Dr. Melihan Bechir a știut cu exactitate, de mică, ce vrea să devină când va crește: medicul care aduce pe lume copii. Nu avea ginecologi în familie și nici nu știe de unde și cum s-a născut acest interes încă de când avea 5 ani. Cert este că planul ei a devenit realitate. După ce a adus pe lume copii timp de 17 ani, s-a întrebat cum ar fi să și contribuie la formarea lor, atunci când părinții sunt afectați de infertilitate. S-a supraspecializat în reproducere umană asistată, iar de 15 ani este embriolog, meserie pe care o iubește și care o fascinează zi de zi. În prezent, lucrează la Regina Maria, în cadrul Centrului de Fertilitate și FIV Columna.
Absolventă a Facultății de Medicină din Iași, dr. Melihan Bechir a lucrat ca medic ginecolog la spitalul din Călărași, a plecat apoi într-un spital din Yemen, unde a activat timp de patru ani, și ulterior s-a stabilit în București. În 2005, când era medic ginecolog la Spitalul Giulești, care avea departament de reproducere umană asistată, a dat curs unei noi provocări și a revenit la studii și examene pentru a se specializa în „producerea de vieți”. „Aâta timp cât eu, ca embriolog, gestionez situația celulelor, în sensul că injectez spermatozoizi la nivelul ovocitului și acel zigot, embrion ulterior, generează un blastocist și o sarcină, aș putea să zic că produc vieți. Se întâmplă acest lucru cu voia lui Dumnezeu, eu sunt doar un instrument în mâna lui”, spune dr. Bechir.
Pregătirea de ginecolog, un beneficiu extraordinar pentru munca din laborator
Supraspecializarea în reproducere umană asistată a fost o ambiție personală, șusținută și de firea ei avangardistă și de fascinația pentru nou și tehnologie. Pentru că o sperie mai degrabă rutina decât ieșirea din zona de confort, a fost o provocare să revină la studierea domeniilor considerate „anoste” în facultate: biologie celulară, etică, biochimie. După ce a devenit embriolog, câțiva ani a activat în paralel, atât în laborator, cât și ca medic ginecolog, asistând în continuare gravidele pe perioada sarcinii și la naștere. Dar cum embrionii din laborator au nevoie de un timp precis pentru intervenții, dr. Bechir a ales să renunțe la asistarea la nașteri și să-și urmărească pacientele până în săptămâna 36, predându-le apoi, cu dosarul de analize pregătit, colegilor ei.
Pregătirea de ginecolog o ajută enorm în munca de embriolog, pentru că poate avea o imagine de ansamblu, complexă, a fiecărui caz. „E un beneficiu extraordinar, pentru că știu ce se întâmplă din punct de vedere clinic, înțeleg de ce pacienta a răspuns în felul respectiv la o anumită procedură, văd rezultatul în laborator și finalitatea procedurii”, spune ea.
„Suntem mult mai exigenți decât cei de afară și nu facem rabat de la norme”
Domeniul embriologiei a evoluat enorm în ultimii ani, iar acest lucru înseamnă o provocare continuă pentru specialiști. Procedurile, tehnologiile și aparatura se îmbunătățesc în ritm alert, ceea ce face ca și șansele de reușită ale cuplurilor infertile să crească. Dr. Bechir spune că generațiile următoare vor apela din ce în ce mai mult la tehnicile de reproducere umană asistată, iar evoluția rapidă a domeniului e o necesitate. „Se cercetează în prezent producerea de gameți (celule sexuale- n.red.) din celule stem, și probabil aceasta va fi soluția viitorului”, spune medicul.
Pentru a fi la curent cu cele mai noi informații, dr. Bechir spune că e nevoie de învățare și informare continuă. Visează la ziua în care își va putea face meseria ajutându-se și de inteligența artificială, care i se pare fascinantă.
Din fericire, în domeniul reproducerii umane asistate, clinicile de profil din România funcționează la standarde foarte înalte, iar rezultatele sunt pe măsură. „La un workshop de biopsie embrionară la care am participat acum câțiva ani, în Londra, cu colegi din lumea întreagă, am realizat că, din multe puncte de vedere, suntem mult deasupra lor. Suntem, însă, foarte umili, avem impresia că străinii sunt wow, însă și aici se fac lucruri extraordinar de bine. Suntem comparabili cu Europa, inclusiv la dotări, și suntem mult mai exigenți decât cei de afară, ținem foarte mult la anumite condiții de laborator, nu facem rabat de la norme și directive”.
„Organismul e imprevizibil și, de multe ori, nu aduce anul ce aduce ceasul”
Testarea genetică noninvazivă a embrionului, o procedură care se face de puțin timp și doar în câteva țări europene, a fost adusă și validată în România la Centrul de Fertilitate și FIV Columna și la Centrul de Fertilitate și FIV Regina Maria din Cluj la inițiativa și sub coordonarea medicului Bechir. „E o procedură prin care primim informații despre constituția genetică a embrionului analizând mediul în care el își eliberează fragmente de ADN, fără să intervenim asupra lui și fără să îi aducem niciun prejudiciu”, explică dr. Bechir.
Pentru pacient, această procedură înseamnă șanse sporite de succes, într-un timp mai scurt și cu mai puțin stres emoțional. Cuplul cu probleme de fertilitate este, oricum, greu încercat, iar specialiștii care îi ajută sunt martori ai suferinței. „Infertilitatea, din punct de vedere al impactului psihologic, aduce o durere și o suferință foarte mare. Cine nu trece printr-o astfel de poveste nu are cum să îi simtă amploarea. Când văd familii descumpănile, le spun că cine insistă, persistă! La un moment dat trebuie să se întâmple, dacă există potential. Din păcate, în acest domeniu nimeni nu poate să facă predicții. Chiar dacă din cărți știm cum e cu șansele, experiența ne-a arătat că, de multe ori, nu aduce anul ce aduce ceasul”.
Organismul uman e de multe ori imprevizibil, iar dr. Bechir a avut și a văzut nenumărate cazuri surpriză. Chiar recent, o pacientă care făcuse FIV-uri fără succes atât cu ovocite proprii, cât și cu ovocite donate, iar ulterior adoptase un copil, a rămas însărcinată natural, la 5 ani distanță.
„Mă rog pentru embrionii mei”
Nici munca de laborator nu este lipsită de surpriză, iar lucrurile evoluează uneori diferit de așteptări. „Azi te uiți la ce material ai și spui că nu are nicio șansă, iar a doua zi vezi un blastocist (stadiu de dezvoltare a embrionului- n.red) superb și zici «Doamne, ce a fost aici?» E numai mâna lui Dumnezeu!”
Pasiunea cu care dr. Bechir vorbește despre „embrionii ei” este balsam pe suflet pentru orice viitoare mamă care concepe un copil cu ajutor din partea specialiștilor. „Și acum, după 15 ani, tremur până ajung dimineața la serviciu, să văd ce am în laborator. Mă rog pentru embrionii mei. Eu sunt baby-sitterul lor. Le și spun pacientelor că până să ajungă la ele, ei sunt ai mei și țin la ei foarte mult. Iubesc atât de mult ceea ce fac și fac cu atâta pasiune, responsabilitate și corectitudine, nici nu aveți idee. Nu vreau să mă laud, dar asta sunt. Nu fac rabat de la nimic, motiv pentru care sunt și recunoscută pentru exigența în ceea ce fac. Dar modul ăsta de lucru îți dă rezultate. Nu aveți idee ce bucurie avem noi! Chiar acum am o pacientă care, după 10 puncții, are primul beta HCG pozitiv. Vă dați seama câtă bucurie? Și noi, și pacienții simțim aceeași bucurie”.
Importanța colaborării dintre medicul clinician și embriolog
Munca de laborator presupune un program atipic, pentru că embrionii evoluează în ritmul lor, fără să țină cont de orele de odihnă sau de weekenduri, iar embriologul trebuie să îi analizeze și să intervină la momentul oportun. „În laborator nu e cum vrei tu. Dacă eu am injectat un ovocit la ora 1, la prânz, la ora 7 a doua zi trebuie să fiu acolo, să-l văd. Pentru că dacă mă duc tot la 1, l-am pierdut, nu mai văd dacă s-a fertilizat normal sau anormal. Eu văd ce e fertilizat normal și ce e anormal, îi izolez cei fertilizați anormal, pentru că procesul de diviziune ulterior este similar pentru toți embrionii, nu-i mai poți deosebi, și de aceea este important timpul”.
După ce vede rezultatele, embriologul îi explică pacientei ce a obținut. În mod ideal, după un procedeu de stimulare ovariană, rezultă material de calitate, atât pentru un transfer, cât și pentru congelat și utilizat într-o procedură ulterioară, dacă e nevoie. Succesul unui caz depinde, în principal, de calitatea materialului biologic, dar și de o serie de alți factori. Printre ei, modul în care se coordonează, analizează și ia decizii echipa formată din medicul clinician și embriolog. „Colaborarea aceasta este obligatorie, iar ceea ce îmi place mie foarte mult aici, la Columna, este inclusiv faptul că discutăm foarte mult pe cazuri. Eu furnizez informația de laborator, iar clinicianul pe cea din clinică. De exemplu, când am doi embrioni cu caracteristici diferite, întreb clinicianul care sunt condițiile de transfer, cum arată endometrul, în așa fel încât să valorificăm la maximum ce avem. Dacă endometrul e ok, transferăm cel mai bun embrion în acel moment, dacă nu, îl congelăm și îl transferăm ulterior, în condiții mai bune. Între timp, îl valorificăm pe cel de-al doilea.”
Sacrificiile meseriei, resimțite și de propriii copii
În meseria aceasta, jumătățile de măsură nu sunt acceptate. Dai totul sau nimic, spune medicul. Nu poți să te rupi niciodată cu adevărat și nici să te deconectezi imediat ce închizi ușa laboratorului și pleci spre casă. „Sunt multe provocări, iar atunci când apar, încep să caut soluții și în orele de după program. Răsfoiesc cărți, articole, caut pe internet, pe grupuri de suport ale medicilor- trebuie să găsesc undeva o situație similară”.
În timpul liber, dr. Bechir ascultă muzică, merge la sală, se întâlnește cu prietenii și cu cei doi copii, de 32 și 26 de ani. Când au crescut, băieții i-au mărturisit cât de greu le-a fost când, mici fiind, mama și tata (și el medic) lipseau de acasă, făcând gărzi la spital. Deși erau bine îngrijiți de bunica, sufereau de dorul părinților. „Foarte târziu ne-au spus cât de greu le-a fost atunci. Într-o perioadă, eu aveam patru joburi, cu gărzi la spital și muncă în două cabinete. Veneam frântă acasă și stăteam de vorbă cu fiecare dintre ei înainte de culcare, îi întrebam cum le-a fost ziua. M-a durut tare să aflu că le-a fost greu în acea perioadă, dar știu că nu aveam cum să fac altfel”, mărturisește medicul.
