Luca

GEN: baiat
ORIGINE:
INTELES:
LUNGIME: scurt

Numele Luca își are originea în numele latin Lucas, derivat din cuvântul ”lux” care se traduce prin ”lumină”. Potrivit altor surse poate avea rădăcinile tot într-un cuvânt latin ”lucus” care înseamnă ”lemn sacru”. 

Mai există și o a treia explicație a originii numelui Luca și anume cuvântul grecesc ”Loukas” care înseamnă ”om din Lucania”, regiune care acum se află în sudul Italiei. 

Este un nume des întâlnit în spațiul creștin datorită Apostolului Luca Evanghelistul, unul dintre cei patru evangheliști. Este considerat de către tradiția creștină autorul unei Evanghelii care îi poartă numele și a cărții Faptele Apostolilor. 

Este întâlnit în principal în onomastica din țările din America Latină, Italia, Spania, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia, Croația, Bulgaria, Grecia și Georgia. Luca este, de asemenea, un nume de femeie maghiar și croat, echivalentul numelui englez Lucy.

În România

Fiind un prenume creştin, calendaristic, purtat de un evanghelist, a fost foarte frecvent atestat în antroponimia română în sec. XV-XVII, respectiv în documentele moldoveneşti, fiind purtat de călugări, grămătici, slugi domneşti în funcţie de comis, paharnic, pârcălab, vătav.

Din sec. al XVII-lea Luca apare ca patronim, devenit apoi nume de familie. De exemplu, într-un comentariu la un document din 1662, A. V. Sava, referindu-se la genealogia lui Luca pârcălab la Chişinău în 1669, spune că el a avut un singur fecior – Gavril Luca.

Sunt atestate şi nume derivate de la acest nume Lucaci, la 1669, Lucaşul, la 1818, de la care au provenit numirile de sate: Lucăceuca, Lucăşeuca, Lucăceni şi Luceşti.

Numele a revenit în uz în România, fiind foarte des ales de părinți pentru a-și boteza băieții.

Variante ale numelui Luca

Luka (țările cu limbi slavone), Lukas, Lucas (Danemarca), Lucas, Loek, Lukas, Luuk (Olanda), Louka, Luc, Lucas (Franța), Loukas (Grecia), Lukács (Ungaria)

Persoane celebre

Ion Luca Caragiale (dramaturg român), Luca Toni (fotbalist italian)