Varvara

GEN: Fată
ORIGINE:
INTELES:
INSPIRAȚIE:
LUNGIME: lung

Numele Varvara vine de la latinescul Barbara, care se traduce prin străin.  Era corespondentul feminin al lui Barbarus, numele provenind din epoca Romei imperiale. Inițial, în grecește “barbaros” însemna “bâlbâit”, cuvânt care făcea referire la orice străin care vorbea o limbă neînțeleasă de greci. Prenumele Barbarus, Barbara, Barbaros devin nume personale des întâlnite în onomastica creștină prin nume de martiri sau sfinți.

În România este folosită mai mult grafia Barbara, însă în trecut, când influența slavă era mai puternică părinții alegeau și forma Varvara pentru botezul fetelor lor.

Sfânta Varvara

Creștinii ortodocși și cei catolici  o sărbătoresc pe 4 decembrie pe Sfânta Varvara, o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmir, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Sfânta este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc.

Variante 

Varvara (Bulgaria, Grecia, Macedonia), Barbora, Bára (Cehia), Barbare (Georgia), Báirbre (Irlanda),  Barbora (Lituania) Varvara, Varya (Rusia), Babs, Barb, Barbie, Barbara (țări vorbitoare de limba engleză), Bobbi, Bärbel (Germania), Basia (Polonia), Bara, Barica (Croatia)