zi tot mai bun.
La vârsta de 3 ani, la scurt timp după ce a început să vorbească bine, Diana Cocei și-a anunțat părinții că se va face doctor. Nici ea, nici ei nu știu cum s-a născut ideea aceasta, pentru că în familie și în cercul de prieteni nimeni nu avea o astfel de carieră. Cert este că planul de la 3 ani a rămas valabil și niciodată pe parcursul gimnaziului sau al liceului Diana Cocei nu s-a gândit că ar vrea să facă altceva decât Medicină. Pentru că îi plăceau foarte mult copiii, și alegerea specialității medicale a venit natural: Obstetrică-Ginecologie. Deși au trecut aproape 30 de ani de când a participat la primele nașteri, își amintește foarte clar emoția de atunci: „La fiecare intrare în sala de nașteri, eram însoțită de emoții foarte mari. E greu să descrii ce simți când ajuți să vină o viață pe lume. Este pur și simplu un miracol care se întâmplă sub ochii tăi”, spune ea.
„M-am îndrăgostit de embriologie de cum am intrat în laborator”
A urmat rezidențiatul la Maternitatea Giulești (Spitalul Clinic „Dr. Panait Sârbu”) loc în care, în 1998, profesor dr. Bogdan Marinescu a deschis primul centru de stat de fertilizare in vitro din București. Dr. Cocei, care era atunci în anul IV de rezidențiat, îndrumată de dr. Marinescu, a ales să se supraspecializeze în embriologie și a trecut de la partea clinică la cea de laborator. Pentru că în România acest domeniu era la început, pregătirea medicilor a avut loc în Belgia, unde dr. Cocei a văzut și a învățat procedurile de reproducere umană asistată.
„Când am văzut ce se întâmplă în laboratorul de embriologie din Belgia, m-am îndrăgostit pentru totdeauna de embriologie”, își amintește ea. Dacă până atunci fusese martoră la miracolul nașterii, în laborator a avut șansa de a vedea ce înseamnă să contribui la miracolul formării unei vieți. „Vezi cu ochii tăi tot procesul, de la început, când din două celule se formează un embrion, și până la sfârșit. Acolo am învățat tot ce înseamnă embriologie, precum și partea de clinică din FIV, de la pregătirea materialului seminal, până la puncție, recuperarea ovocitelor, realizarea fertilizării standard sau ICSI (injecția intracitoplasmatică – procedură la care se recurge în caz de infertilitate masculină severă)”.
„Copilul vă cunoaște de când era o celulă”
După trainingul din Belgia, dr. Cocei a participat la un alt stagiu de pregătire special pentru ICSI în SUA, urmat, de-a lungul anilor, de multiple alte cursuri de specializare în Germania, Grecia, Italia etc. Prima fetiță născută în urma procedurii de fertilizare in vitro realizată de dr. Cocei îi poartă numele: Diana. „Când avea 9 luni, mama ei a adus-o să o cunosc și i-am cerut voie să o iau în brațe. M-a atenționat că va plânge, că nu stă nici în brațele tatălui sau ale bunicii, însă când am luat-o eu, s-a uitat fix în ochii mei, și-a pus căpșorul pe umăr și și-a lipit năsucul de gâtul meu. Mama a rămas mirată. „Nu-mi vine să cred ce înseamnă să vă cunoască de când era o celulă!”, mi-a zis”.
„Nu vreau să vând iluzii pacienților”
Au trecut 25 de ani de când dr. Cocei a ales embriologia, iar acum lucrează într-un centru care funcționează la nivelul celor din străinătate, face proceduri dintre cele mai complicate și ajută zi de zi cupluri cărora infertilitatea le umbrește viața. Fiecare caz are în spate o poveste. Unele au final fericit, altele nu, dar toate își lasă amprenta asupra medicului, într-un fel sau altul. „Cred că succesul vine din puterea noastră, a specialiștilor, de a ne pune în pielea fiecărui cuplu cu care stăm de vorbă. Să le cunoaștem povestea, dorința și să îi facem să înțeleagă că jumătate din luptă este a lor, iar cealaltă jumătate a noastră”.
Multe cazuri care ajung la ea presupun proceduri migăloase, cu șanse mici de reușită, însă tocmai acelea reprezintă adevărata provocare pentru dr. Cocei. „Mă fascinează procedurile complicate, cum ar fi un ICSI greu, în care cauți ore întregi un spermatozoid pentru injecție. Munca embriologului depinde mult de biologia celor două celule și nu poți să obții mai mult decât ceea ce îți permit ele”, explică ea.
Pentru că există atât de multe variabile și rezultatele sunt imprevizibile, medicul evaluează obiectiv fiecare caz în parte și îi spune cuplului care sunt șansele pe care le are. „Nu vreau să vând iluzii pacienților și mă întristează să văd că alții o fac. Nu poți să spui că ai o rată de baby take home de 90% când tu știi sigur că așa ceva nu are cum să fie adevărat. Îți faci rău și ție, dar și pacientului. Eu le explic real care sunt șansele pentru fiecare procedură, iar ei trebuie să aleagă dacă vor să meargă mai departe pentru acele șanse. Facem tot ce ține de noi pentru ca rezultatul să fie unul pozitiv și este foarte important ca și pacienții să facă tot ce ține de ei. Este muncă de echipă și mă asigur că ei înțeleg importanța tratamentului și a modificărilor pe care trebuie să le aducă în stilul de viață, pentru că acesta influențează semnificativ celulele reproductive.”
„Când văd copilul în brațele cuplului pot spune: Da, procedura a reușit!”
De multe ori, la dr. Cocei ajung pacienți care au trecut prin mai multe proceduri de-a lungul timpului, fără succes, în țară sau în străinătate. „Am în minte un cuplu în care ea avea ovar micropolichistic, iar el o patologie masculină foarte gravă. Au venit din vestul țării, iar din cauza patologiei combinate, din 19 ovocite nu am obținut decât un singur blastocist, ceea ce este foarte puțin. Pacienta mai trecuse prin proceduri, știa care este problema, dar am încercat să o pregătesc emoțional, i-am spus că e unul singur și că e important să nu cadă psihic dacă nu se va obține sarcina. Dar ea, foarte tonică, mi-a spus: Doamna doctor, dacă am venit eu de acolo până aici special pentru dumnevoastră, iar dumneavoastră mi-ați obținut pentru prima dată în viața mea un blastocist, să știți că eu rămân gravidă cu el. Și am acum în față, pe panoul cu pozele copiilor, această fetiță absolut superbă, obținută din acel blastocist”.
Pentru că în laborator lucrurile evoluează imprevizibil, fiecare etapă parcursă cu bine e prilej de bucurie. „Ne bucurăm ca niște copii pentru fiecare succes pe care îl obținem, oricât de mic. Sunt multe momente de bucurie, în funcție de dificultatea și complexitatea fiecărui caz, însă rezultatul final și bucuria finală este atunci când văd cuplul cu copilul în brațe. Atunci spun: Da, procedura a fost un succes!”.
Un sacrificiu pe care îl face întreaga familie
Munca de embriolog presupune, pe lângă învățare continuă, muncă multă și mult sacrificiu. Primul sacrificat este timpul alocat familiei, pentru că procedurile din laborator presupun intervenție în momente precise, indiferent că e vorba de zile de sărbătoare sau de weekenduri. Fetița Dianei Cocei, de mică, s-a obișnuit cu gândul că mama ei ajută alte femei să devină mame, iar acest lucru o ține, de multe ori, departe de ea. „Nu e ușor pentru familie, nu a fost ușor nici pentru fetița mea care, mică fiind, le-a spus educatoarelor că nu petrece timp cu mama ei, pentru că stă mult la clinică. Pentru a face această meserie, ai nevoie de toată susținerea și înțelegerea familiei și sunt convinsă că fiecare dintre noi avem acasă oameni deosebiți care ne înțeleg”.
Motorul care alimentează acest sacrificiu este pasiunea. „Este o meserie care te consumă din toate punctele de vedere, iar fără pasiune este imposibil să o faci. Mă bucur atât de tare când văd această pasiune și la colegi mai tineri care vin alături de noi în laborator și care sunt dornici să facă orice sacrificiu pentru a învăța. Chiar dacă li s-a terminat programul, dacă e în lucru o procedură interesantă mai rămân o oră, două…patru, doar pentru că vor să învețe”.
Entuziasmul lor îi amintește de începuturile ei ca embriolog, alături de biologul Monica Dăscălescu, și ea embriolog senior acum, și colegă în laboratorul de la Columna. „Noi am început împreună această activitate, la centrul de la Giulești, și am ajuns să ne coordonăm atât de bine încât e suficient să ne uităm una la alta pentru a ne prelua o procedură și a o duce mai departe. Munca în echipă este esențială, pentru că nu poți să duci singur un caz, nu poți lucra non stop 7 zile din 7, și e important ca oamenii pe care îi ai alături să fie exact ca tine, la fel de pasionați, și să ajungi să te înțelegi cu ei din priviri”.
Fără pasiune nu poți face performanță în niciun domeniu – acesta este lucrul pe care părinții i l-au spus de mică și care i s-a confirmat în timp. „Mi-au spus tot timpul că nimic nu contează în afară de pasiune și că ei mă vor susține indiferent de alegerile mele. Același lucru i l-am transmis și eu fiicei mele. De mică mi-a spus că ea nu se va face medic și a ales altceva, iar eu o încurajez să își urmeze pasiunea și să facă performanță în domeniul ales”.
