Numele Marta vine din limba aramaică, din cuvântul ”marta” care se traduce prin „doamna, amanta” , formă feminină de ”mar” care înseamnă „stăpân„. Limba araimaică este o limbă veche răspândită în special în antichitate în Siria, Palestina și Mesopotamia.
În Noul Testament acesta este numele surorii lui Lazăr și a Mariei din Betania, care este uneori identificată cu Maria Magdalena. Ea a fost un martor al lui Iisus când l-a înviat pe fratele ei mort.
Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Marta pe 4 iulie. Sfânta s-a născut în Antiohia, din părinți binecredincioși. Totuși, ei au obligat-o să se căsătorească. I-a poruncit Ei o dumnezeiască vedenie în biserica Mergătorului Înainte, să se supună părinților și să se însoțească cu bărbat ei. Și a zămislit pe Sfântul Simeon.
Numele Marta a ajuns în spaţiul românesc cu forma moldovenească „Marfa”, în secolul al XV – lea, prin influenţă slavă răsăriteană. Pentru că este un nume frecvent la maghiari, el a apărut tot mai des şi în Transilvania.
Variante ale numelui Marta
Marfa, Martita, Martha, Marthuska, Morta, Marthese, Martie, Marthe, Marte
Persoane celebre
Marta Rădulescu (scriitoare din România), Márta Károlyi (antrenoare de gimnastică din România)