Poezii scurte despre toamnă- colecție pentru copiii mici

Geo Mihalcea
poezii scurte despre toamnă
Poezii scurte despre toamnă ce pot fi memorate cu ușurință de cei mici.

    Poezii scurte despre toamnă. Versurile alese sunt potrivite pentru boboceii de grădiniță și nu numai! Vei descoperi alături de micuțul tău ce lume fascinantă se ascunde printre cuvintele care descriu anotimpul roadelor îmbelșugate. Cititi-le împreună și veți petrece astfel un timp de calitate pe care copil tău și-l va aminti întreaga viață!

    VÂNT DE TOAMNĂ
    de M. Lovin

    S-a pornit aşa deodată,
    Vântul toamnei să tot bată,
    Să legene crengile,
    Să usuce frunzele.

    S-au copt toate fructele:
    Gutui, nuci şi pere,
    Struguri, prune, mere.
    Toate noi le-am adunat
    Să le-avem pentru iernat.

    TOAMNA
    de Demostene Botez

    Toţi acei ce-ntreaga vară
    Am muncit din zori în seară,
    Toamna au roade bogate,
    Au şi fructe şi bucate.

    Mere, pere, în panere,
    Prune bune şi alune,
    Şi gutui amărui
    Cu puf galben ca de pui,
    Şi tot felul de legume
    De nu le mai ştii pe nume.

    TOAMNA

    A venit toamna ceţoasă,
    Frunzele au ruginit,
    Vremea este răcoroasă,
    Florile s-au vestejit.

    Ploi mărunte-ncep să cadă.
    Dealurile sunt pustii,
    S-au sfârşit de prin ogradă
    Jocurile de copii.

    Poezii scurte despre toamnă. Variante ce pot fi memorate începând de la 3 ani

    BALADA UNUI GREIER MIC
    de G. Topârceanu

    Doar pe coastă, la urcuş,
    Din căsuţa lui de humă,
    A ieşit un greieruş,
    Negru, mic, muiat în tuş
    Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

    – Cri, cri, cri,
    Toamnă gri,
    Nu credeam c-o să mai vii
    Înainte de Crăciun,

    Că puteam şi eu s-adun
    O grăunţă cât de mică,
    Ca să nu cer împrumut
    La vecina mea furnică.

    Fiindcă nu-mi dă niciodată,
    Şi-apoi umple lumea toată,
    Că m-am dus şi i-am cerut…

    Dar de-acuş,
    Zise el cu glas sfârşit
    Ridicând un picioruş,
    Dar de-acuş s-a isprăvit…

    Cri, cri, cri,
    Toamnă gri,
    Tare-s mic şi necăjit.

    ZILE DE TOAMNĂ
    de G. Coşbuc

    Ieri vedeam pe luncă flori…
    Mândri fluturi zburători,
    Şi vedeam zburând albine!
    Ieri era şi cald şi bine.

    Azi e frig şi nori şi vânt,
    Frunzele cad la pământ,
    Florile stau supărate,
    Veştejesc de brumă toate.

    Ieri era frumos pe-afară
    Ca-ntr-o caldă zi de vară.
    Azi e toamnă pe pământ
    Vreme rea şi bate vânt.

    TOAMNA
    de Maria Pândaru

    A venit deodată
    În haină bogată,
    Să trezească-n flori
    Teama de ninsori.

    Păsări călătoare
    Cu dorul de soare
    Le auzi trecând
    În cârduri plecând.

    Iar ca o dovadă,
    Ploi încep să cadă,
    Câmpul pustiind,
    Ierburi risipind.

    TOAMNA
    de O. Cazimir

    Trece vântul prin copacii goi
    Şi zvârle cu castane-n noi.
    Dar în liniştea din umbra lui,
    Nu-i răspunde glasul nimănui.

    Doar o frunză-a mai foşnit, departe,
    Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.

    LIVADA
    de Tiberiu Utan

    Pasăre de aur, toamna
    Trece-n zbor neauzit,
    Iar în cinstea ei, în arbori,
    Fructele s-au rumenit.

    Merii picotesc sub raze
    Şi îţi vine să alergi
    Printre pomi, desculţ, prin ierburi
    Moi, ca peste calde cergi.

    Minunată eşti livadă,
    Colţ din basmul luminos
    De bunica spus aseară,
    Ca voinicul Frumos.

    TOAMNA ȘI ANIMALELE

    Toamna-ncepe să îşi sune
    Frunzele-aurite salbe.
    Veveriţa strânge-alune
    Pentru zile reci şi albe.

    Iar livada-ngălbeneşte
    Şi frunzişul îşi destramă,
    Semn că toamnei îi plăteşte
    Roadele cu bani de-aramă.

    Chiar şi-un şoricel de câmp
    Mai găseşte pe câmpie
    Bobuleţe de porumb
    Pentru-ascunsa-i magazie.

    TOAMNA
    de E. Dragoş

    Vine ploaia, bate vântul,
    Frunze cad din pomi de-a rândul,
    Doar un cuc de poleială
    Cântă-n plopii de la şcoală.

    S-au copt merele-n livadă,
    Nu se duce să le vadă.

    S-au copt prune, s-au copt pere,
    El nu vine şi nu cere,
    Numa-şi ia la revedere
    De la vara care piere.

    BELŞUGUL ŢĂRII
    de Andrei Ciurunga

    S-au dus demult şi ultimii cocori…
    Din cerul sur, împovărat de nori,
    Lumina ploii lunecă pe geamuri –
    Sunt tot mai goale veştedele ramuri.

    Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă rece,
    Iar vântul umed şuieră când trece,
    Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,
    Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n pâine.

    CE TE LEGENI
    (fragment)
    de M. Eminescu

    – Ce te legeni codrule,
    Fără ploaie, fără vânt,
    Cu crengile la pământ?

    – De ce nu m-aş legăna
    Dacă trece vremea mea!
    Ziua scade, noaptea creşte
    Şi frunzişul mi-l răreşte.

    Bate vântul frunza-n dungă,
    Cântăreţii mi-i alungă;
    Bate vântul dintr-o parte,
    Iarna-i ici, vara-i departe.

    NOIEMBRIE
    de E. Dragoş

    Şi-a scuturat caisul
    Tezaurul de şoapte,
    Bătuţi cu aur, prunii
    Şi ei au risipit –
    Vuind din miază-noapte.

    Şi-n urma lui, livada
    Se umple de argint,
    Căci bruma se aşterne
    Pe sufletul livezii,
    Pe răsuflarea ierbii
    Şi-a blândelor fântâni,

    Iar pomii stau şi-ascultă
    În poalele amiezii
    Cum nucul spune snoave
    Şi basme din bătrâni.

    Poezii scurte despre toamnă. Dezvăluie magia celui mai bogat anotimp

    TOAMNA
    de O. Goga

    Văl de brumă argintie
    Mi-a împodobit grădina.
    Firelor de lămâiţă
    Li se usucă rădăcina.

    Peste creştet de dumbravă
    Norii suri îşi poartă plumbul.
    Cu podoaba zdrenţuită
    Tremură pe câmp porumbul.

    Şi cum de la miază-noapte
    Vine vântul fără milă,
    De viforniţa păgână
    Se-ndoiesc nuci bătrâni,
    Plânge-un pui de ciocârlie
    Sus pe cumpăna fântânii.

    TOAMNA

    Toamna cea cu vânt şi ploi
    A venit iar pe la noi.
    Să mai laşi şi vreme bună,
    Căci recolta se adună.

    Dacă tu vei lăsa brumă
    Prin grădini să strălucească,
    Semn atunci, drăguţă toamnă,
    Că ne-apropiem de iarnă.

    Fum pe coşuri o să iasă,
    Iar noi o să stăm în casă
    Mulţumiţi de ce-am făcut
    Şi că toamna a trecut.

    Ne-am găsit hambare pline
    Că am muncit frumos şi bine
    Iar la anul de-om ajunge,
    Alte recolte vom strânge.

    CÂNTEC
    de Şt. O. Iosif

    Nu mai sunt pe luncă flori,
    Văile-s deşarte,
    Ţipă cârduri de cocori
    Pribegind departe!

    Şi văzduhul s-a-norat,
    Ninge sus la munte,
    Trec pe vale la iernat,
    Turmele mărunte…

    Plâng tilingi, tălăngi răspund,
    Soarele apune,
    Glas de bucium sună-n fund,
    Ca o rugăciune…

    VINE TOAMNA
    de Ivo Muncian

    De trei zile larma ţine –
    Cor de glasuri cristaline.
    Stau pe sârmă înşirate
    Rândunelele-mbrăcate
    Cu frac negru de paradă,
    Ciripind toate-n grămadă.

    Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?
    Lângă cine vor să treacă?
    Iată ce mi-a spus pisica:

    „- Ia, se ceartă pe nimica,
    Ţin sfat mare, se întreabă
    Cum să plece mai degrabă.

    Auzit-au, pare-mi-se,
    Cum că se ivise
    Undeva, într-un copac,
    Chiar pe margine de lac,
    Că o frunza-ngălbenită
    Era tare necăjită.”

    DE TOAMNĂ
    de Pavel Pereş

    Când toamna se-apropie-ţi pare
    Că e gutuia nesfârşit mai mare
    Chiar cât luna-n ceruri tremurândă
    Pentru că gerul e de-acum la pândă.

    Cocorii-s pregătiţi din nou să plece,
    S-au speriat de-o adiere rece,
    Dar nu-i un moft, căci poate să se vadă
    Cum frunzele încep încet să cadă.

    CÂNTEC DE TOAMNĂ

    Bun găsit, drăguţă toamnă!
    Bun sosit la noi!
    Ne-ai lipsit atâta vreme
    Din grădini şi din zăvoi!

    Mere roşii, poamă coaptă,
    Multe ne-ai adus!
    Nu uita, toamnă bogată,
    Nucile-s de-ajuns.

    De pe deal copiii vin
    Plini de voioşie;
    Au adus de la vecini
    Mulţi struguri din vie.

    Merele sunt coapte-acum.
    Strugurii sunt dulci şi buni.
    Dragă toamnă-ţi mulţumim!
    Te rugam mai vino!
    – Vin!

    TOAMNA

    A venit acum şi toamna,
    S-au copt strugurii în vii,
    Carele sunt mari şi pline.
    Urcă spre gospodării.

    Pretutindeni oameni harnici
    Roade-mbelşugate adună,
    Înfrăţindu-se în muncă
    Şi cântând de voie bună.

    poezii scurte despre toamnă
    Citește-i copilului tău poezii scurte despre toamnă și ajută-l să înțeleagă mai bine acest anotimp.

    TUFĂNICA
    de Mălina Cajal

    Pomii par a fi cărunţi
    Sub steluţele de nea.
    Tufănică, tu înfrunţi
    Singură-n grădina mea,
    Floare mică, tufănică.

    Paşi de gheaţă, fără glas,
    Culcă florile-n grădină.
    Doar tu, dreaptă ai rămas
    De mireasmă parcă plină,
    Floare mica, tufănică.

    PEISAJ DE TOAMNĂ
    de V. Carianopol

    Crizantema, floare rară,
    Cu petale diafane,
    A-nflorit. Şi floarea toată
    Şi-a-mbrăcat-o cu volane.

    Stă în rond şi nu-i e teamă
    Chiar de-al toamnei carnaval.
    Cum e albă ca zăpada,
    Parcă s-a gătit de bal.

    Dar văzând-o aşa frumoasă
    Şi-mbrăcată ca o stea,
    Vântul a venit, a luat-o
    Şi-a pornit în dans cu ea.

    Şi dansează acum, dansează,
    Vântu-o ţine-n braţ de stei,
    Pomii azvârle cu confete,
    Frunze galbene de tei…

    MĂRUL
    de Irimie Străuţ

    Rotundul cerului şi-al lunii
    Şi roşul soarelui din zori,
    Aromă fină şi dulceaţa
    Nectarului cules din flori, –

    Pe toate le cuprinde mărul
    Şi mi le-aduce toamna-n dar;
    Deci, grija de-al sădi, de-al creşte,
    Nu ne-a fost truda în zadar.

    Poezii scurte despre toamnă. Explică fenomene naturale într-o manieră aproape magică

    PLEACĂ BERZELE
    de G. Rusu

    Spre cărarea de sub stele,
    Cârduri, cârduri se grăbesc.
    Toate berzele pornesc
    Într-un drum ştiut de ele.

    Înainte de plecare
    Au făcut un mic popas,
    Să ne spună: „Bun rămas”.,
    Rând pe rând, la fiecare.

    Clămpănind prietenoase,
    Dau din aripi către mine:
    – Noi plecăm, rămâi cu bine!
    – Să vă-ntoarceţi sănătoase!

    Vrăbiuţa le petrece
    Şi se-ntoarce-ncet spre sat.
    – Ce-o fi dragă de oftat?
    Ele ţin morţiş să plece!

    Şi zburând pe gard, sprinţară,
    Mai privi odată-n sus:
    – Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au dus!”
    Le vedem la primăvară.

    TOAMNA
    de Nedelea Bârlad

    Cade frunza de salcâm
    Îmbrăcând cărarea,
    Berzele s-au dus acum,
    Cenuşie-i zarea!

    În crâng fluturi nu mai sunt!
    Păsări nu mai cântă!
    Plutesc neguri pe pământ…
    Vântul tot frământă.

    Pic cu pic, pe geamuri lin
    Ploaia se prelinge.
    Nu e soare, nici senin,
    Cerul parcă plânge.

    RECUNOŞTINŢĂ

    Grijuliu,
    Pământul – mamă,
    Toată vara cea senină
    A hrănit cu seva dulce
    Pomii tineri din grădină.

    Astăzi,
    Când văzduhu-i rece,
    Când e iarnă, bate vântul –
    Pomii straiele-şi dezbracă
    Şi-nvelesc cu drag pământul.

    TOAMNA

    Zboară frunzele în vânt,
    Ce frumos cad la pământ!
    Toamna iarăşi a sosit,
    Mic şi mare-i mulţumit.

    Noi cu toţii ne-adunăm,
    Desenăm, lucrăm, pictăm.
    Vremea trece cu folos,
    Chiar de-i timp urât, ploios.

    DE VORBĂ CU TOAMNA

    – Toamnă de ce vii la noi,
    Copacii să ni-i despoi,
    Cântăreţii ni-i alungi,
    Nopţile le faci mai lungi?

    – Am venit să vă aduc
    Poame multe şi mă duc!
    Dar să ştii că-n urma mea
    Vine iarna şi mai grea.
    Cântăreţii de plecară
    Se întorc la primăvară.

    CE NE ADUCE TOAMNA

    Uite, rândunici, cocoare,
    Trec în zbor spre ţări cu soare.
    Aripi mari şi aripioare
    Zboară, uite-aşa.

    Vântul crengile îndoaie
    Uite aşa, aşa.
    Tăietorul lemne taie,
    Uite aşa, aşa.

    Uite şi şcolari spre şcoală,
    Trec voioşi cântând.
    Ca şi ei, şi noi vom merge
    Uite aşa, curând!

    AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA

    Din pomul verde şi frumos
    O frunză cade, încă una,
    Pân’ se-aştern covor pufos,-
    Aşa e toamna totdeauna.

    Şi păsări zi de zi se duc,
    Ici-acolo vezi doar câte una,
    Precum o nucă-n vârf de nuc, –
    Aşa e toamna totdeauna.

    Pe câmp, pe case şi pe flori,
    Frumoase brume-şi pun cununa
    Şi-adoarme soarele în nori, –
    Aşa e toamna totdeauna.

    LA REVEDERE, PĂSĂRI CĂLĂTOARE

    – Mândre păsări călătoare,
    Vai, cu ce v-am supărat?
    – Nici un fel de supărare,
    Noi ne ducem la iernat.

    Vezi că vântu-i tot mai rece,
    Numai nouri, numai ploi.
    Iarna, însă, cum va trece,
    Ne întoarcem înapoi.

    – Eu v-aştept la primăvară.
    O să mă găsiţi uşor.
    Cum intraţi la noi în ţară,
    Întrebaţi de Nicuşor.

    TOAMNĂ TÂRZIE

    Sus, în pom, pe o crenguţă,
    S-a oprit o vrăbiuţă.
    Vrăbiuţa si crenguţa,
    Amândouă se dau huţa.

    Bate vântul mânios
    Să dea vrăbiuţa jos.
    Vrăbiuţa stă pe loc
    Cu o frunză prinsă-n cioc.

    TOAMNA TÂRZIU
    de Monica Tomescu

    Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?
    Dă-te jos din pom acum!
    Şi-apoi caută-ţi de drum!
    Zi şi noapte ţi-e totuna.

    Asta-i joacă? Zici că-i toamnă
    Şi că numai ea te-ndeamnă
    Să îmi laşi copacii goi?
    Să pui frunzele-napoi!

    TOAMNA

    Toamna a intrat în casă
    Punând struguri dulci pe masă
    Şi-n cămară, prin borcane,
    Pătlăgele dolofane.

    Tot ea ne-a adus alune,
    Nuci şi mere foarte bune.
    Mari gutui pentru dulceaţă
    Şi-un butoi de varză creaţă.

    TOAMNA ÎMBELȘUGATĂ

    Toamna e de roade plină,
    S-au copt fructele-n gradină.
    Mere rumene, frumoase,
    Pere galbene, zemoase,

    Struguri aurii în vii,
    Prune mari şi brumării.
    În cămară le vom pune,
    Căci la iarnă vor fi bune.

    TOAMNA CEA BOGATĂ

    Sunt acum struguri şi mere,
    Dar nu mai sunt rândunele.
    Multe flori sunt vestejite,
    Frunzele-s îngălbenite.

    Iar pomii rămân goi.
    S-a dus vara de la noi!
    Păsărelele-au plecat,
    Frunzele s-au scuturat.

    CA OGLINDA

    Ieri am strâns cu mâna mea
    Toate frunzele căzute;
    Pentru noi nu-i treabă grea,
    Le-am cules pe întrecute.

    Le-am cules şi adunat
    Şi le-am dus la groapă toate,
    Ca să fie-n drum curat,
    Fără frunze spulberate.

    „Ce-aţi făcut e lucru bun”
    Ne-a spus mama mea din tindă.
    Trecătorii trec şi spun:
    „Strada parcă e oglindă!”

    UNDE TE DUCI, TOAMNĂ DRAGĂ?

    – Dragă toamnă, un’ te duci
    Doar în fustă şi papuci?

    – Eu mă duc să scutur nuci,
    Să dau soarelui poruncă
    Sus pe deal şi jos în luncă,
    Să-ndulcească viile,
    Să coacă gutuile.

    – Toamnă, dacă osteneşti,
    Spune-mi, când te odihneşti?
    Am odihnă cu toptanul,
    De acuşi până la anul!

    MORCOVUL

    Morcovul cel cu codiţă
    A crescut în grădiniţă
    Şi mămica l-a luat
    Şi în ciorbă l-a tocat.

    Toc, toc, toc!
    Ciorba e pe foc
    Pentru-a mea fetiţă
    De la grădiniţă.
    Tac, tac, tac
    Pentru-al meu băiat
    Mărunt l-am tocat…

    Vitamine şi culoare
    Gustu-i bun – iţi place oare?
    Zi de zi el te ajută
    În ciorbiţă şi în supă
    Şi în orişice mâncare,
    Ca tu să creşti mare, mare!

    – Ştii copiii de la şcoală?
    Ia! Mănâncă morcovei,
    Ca să creşti mare ca ei!

    SUPA DE ZARZAVAT

    S-a dus gospodina să ia zarzavat
    Şi vine acasă cu coşul încărcat:
    Cu morcovi, cu varză, cartofi,
    Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
    Că toate-s la fel.

    Şi toate încep să se certe pe masă:
    ”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,
    Dar morcovii, dar varza, cartofi,
    pătrunjelul, sfecla, ceapa
    Nu-s toate la fel?

    Le ia gospodina pe rând să le spele.
    Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
    Şi morcovi, şi varză, cartofi,
    pătrunjel,
    Şi sfecla, şi ceapă,
    Că toate-s la fel.

    Pe sobă în clocot, capacul tresaltă
    Şi fierb, fierb laolaltă
    Şi morcovi, şi varză, cartofi,
    pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă.

    Fierb toate la fel.
    Pe urmă, tot toate,
    Ce vreţi să mai spună?
    Că supa-i pe masă
    Şi-i straşnic de bună!

    STRUGURII

    Struguri galbeni, aurii,
    Roşii, negri, brumării,
    I-a copt toamna sus în vii:
    Haideţi să-i mâncam copii!

    ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE
    de Emilia Căldăraru

    În livadă şi în vie
    Toamna, ce mai bogăţie!
    Nucii-şi leagănă pe dâmburi
    Fructele cu dulce sâmburi;

    Cum şi prunii pe cărare,
    Vinetele pietre rare.
    Se iţesc din viţa groasă,
    Strugurii şi tămâioasă.

    Mere dulci, gutui acrui,
    Parcă luminează-n grui.
    Iar a perelor recoltă
    Pe sub ceruri face boltă.

    Dacă inima vă-ndeamnă
    Hai, copii, cântaţi de toamnă,
    Umpleţi coşuri şi panere
    Cu a toamnelor avere.

    TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ
    Lucia Muntean

    Frunza galben-ofilită
    Se desprinde de pe ram!
    Ploaia rece şi grăbită
    Bate: pic, pic, pic la gem.

    Păsările călătoare
    Stoluri, stoluri se adună
    Şi spre ţările cu soare
    Pleacă toate, împreună.

    Picături nenumărate
    Cad pe drum şi-n poieniţă
    Umbreluţe colorate
    Se grăbesc la grădiniţă.

    Chiar de vremea e ploioasă,
    Copilaşii cei frumoşi
    Intră rând pe rând în clasă
    Şi se joacă bucuroşi.

    TOAMNA
    de Lucia Muntean

    Galbene şi roşii frunze
    Din copac s-au desfrunzit.
    Joacă-n aer obosite
    La pământ toate-au căzut.

    Păsărelele prin crânguri
    Ciufulite sunt de vânt
    Stoluri pleacă spre ţări calde
    Aripioare fluturând.

    Noi cu coşuri prin pădure
    Ciupercuţe adunăm
    Şi cu toamna pe cărare
    Ne-ntâlnim, ne salutăm.

    PLECAREA RĂNDUNICII

    Rândunelele-au plecat
    Către ţări cu soare.
    Toamna s-a apropiat,
    Cuiburile-s goale.

    – Mergi cu bine, rândunică!
    Îţi vom duce dorul.
    Du-te, du-te fără frică,
    Nu-ţi stric cuibuşorul!

    Să nu uiţi: la primăvară
    Te-aşteptăm să vii,
    Ca s-aduci cu tine iar
    Numai bucurii!

    POMUL CĂTRE COPIL

    – Uite, vara a trecut
    Şi eu am îngălbenit.
    Spune-mi tu, copile drag
    Frunzele, de ce îmi cad?

    – Îţi voi spune negreşit
    De ce ai îngălbenit:
    Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
    Tot ce-i verde îngălbeneşte
    Ca şi omul ce trăieşte.

    Te rog, nu te supăra,
    Ştiu că frunza-ţi va cădea.
    Îţi va creşte alta-n soare
    Primăvara viitoare.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa