Numele Mina este întâlnit în mai multe culturi.
În Egipt este folosit pentru băieți, mai ales pentru cei care sunt botezați în religia ortodocșilor copți. Provine dintr-o limbă veche folosită în Egipt și se traduce prin ”determinat”. În Egipt a trăit și Sfântul Mina. A fost un soldat egiptean în armata romană, martirizat pentru că a refuzat să-și retracteze credința creștină.
În România este folosit atât ca nume de fată, cât și ca prenume de băiat, însă destul de rar.
Conform altor istorici numele Mina provine de la numele grecesc antic Μηνάς – Menas (Minas), care este interpretat ca „lună” („lunar”), „lună”. Era masculin, fără nume feminin împerecheat.
În spațiul arab este folosit ca nume de fată și se traduce prin ”port”. Tot pentru fete este utilizat și în China, Japonia și India (provenit din sanscrită și tradus prin ”vesel”).
Numele Mina este dat și fetelor în Iran și are traducerea de ”azur”, ”șirag de mărgele”. Prenumele Mina este întâlnit și în Turcia sub forma Mine.
În țările vorbitoare de limba engleză sau germană, Mina este o prescurtare de la prenumele Wilhelmina.
Sfântul Mina
Sfântul Mina este protectorul celor care au suferit o pagubă de orice fel sau nu reuşesc să se căsătorească. Nu doar cei care au fost păgubiţi caută să le meargă bine, ci şi cei care vor să îndepărteze gândurile şi faptele rele ale duşmanilor.
în ziua de 11 noiembrie fetele și femeile se duc la biserică și aprind lumânările la celălalt capăt, pentru ca în acest fel să se întoarcă lucrurile pierdute, dar și dragostea flăcăilor. Sf. Mina este și cel care îi apără pe călători de hoți.
